Investigațiile masacrului de la 25 mai din Houla, Siria, au spulberat minciunile Washingtonului şi ale aliaţilor săi. Aceştia încercau să se folosească de masacru pentru a justifica escaladarea intervenţiei militare în Siria.
Frankfurter Allgemeine Zeitung, un ziar lider din Germania afirmă, că responsabilitatea pentru moartea a 108 oameni care au fost masacraţi la Houla nu o poartă armata siriană, ci forţele "rebele" din Siria care sunt înarmate de SUA împotriva președintelui sirian Bashar al-Assad. Ziarul a raportat, că grupurile de gherilă siriene au funcţionat ca echipe sectare sunite care au adus moartea , ucigând o mare parte a minorității musulmane şiite din Houla. Sursele pe care s-a bazat ziarul nu au fost luate de la regimul Assad, ci din opoziţia siriană în sine, precum şi din grupuri religioase franceze din Siria.
Implicaţiile aceastei revelaţii merg dincolo de atrocităţile din Houla. Ea submineză bazele putrede ale campaniei condusă de SUA pentru un război în Siria. Mass-media raportează necritic rapoarte privind unele crime care sunt bazate pe afirmaţii venite din partea opoziţiei şi denunțuri din Vest împotriva lui Assad. Intenţia lor este accea de a înarma opoziţia - sau, eventual, de a prezenta o invazie SUA în Siria drept acte de conştiinţă necesare pentru a opri un dezastru umanitar. Mass-media care transmite aceste rapoarte funcţionează ca agenţii de propagandă pentru o intervenție SUA. Statele Unite şi aliaţii săi au scopul de a intimida Rusia şi China pentru astfel încât acestea să renunţe la opoziţia lor faţă de o intervenție condusă de SUA, să îl dea jos de la putere pe Assad şi să-l înlocuiască cu un regim marionetă pro-american.
Masacrul de la Houla a fost parte integrantă a acestei campanii. Cu mai puţin de zece zile în urmă a fost anunţat, că SUA coordonează o creştere a livrărilor de arme înspre forţele de opoziţie siriene, arme plătite de către monarhiile arabe și cea din Qatar. După rapoartele inițiale ale masacrului, puterile occidentale au rupt relațiile cu Siria. Statele Unite, Franţa, Marea Britanie, Germania, Italia, Spania, Australia şi Canada au expulzat ambasadorii sirieni în semn de protest faţă de masacrul pus în scenă de marionetele lor.
Aceste evenimente subliniază ipocrizia diplomaţilor americani care critică Rusia pentru că înarmează regimul lui Assad, în timp ce aliaţii arabi şi bogaţi ai Washingtonului aprovizionează gherilele "rebele" cu arme.
Nici unul dintre aceste evenimente nu poate fi înţeles în afara crizei politice provocată anul trecut de escaladarea rpscoalelor revoluţionare din Orientul Mijlociu. Proteste de masă ale muncitorilor şi tineretului au forţat plecarea de la putere a dictatorilor pro-americani din Egipt și Tunisia. Cu toate acestea, lipsa unei mişcări politice independente a clasei muncitoare care să lupte pentru a prelua puterea şi pentru socialism a dat SUA şi aliaţilor săi timp să se regrupeze şi să elaboreze o strategie contrarevoluționară.
Scopul puterilor imperialiste a fost re-subjugarea colonială a întregului Orient Mijlociu. Protestele împotriva regimurilor pro-SUA trebuiau zdrobite. În ceea ce privesc protestele din ţări fără legături strânse cu Washingtonul, cum ar fi Libia sau Siria, ele trebuiau să fie aduse sub controlul forțelor de dreapta pentru a devia protestele de-a lungul liniilor etnice sau sectare. Aceste forţe sunt marionete în războaiele civile conduse de SUA .Washingtonul s-a prezentat drept un prieten al "primăverii arabe" deoarece încerca să dea jos de la putere regimurile din Orientul Mijlociu.
După ce monarhia arabă a suprimat sângeros protestele din Bahrain, SUA a promovat elemente islamiste şi tribale împotriva colonelului libian Muammar Gaddafi. Ulterior acesta a fost răsturnat de la putere de NATO şi de rebelii islamişti într-un război sângeros care a costat vieţile a 50.000 de oameni. În Siria, SUA s-a bazat în mare parte pe elementele sunite cum ar fi Frăția Musulmană, finanțate de monarhia arabă care este anti-şiită. Masacrul de la Houla este un rezultatul previzibil al promovării de către Washington a acestor forţe reacţionare.
Strategia imperialistă s-a bazat pe falimentul regimurilor naţionalist- burgheze din Orientul Mijlociu şi pe evoluţia lor de dreapta după căderea URSS. Private de protecţia unei puteri mai mari şi profund nepopulare datorită reformelor lor de piaţă liberă, acestea au fost cuprinse de diviziuni etnice şi sectare profunde şi au devenit vulnerabile în faţa unei intervenții americane. Regimul Assad, care a efectuat politici de "liberalizare", iar personalul său de conducere se trage din minoritatea religioasă Alawite, a fost deosebit de vulnerabil.
După construirea unui scenariu dezvoltat în războaiele erei post-sovietice din Iugoslavia și Irak, SUA a aprins rivalităţi sectare şi tribale, folosind focarul de luptă ca un pretext pentru o intervenție. Totodată sunt exagerate sau au fost chiar inventate atrocităţi pentru care s-a dat vina pe regimurile vizate.
Mai presus de toate, Washingtonul s-a bazat pe supunerea mass-mediei americane şi europene şi pe partidele "de stânga" necinstite. Mass-media, care la început a repetat cinic ideea, că forțelor "rebele" siriene au efectuat masacrul de la Houla, ignoră acum raportul FAZ.
La scurt timp după masacrul de la Houla, New York Times a publicat un editorial intitulat "Assad, măcelarul" în care l-a acuzat pe Assad pentru crime. Ziarul a acuzat cinic şi Moscova şi Beijingul, declarând că acestea ar avea sânge pe mâini datorită refuzului lor de a sprijini o intervenție militară condusă de SUA.
Cât despre partidele de "stânga" ale micii-burghezii care au promovat forţele "rebele" siriene, cum ar fi Noul Partid Anticapitalist din Franţa sau Organizația Internațională Socialistă din SUA, ele au fost expuse drept suporteri ale asasinatelor imperialiste deghizate sub o mască umanitară.
Singura calea de urmat în Orientul Mijlociu este o luptă reînnoită a clasei muncitoare împotriva regimului capitalist și pentru socialism, luând ca punctul de plecare o opoziție fără compromisuri faţă de imperialism şi a tuturor agenţilor săi în Orientul Mijlociu. Aliaţii cheie ai clasei muncitoare din Orientul Mijlociu în această luptă este clasa muncitoare din țările imperialiste profund zguduite de criza economică şi care este ostilă tendinţei spre război a SUA şi a Europei.