Română

Un think thank american plănuieşte pregătiri militare împotriva Chinei

Think tank-ul american Center for Strategic and International Studies(CSIS) din Washington a realizat o dizertaţie intitulată "Strategia apărării trupelor americane din regiunea Asia-Pacifică: o evaluare independentă." Documentul oferă ceea ce pare a fi un ghid al pregătirilor militare ale administraţiei Obama pentru un conflict cu China.

 

CSIS este un organism non-guvernamental, însă evaluarea sa a fost comandată de Departamentul de Apărare al SUA, în conformitate cu Legea pentru Autorizarea Apărării Naţionale din 2012, aspect ce conferă concluziilor şi propunerilor sale un statut semioficial. Dizertaţia a implicat discuţii ample cu personalul militar de top din cadrul Pacific Command al Pentagonului. Raportul CSIS a fost trimis Pentagonului la 27 iunie, dar a dobândit atenţia mass-mediei numai după ce principalii săi autori - David Berteau și Michael Green - au depus mărturie pe întâi august în faţa Hause Armed Services Committee.

 

Mass-media australiană a relatat pe larg despre acest raport. Una dintre propunerile sale a fost subliniată în mod special: un întreg portavion de luptă ar trebui să îşi stabilească baza la punctul maritim HMAS Stirling, o bază navală din vestul Australiei. Dacă acestă idee ar fi pusă în aplicare, recomandarea ar transforma baza şi oraşul din apropiere, Perth, într-o ţintă potenţială pentru rachete nucleare chineze şi ruse. Propunerea serveşte pentru a sublinia implicaţiile profunde ale evaluării CSIS. Ea este în conformitate cu politica conflictuală dusă de administraţia Obama în Asia şi care este îndreptată împotriva Chinei.

 

Evaluarea CSIS declară că scopul care stă la baza obiectivului geostrategic american în regiunea Asia-Pacifică a fost acela de a preveni "creşterea în regiune a oricărui stat hegemonic, care ar putea amenința interesele americane prin încercarea de a obstrucţiona accesul american sau dominaţia asupra domeniului maritim. Privită din această perspectivă, problema actuală cea mai importantă a Statele Unite în Asia este creşterea puterii, influenţa şi pretenţiile Chinei la o supremaţie regională." Cu alte cuvinte, hegemonia predominant americană din regiune trebuie să continue.

 

Documentul recunoaște că strategia militară este legată de imperativele economice. Acesta identifică "acordurile de parteneriat Trans-Pacific (CET) şi acordul pentru comerţ liber dintre America şi Coreea" ca fiind cruciale pentru "o structură comercială trans-pacifică de durată, care susţine accesul şi influenţa americană în regiune." Documentul explică că SUA " trebuie să integreze toate aceste instrumente de putere naţională şi să nu se bazeze excesiv pe capabilităţile sale militare." Însă relativul declin economic al Americii este tocmai motivul care duce la utilizarea puterii militare pentru menținerea dominației în Asia, dar şi în Orientul Mijlociu.

 

După ce a identificat China ca fiind principalul potenţial rival, raportul elimină orice repetare a strategiei de izolare pe care SUA a folosit-o pentru a izola Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece - arătând prin aceasta dependenţa economică a SUA faţă de China. În mod semnificativ, autorii resping un aranjament de împărțire a puterii cu China sau, după cum a fost descris Comitetului Serviciilor Armate, " un acord bipolar care recunoaşte interesele de bază ale Beijingului şi împarte implicit regiunea". Această concepţie din urmă este promovată într-o formă sau alta de unii analişti strategici în Australia şi SUA ca fiind singurul mijloc de a preveni un război. Raportul CSIS respinge orice retragere a Americii din Asia, deoarece regiunea ar reveni atunci Chinei.

 

După ce a exclus alternativele paşnice, raportul CSIS stabilește o strategie militară. Autorii nu cer deschis un război cu China, declarând că "consecințele unui conflict cu acea naţiune sunt aproape de neconceput şi ar trebui evitate pe cât de mult posibil, în funcţie de interesele SUA." Ei nu exclud însă posibilitatea unui conflict în cazul în care interesele SUA ar fi în joc. Ei adaugă, cu toate acestea, că abilitatea de a "menţine o pace favorabilă" depinde de percepţia, dacă Statele Unite ar invinge în caz de conflict. Armata SUA trebuie să demonstreze o disponibilitate şi capacitate de a lupta şi a câştiga, chiar şi în condiţiile cele mai dificile asociate cu A2AD [anti-access/area denial, acces refuzat] şi în cazul altor ameninţări la adresa operațiunilor armatei americane din Vestul Pacificului, " se mai adaugă în raport.

