Un raport condamnabil al unei comisii parlamentare independente a catalogat lipsa măsurilor de securitate care au produs anul trecut dezastrul nuclear de la Fukushima. În timp ce forțele naturale care au fost dezlănţuite de cutremurul şi tsunamiul din 11 martie au fost incontrolabile, impactul devastator al acestora a fost previzibil şi ar fi putut fi cu mult redus.

Compania gigant Tokyo Electric Power Company (TEPCO), care întreţinea centrala de la Fukushima Dai-ichi nu a consolidat reactoarele sale pentru a satisface standardele cerute, astfel încât să reziste unui cutremur. Organismul de reglementare, Agenţia de Siguranţă Nucleară şi Industrială(NISA)nu a întreprins nicio acţiune pentru a pune în aplicare codul de cutremur. Compania și organismele de reglementare au fost conştiente că centrala este vulnerabilă la un tsunami, dar nu au întreprins nicio acţiune. Planificarea pentru situaţii de dezastru a fost inadecvată sau a lipsit total la fiecare nivel - în cadrul centralei, sediul TEPCO , NISA şi în oficiul primului ministru.

Rezultatul a fost haos atunci când a lovit cutremurul şi tsunamiul. Centrala a pierdut toată puterea electrică, iar aprovizionarea de rezervă a eşuat. Inginerii şi muncitorii, care nu au fost instruiţi să gestioneze un dezastru în acest domeniu de aplicare, s-au luptat pentru a aduce situaţia sub control folosindu-se de echipament inadecvat şi manuale. O serie de explozii de hidrogen au avariat grav reactorul. Unităţile 1, 2 și 3 au suferit topirea parțială a miezului nuclear și niveluri ridicate de radioactivitate s-au scurs în mare și in aer. A fost nevoie de câteva luni pentru a aduce reactoarele sub control, iar nivelul real al daunelor rămâne încă necunoscut. Demontarea uzinei şi curăţarea regiunii înconjurătoare va necesita zeci de ani.

Lipsa unui răspuns planificat din partea guvernului, NISA şi TEPCO a agravat catastrofa, ameninţând cu ceea ce raportul a descris ca fiind "un scenariu chiar mai înspăimântător". Evacuarea rezidenţilor locali a fost dezorganizată: zeci de mii de oameni nu au fost informaţi corespunzător și au fost mutaţi în mod repetat, inclusiv în zonele de mare radioactivitate, deoarece zona de evacuare a fost extinsă succesiv. Nu este cunoscut încă impactul pe termen lung pe care dezastrul îl va avea asupra sănătăţii oamenilor.

Catastrofa nucleară - cea mai gravă din anul 1986 de la Cernobal(Ucraina) încoace - a fost produsă timp de decenii de coluziunea dintre guvernele, autorităţile de reglementare nucleare şi de industria de energie nucleară. Raportul a incriminat relaţiile dintre NISA, Comisia pentru Siguranța Nucleară (NSC) şi industria de energie nucleară. Cu alte cuvinte, NISA şi NSC au funcţionat pentru a proteja interesele companiilor cum este TEPCO, nu pentru siguranţa publică.

Raportul de Comisiei de Investigare a Accidentelor Nucleare (NAIIC), dat publicităţii săptămâna trecută, a fost neobişnuit de sincer. Acesta a fost menit să încerce să risipească suspiciunea publică pe scară largă, neîncrederea şi opoziţia faţă de industria nucleară. În timp ce Comisia a concluzionat, că dezastrul a fost "produs de om" - deci produs de neglijența și absenţa deliberată a standardelor de securitate de bază - nu a declarat pe nimeni responsabil. Nu a propus nicio acțiune în justiție împotriva persoanelor fizice sau entităţilor, inclusiv TEPCO, și a limitat recomandările sale la niste propuneri generale pentru reforma de reglementare.

