Guvernul laburist din Australia refuză să intervină în favoarea lui Julian Assange, un cetăţean australian, menţinându-şi astfel sprijinul pentru vendeta condusă de SUA împotriva fondatorului WikiLeaks , căruia joi i-a fost acordată protecţie diplomatică de către guvernul din Ecuador.

 

Începând din 19 iunie, Assange se afla în interiorul ambasadei Ecuadorului. Anterior, un tribunal britanic a ordonat extrădarea sa în Suedia ca urmare a unor acuzaţii false de agresiune sexuală. Fondatorul WikiLeaks se teme pe bună dreptate că SUA îl vor extrăda din Suedia pentru a-l acuza de spionaj și alte fapte înscenate, deoarece a publicat mii de documente care expun crimele de război ale SUA şi alte crime imperialiste de război.

 

Decizia Ecuadorului a fost luată sfidând agresiunile politice fără precedent ale guvernului britanic, care a ameninţat cu un raid asupra ambasadei şi arestarea lui Assange, dacă țara din America Latină îi va acorda protecţie. Marea Britanie a refuzat, de asemenea, să acorde trecerea în siguranţă a lui Assange de la ambasadă către aeroport, pentru a putea călători în Ecuador.

 

În loc să condamne această intimidare în stil colonial, guvernul australian a rămas "pe rol", insistând cinic asupra faptului că nu poate face nimic în legătura cu aceste atacuri legale în curs de desfăşurare împotriva cetăţeanului său în vârstă de 41 de ani.

 

Prim-ministrul Julia Gillard a refuzat să comenteze, în timp ce ministrul de Externe Bob Carr a declarat că " nu poate interveni" pentru că e vorba de o chestiune între Assange, Ecuador şi guvernul britanic şi suedez.

 

Ministrul Afacerilor Sociale, Goran Hagglund, l-a denunţat miercuri pe Assange ca fiind "bolnav" , "un laş demn de milă" şi un "ticălos". Carr a fost întrebat, dacă aceste comentarii calomniose şi prejudicioase din punct de vedere legal sunt un indiciu, că Assange nu va beneficia de un proces echitabil, dacă va fi extrădat în Suedia. Ministrul de Externe australian a ignorat întrebarea, declarând: "Remarcile domnului Hagglund sunt o părere proprie."

 

Refuzul lui Canberra de a critica public, de a provoca ameninţările guvernului britanic – care încalcă dreptul internațional și convenția diplomatică - sau de a se opune atacurilor calomnioase ale guvernului suedez asupra lui Assange demonstrează încă o dată că guvernul Gillard este un co-conspirator în escaladarea antidemocratică condusă de SUA în atacul asupra fondatorului WikiLeaks. Această complicitate l-a forţat pe Assange să ceară azil în Ecuador.

 

La sfârşitul anului 2010, după ce WikiLeaks publicase mii de cabluri diplomatice revelatoare, prim-ministrul Gillard a declarat că activităţile sale erau "profund iresponsabile" și "ilegale". Aceste acuzaţii nefondate, care au ajustat administraţia Obama în pregătirea acuzaţiilor împotriva lui Assange, nu au fost niciodată retractate. Guvernul laburist a deschis atunci o anchetă federală de poliţie şi una din partea serviciilor secrete pentru a afla, dacă ar fi posibil ca Assange să fie acuzat în conformitate cu legislația australiană. Au fost putate discuţii la nivel înalt şi despre posibilitatea de a rezilia paşaportul său australian.

 

Sprijinul popular pe scară largă pentru Assange l-a forţat ulterior pe Canberra să-şi schimbe retorica. Acesta a susţinut că va oferi sprijin consular deplin pentru Assange - minciuni care au fost infirmate în mod constant de Assange şi avocaţii săi.

 

Christine Assange a spus în iunie celor de la World Socialist Web Site că fiul ei "a cerut guvernului australian să solicite ministrului suedez de Externe, prim-ministrului şi procurorului general să renunţe la denigrarea publică a lui Julian înaintea unei posibile audieri, deoarece acesta ameninţă drepturile sale la un proces echitabil. Guvernul australian a refuzat să dea curs aceastei cereri. El a cerut, de asemenea, guvernului australian să solicite acelor comentatori şi politicieni din SUA, care cer în termeni grafici şi violenţi asasinarea sa încă din 2012, să îşi retragă aceste declaraţii. Canberra a refuzat să facă acest lucru."