 

Prin urmare, în numele păcii, Statele Unite se pregăteşte pentru un război catastrofal cu China. Planificatorii strategici americani sunt preocupaţi în special de aşa-numitele capacităţi militare A2AD ale Chinei - dezvoltarea unor submarine sofisticate, a rachetelor şi avioanelor de război capabile să prezinte un pericol pentru Marina SUA din Vestul Pacificului. În timp ce SUA prezintă aceste arme şi muniţii ca fiind o "ameninţare" pentru militarii săi, China răspunde în realitate defensiv la prezența copleşitoare a puterii navale americane în apele aflate aproape de continent. Preponderenţă navală americană în Marea Chinei de Est, Marea Chinei de Sud şi în punctele "cheie", cum ar fi Strâmtoarea Malacca, ameninţă culoarele pentru transportul maritim din Orientul Mijlociu şi Africa pe care China se bazează pentru transportul de energie şi materii prime.

 

Raportul CSIS aprobă repoziţionarea și consolidarea forţelor militare americane în Vestul Pacificului, acţiuni care au fost accelerate în cadrul "rebalansării" Asiei din perioada administraţiei Obama. Acţiunile includ: consolidarea bazelor americane, staţionarea trupelor şi mijloacelor militare în Japonia şi Coreea de Sud; construirea unor forţe americane în Guam și Insulele Mariane de Nord - situate strategic în Pacificul de Vest; staționarea navelor combatante de coastă în Singapore - nave de război relativ mici, rapide, flexibile, capabile să culeagă informaţii secrete, de operaţiuni speciale şi de debarcare a trupelor cu vehicule blindate; o mai mare utilizare a bazelor navale și aeriene australiene şi poziţionarea a 2.500 de puşcaşi marini în nordul oraşului Darwin. În plus, raportul confirmă că SUA a purtat discuţii cu Thailanda, Filipinele și Vietnamul pentru un posibil acces la bazele lor și pentru o instruire comună.

 

Documentul evaluează, de asemenea, eforturile americane de consolidare a legăturilor militare în întreaga Asie - din India, Bangladesh și Sri Lanka până în Birmania, Indonezia și Noua Zeelandă - cât şi legăturile cu aliații săi oficiali. În cadrul clasamentului efectuat pentru planurile militare de urgenţă, acestea pornesc la un nivel scăzut şi ajung la unul de intensitate mare. Australia, Japonia şi Coreea de Sud sunt identificate ca fiind aliaţii critici "în cazul unei intensităţi mai mari" - cu alte cuvinte, un conflict militar cu China - în timp ce alţi aliaţi şi parteneri se situează la un spectru de intensitate inferior."

 

Raportul CSIS dezbate toate aceste planuri de urgenţă, dar se concentrează asupra celor de "intensitate mare". Printre recomandările sale se află dezvoltarea mai largă a acordurilor militare cu Coreea de Sud, Japonia şi Australia, dar şi dezvoltarea unor acorduri între aceşti aliaţi. Se recomandă implementarea ultimului acord militar cu Japonia şi Coreea de Sud. Privind Japonia, documentul scoate în evidenţă importanța strategică a oraşului Okinawa: este "situat central" între Asia de Nord-Est și Asia maritimă de Sud-Est, iar "în cadrul unei strategii A2AD este poziţionat astfel încât facilitează luptele din cadrul unui scenariu de o intensitate mai mare" - adică este esenţial în orice război cu China. Administraţia Obama a respins cerinţele guvernului japonez de a muta baza americană Futenma de la Okinawa.

 

Documentul CSIS nu reprezintă politica oficială a administraţiei Obama: concluziile sale sunt formulate drept recomandări. Ele iau în considerare toate scenariile, inclusiv menţinerea unui status quo și lichidarea forțelor americane din regiunea Asia- Pacifică. Niciuna dintre aceste opţiuni nu este însă favorizată. Cu toate acestea, un aspect de rău augur al raportului cuprinde o listă substanţială a măsurilor care ar putea fi luate pentru a consolida semnificativ puterea militară americană în întreaga regiune.

 

Pe lângă poziţionarea unui portavion nuclear american în Australia de Vest, lista mai include: dublarea numărului de submarine nucleare de la baza din Guam; implementarea navelor combatante de coastă în Coreea de Sud; dublarea forţelor maritime din Hawaii; plasarea permanentă a unui bombardier în Guam; stimularea supravegherii printr-un echipaj sau cu nave fără pilot în Australia sau Guam; modernizarea apărării anti-rachetă în Japonia, Coreea de Sud şi Guam şi consolidarea forţelor de teren americane. CSIS recomandă analizarea tuturor acestor opțiuni, cere însă în mod special ca în Guam să fie plasate mai multe submarine. Guam se situează la o distanţă de atac scurtă asupra căilor maritime și bazele navale chineze.

 

Oricare din aceste acţiuni vor intensifica tensiunile cu China, pericolul unei înarmări mai mari și a unui conflictul în regiunea Asia-Pacifică. Evaluarea CSIS indică anumite puncte fierbinţi potenţiale, de la peninsula Coreeană şi Strâmtoarea Taiwan până în Marea Chinei de Sud şi graniţele disputate de India şi China. Raportul reprezintă clar gândirea în sens mai larg din cadrul administraţiei Obama, a cercurilor militare americane de top şi a serviciilor secrete care pregătesc şi planifică în mod nechibzuit un război cu China.