Preşedintele NAIIC, Kiyoshi Kurokawa, a încercat să abată responsabilitatea pentru catastrofă asupra populaţiei ţării în general. În introducerea raportului, el a declarat: " Cauzele fundamentale pot fi găsite în convențiile înrădăcinate ale culturii japoneze: ascultarea noastră reflexivă; reticenţa noastra de a pune sub semnul întrebării autoritatea; devotamentul noastru de a "respecta programul" ; grupismul nostru şi insularitatea noastră."

Aceste comentarii implică o denaturare brutală a realităţii. Experţii din Japonia au avertizat ani de zile asupra pericolelor care vin din partea reactoarelor nucleare amplasate în zonele predispuse la cutremure şi tsunami şi au evidenţiat relaţiile incestuoase între autorităţile de reglementare şi industria energetică. Ei au trebuit să se confrunte cu un lobby nuclear puternic şi bine finanţat, menit să protejeze profiturile. În cadrul TEPCO și a altor companii de energie nu "grupismul" a fost cel care a redus muncitorii la tacere, ci o cultură managerială de intimidare şi ameninţări.

Responsabilitatea pentru dezastrul de la Fukushima nu ţine de oamenii obişnuiţi din Japonia, ci de clasa conducătoare care a pus profiturile companiilor de energie gigant mai presus de siguranţa publică. Expansiunea industriei nucleare a fost o problemă strategică pentru imperialismul japonez - nu doar reducerea dependenței acesteia față de gazul şi petrolul importat, dar şi furnizarea unei căi rapide pentru producția de arme nucleare, dacă ar fi fost necesar.

Coluziunea între marile afaceri, guvern şi industrie poate fi cu greu restricţionată în Japonia. În fiecare ţară, sănătatea și siguranța muncitorilor la locurile lor de muncă şi în comunităţile lor sunt subordonate cerinţelor pentru profit. În plus, ultimele trei decenii de restructurare pe piaţă au condus la diminuarea sistematică a regulamentărilor limitate care au existat anterior. În multe cazuri, organismelele de reglementare au fost reduse sau înlocuite cu "auto reglementări" corporative.

Fukushima este doar unul dintre catastrofelele majore care au expus caracterul penal al capitalismului. Cu un an în urmă, o explozie la platforma BP din Golful Mexic a ucis 11 muncitori și a creat cea mai mare catastrofă de mediu din istoria Statelor Unite. Administraţiile Bush şi Obama au dat repede undă verde proiectului - fără ca acesta să fi avut un studiu de impact asupra mediului - în ciuda ingrijorărilor şi a opoziţiei publice. În urma deversării de petrol, administraţia Obama a acţionat ca un avocat virtual pentru BP, asistând giantul energetic pentru a minimiza rezultatul economic şi politic neplăcut. Încă de la început, Casa Albă a explicat clar, că dezastrul nu va împiedica desfăşurarea celorlalte proiecte petroliere, inclusiv cele ale BP.

Guvernul japonez, întâi sub prim-ministrul Naoto Kan şi acum prim-ministrul Yoshihiko Noda, a efectuat un serviciu similar pentru TEPCO. El a oferit o salvare imensă societăţii și a limitat plăţile către întreprinderile mici şi persoanele ale căror vieţi au fost devastate. Luna trecută Noda a dat "undă verde" pentru repornirea unuia dintre reactoarele nucleare ale Japoniei care nu dispune de nicio siguranță sau una dintre cele mai limitate. În aceeaşi zi în care a fost lansat raportul NAICC, reactorul nr. 3 de la centrala nucleară din Ohi a început operațiunile. Reactorul este amplasat într-o locaţie predispusă la cutremure.

Lecţia reală care trebuie învăţată din revelaţiile acestui raport este incompatibilitatea între capitalism și chiar şi cele mai elementare nevoi ale umanitaţii pentru un mediu sănătos şi sigur. Singura modalitate de a preveni tragedii asemănătoare catastrofei de la Fukushima este prin eliminarea sistemului de profit de către clasa muncitoare internaţională şi stabilirea unei lumi care să planifice economia pe o bază socialistă.