Atena a asistat week-endul trecut la evenimente pe care Grecia nu le-a mai văzut din timpul dictaturii militare din 1967-1974. Aproape 4.500 de ofiţeri de poliţie au fost mobilizaţi pentru a aduna de pe străzi mii de oameni care au ieşit în evidenţă datorită culorii pielii lor şi a aspectului general care a sugerat că ar fi imigranţi.
Peste 1.400 de oameni au fost internați în lagăre şi așteaptă acum deportarea. Mulţi au fost bătuţi.
Acest lucru a fost punctul culminant al săptămânilor precedente în care raidurile şi arestările în masă au vizat imigranţii. Poliţia a colaborat cu membrii Chrysi Avgi (Golden Dawn) care se identifică deschis cu naziştii. Bandele fasciste au fost încurajat de poliţie să ameninţe, abuzeze și să atace imigranţii.
Aceste evenimente din Atena sunt un avertisment puternic pentru muncitorii la nivel internațional. Ceea ce începe drept atacuri care vizează secţiunile cele mai asuprite ale muncitorilor va fi în curând direcţionat împotriva întregii clase muncitoare. Elitele conducătoare se pregătesc să suprime brutal toată rezistența faţă de măsurile lor de austeritate, mobilizând forţele cele mai reacţionare.
Contrarevoluţia socială este mai avansată în Grecia decât în oricare altă ţară europeană. În ultimii trei ani salariile brute au fost reduse cu până la 60 la sută, sute de mii au fost concediaţi, iar sistemul de bunăstare a fost distrus. Rata oficială a şomajului a crescut într-un an cu mai mult de o treime şi se află acum la un nivel record de 23,1 la sută. Şomajul în rândul tinerilor a atins 55 la sută.
Guvernul a hotărât cu doar două săptămâni în urmă un nou pachet de reduceri în valoare de 11,5 milioane de euro. Însă recesiunea adâncă care a urmat măsurilor de austeritate a dus la un nou deficit bugetar, iar acesta trebuie acum acoperit prin atacuri chiar mai dure asupra muncitorilor, pensionarilor şi tineretului. Pentru a asigura că convențiile de împrumut cu Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional sunt respectate, trebuie impusă disponibilizarea altor 40.000 de oameni din sectorul public.
Pentru mari părţi a populaţiei, situaţia devine pur şi simplu imposibilă. Este doar o chestiune de timp înainte de momentul în care furia populară şi indignarea vor erupe. Oficialii sindicatelor avertizează deja împotriva unei explozii sociale. În aceste circumstanțe, vânătoarea de imigranţi acceptată de Comisia Europeană are două obiective.
Ea întăreşte aparatul de stat şi consolidează grupurile fasciste care trebuie utilizate împotriva opoziţiei clasei muncitoare. Ministrul pentru ordine publică şi protecţia cetăţenilor, Nikos Dendias, a mărit numărul ofiţerilor prezenţi în Atena cu alţi 1.500 de ofiţeri şi - la fel cum a fost cazul şi la uzina siderurgică Halyvourgia Ellados - i-a folosit împotriva greviştilor.
Grecia, care timp de doi ani a servit ca spaţiu de testare pentru distrugerea drepturilor sociale, este acum un laborator pentru dezvoltarea unor forme autoritare de conducere. Reducerile dictate de bănci sunt pur şi simplu incompatibile cu formele democratice de conducere.
Vânătoarea imigranţilor serveşte, de asemenea, şi la divizarea clasei muncitoare, fiind o tactică veche şi josnică. Pentru a distrage atenţia de la responsabilitatea sa pentru criza economică şi socială, clasă de guvernământ alimentează în mod deliberat xenofobia şi rasismul, folosind imigranţii drept ţapi ispăşitori.
Ministrul Dendias a declarat public, că problema imigraţiei este o problemă mai mare decât cea financiară - o încercare transparentă de a distrage atenţia de la responsabilitățile guvernului pentru reduceri.
Muncitorii din Europa şi Grecia trebuie să se opună tuturor încercărilor de a se lăsa stârniţi împotriva imigranţilor şi refugiaţilor. Muncitorii - indiferent de originea, domiciliul sau etnia lor - au aceleaşi interese şi se confruntă cu acelaşi inamic în întreaga lume: o aristocraţie financiară nemiloasă dispusă să facă orice pentru a-şi apăra privilegiile şi bogăţiile sale.
Multi refugiați din Grecia provin din Irak, Afganistan, Siria şi alte ţări care au fost devastate, bombardate, distruse sau împinse într-un război civil de către aceleaşi guverne care sunt responsabile pentru măsurile de austeritate din Grecia. Oamenii care au scăpat din iadul războiului sunt acum vânaţi pe străzile din Atena.
Campanii sprijinite de stat şi îndreptate împotriva imigranţilor şi a minorităţilor etnice sunt duse şi în multe alte ţări europene. Ele servesc ca punct de plecare pentru construirea aparatului de stat şi consolidarea forţelor fasciste şi sunt îndreptate împotriva întregii clase muncitoare. Muncitorii europeni îşi pot apăra propriile drepturi democratice şi câştiguri sociale numai atunci când se vor opune atacurilor poliției și a forţelor de dreapta îndreptate împotriva refugiaților.
Grupurile de pseudo-stânga cum ar fi Coaliţia de stânga radicală (SYRIZA) sunt un obstacol. SYRIZA a demonstrat încă o dată laşitatea şi oportunismul său. Fiind cel de-al doilea cel mai mare partid din Parlament, acesta nu a ridicat niciun deget pentru a apăra imigranţii împotriva atacurilor poliţiei. SYRIZA a emis doar câteva cuvinte de protest lipsite de sens care au fost urmate de asigurări privind loialitatea sa faţă de stat.
La doar o zi după ce poliţia a urmărit muncitorii imigranţi pe străzile din Atena, SYRIZA a cerut o dezbatere parlamentară pentru a extinde atribuţiile poliţiei şi pentru a oferi acestora echipamente mai bune. Acest partid, care se bazează pe secţiuni înstărite ale clasei de mijloc, a indicat astfel simpatia sa pentru forțele de securitate, ostilitatea sa instinctivă şi teama faţă de clasa muncitoare.
Apărarea drepturilor muncitorilor şi a imigranţilor, dar şi lupta împotriva acestor măsuri de austeritate ale elitei financiare necesită o perspectivă socialistă care uneşte muncitorii dincolo de toate granițele naționale. Atât în Grecia, cât şi în Europa este necesară construirea unei noi conduceri revoluţionare a clasei muncitoare.