 

Guvernul Gillard continuă, de asemenea, să insiste că nu are "dovezi" ale unui act de acuzare din partea Marelui Juriu sau alte încercări din partea SUA de a-l urmări pe cetăţeanul australian. Aceste afirmații au fost infirmate de email-urile de la Stratfor, un think tank american situat în Marea Britanie, care au fost date publicităţii. Ele reprezintă mărturia unui agent FBI din cadrul audierilor preventive împotriva lui Bradley Manning şi apelurile directe adresate senatoarei democrate Diana Feinstein, şefa Comisiei pentru servicii secrete a Senatului american și către alţi deputaţi americani pentru urmărirea penală a lui Assange privind acuzaţii de spionaj.

 

Cabluri declasificate, obținute în conformitate cu legile privind libertatea de informare şi raportate în ziarul Age, dezvăluie că guvernul Gillard a fost informat sistematic de către oficialii săi de la ambasada din Washington despre noile planuri de a-l da în judecată pe Assange. Ambasada australiană de la Washington a raportat în februarie că "ancheta americană privind posibilul comportament penal al domnului Assange este în curs de desfăşurare de mai bine de un an."

 

Ambasada a remarcat faptul că oficialii guvernului american " nu pot confirma legal existenţa unui Mare Juriu." Cu toate acestea, aparent pe baza unor discuţiile clasificate şi neoficiale purtate cu oficialii americani, ambasada a raportat existenţa unui Mare Juriu ca o chestiune de fapt. Conform ziarului Age: " A fost identificată o gamă largă de acuzaţii penale pe care SUA le-ar putea aduce împotriva lui Assange, inclusiv spionaj, conspiraţie, accesul ilegal la informaţii clasificate și fraudă computerizată."

 

Răspunsurile americane faţa de prezentările ambasadei nu au fost publicate pe motiv că divulgarea acestora "ar putea dăuna relațiilor internaționale cu Commonwealth-ul."

 

Decizia lui Assange, de a aborda Ecuadorul, a fost declanşată de o scrisoare trimisă de Procurorul General australian Nicola Roxon lui Jennifer Robinson, unul dintre consilierii juridici a lui Assange. Roxon a declarat categoric că guvernul laburist nu va face nimic pentru a preveni extrădarea lui Assange în Statele Unite, adăugând că, dacă el va fi "condamnat de orice infracţiune," va putea "cere un transfer internațional pentru deţinuţi către Australia."

 

Assange a desemnat scrisoarea ca o declaraţie "efectivă de abandon " a guvernului australian, ceea ce a făcut "imposibilă revenirea în ţara mea."

 

Cererea de azil în Ecuador a urmat unei schimbări cheie a legilor de extrădare australiene care a fost efectuată în februarie. Legislaţia, votată fără opoziţia Verzilor, a pus căpat posibilităţii, ca Assange să evite o viitoare extrădare în SUA după ce s-ar întoarce în Australia. Sub noua dispoziție, lui Canberra nu îi mai este permis să refuze extrădarea cuiva care trebuie să facă faţă unei "infracțiuni politice" - o dispoziţie care ar putea fi folosită împotriva lui Assange.

 

Senatorul din partea Verzilor, Scott Ludlum, a declarat saptămâna trecută că situaţia cu care se confruntă Assange este "îngrozitoare", dar că va da guvernului Gillard posibilitatea de "a lua în cele din urmă o decizie". El a adăugat, "aceasta este şansa guvernului de a-şi răscumpăra greşelile."

 

Declaraţia oferă în mod cinic iluziii goale. Guvernul laburist nu va lua o decizie. El face parte dintr-o vendetă condusă de SUA. Grupul Verzilor, care este promovat în mod fals de mass-media, ca fiind un apărător a lui Assange, este pe deplin angajat în menţinerea Partidului Laburist la conducere. Afirmaţia lor, că Assange şi WikiLeaks pot fi apăraţi punând presiuni asupra guvernului Gillard este o încercare de a împiedica dezvoltarea unei mișcări politice independente a muncitorilor şi tineretului internațional împotriva sistemului de profit, sursa atacurilor antidemocratice aflate în curs de desfăşurare în fiecare ţară.