Duminică, 4 iulie a marcat aniversarea zilei de Declaraţiei a Independenţei. Acest document fondator al republicii americane a proclamat principiul profund democratic conform căruia “toţi oamenii sunt creaţi egali” şi înzestraţi cu “drepturi inalienabile”.
Documentul a fost adoptat în anul 1776, la un an de la începerea luptei armate împotriva ocupaţiei britanice. Această luptă revoluţionară pentru a pune capăt dominaţiei coloniale a fost un eveniment profund eliberator, al cărui ecou a fost simţit în întreaga lume.
De două sute treizeci şi patru de ani încoace, guvernul federal de la Washington a comemorat aniversarea printr-o serie de acţiuni care au demonstrat că principiile elaborate în Declaraţia de Independenţă nu au fost puse în practică, americanii având un guvern care este la fel de nereprezentativ şi reacţionar ca şi cel al regelui George al III-lea.
Congresul a suspendat sedinţa cu ocazia acestei sărbători, lăsând milioane de şomeri să îşi plătească chiria sau ipoteca şi hrana pentru familie privaţi de banii care le-ar fi provenit din ajutoarele de şomaj. În acelaşi timp, a privat unele state de zeci de miliarde de dolari, bani ce trebuiau investiţi în programul medical Medicaid, asigurându-se astfel reduceri brutale în domeniul serviciilor sociale esenţiale şi disponibilizări de cadre didactice şi ai altor angajaţi publici.
În timp ce fondurile pentru şomeri şi în special pentru populaţia activă au fost reduse drastic, guvernul a aprobat 33 miliarde de dolari pentru a plăti continuarea escaladării războiului colonial şi ocupaţia din Afganistan, ce durează de nouă ani încoace. Astfel, a asigurat punerea în practică într-o formă mult mai brutală a tuturor crimelor regelelui britanic - “jefuire”,”moarte”,”pustiiri”,”tiranie”, “cruzime”, “trădare” - menţionate în Declaraţia de Independenţă.
Principalul strat social din America care a avut motiv să sărbătorească acest 4. iulie a constat din bancherii de pe Wall Street şi administratorii de fonduri speculative. Acestia au scăpat de plata unei taxe de 19 miliarde de dolari, taxă ce nu va mai fi dedusă din averile lor, ci luată de la oamenii muncii. Proiectul de lege al reformei financiare adoptat săptamana trecuta de Congres cerea iniţial ca instituţiile considerate vinovate de colapsul financiar din 2008 să plătească pentru aceasta. Conducerea democrată a cedat însă în faţa obiecţiilor republicanilor, fiind de acord să finanţeze acest proiect cu bani rămaşi în Troubled Asset Relief Program (TARP) - fonduri care altfel ar fi fost folosite pentru scăderea deficitului SUA. Astfel , acele miliarde lipsă la buget vor fi luate din programe destinate clasei muncitoare şi a celor săraci.
Luate împreună, aceste acţiuni oferă un portret inconfundabil al unui guvern care este a celor bogaţi, după bunul plac al celor bogaţi şi pentru cei bogaţi – un guvern care nu răspunde nevoilor şi dorinţelor exprimate de marea majoritate a poporului american. Acţiunile Senatului Statelor Unite (“ clubul ‑
milionarilor”), Casa Reprezentativelor (în care salariul mediu net anual este de 650 mii de dolari) şi Casa Albă sub preşedintele Obama sunt determinate de interesele unor bănci, a unor corporaţii şi a celui un procent de oameni bogaţi din populaţie, în timp ce majoritatea ţării, populaţia care munceşte, este abandonată milei “pieţei libere” a sistemului capitalist.
Politicile acestui guvern au efecte catastrofale pentru milioane şi milioane de americani. Decizia Senatului de săptămâna trecută de a amâna acordarea în continuare a indemnizaţiei de şomaj a lăsat 1.63 milioane de şomeri fără venituri. Până la sfârşitul acestei luni această cifră va urca la 3 milioane, iar dacă Congresul nu reuşeşte să aprobe o perioadă de prelungire a plăţii şomajului , cifra va urca la 7 milioane până la sfârşitul anului.
Aceste milioane de şomeri şi copiii lor sunt condamnaţi în numele luptei împotriva deficitului bugetar la sărăcie, foame şi lipsa unei locuinţe - o frază politică care se reduce la aruncarea întregii poveri a crizei sistemului capitalist asupra clasei muncitoare.
Contextul economic şi social în care a fost luată această decizie subliniază criminalitatea sa. Departamentul Muncii a publicat vineri cifrele care indică pierderea a 125 de mii de locuri de muncă în luna iunie. Cel puţin 15 milioane de oameni sunt şomeri, cinci muncitori luptându-se pentru un singur loc de muncă. Numărul de şomeri pe termen lung - cei fără un loc de muncă în ultimile şase luni sau mai mult - care au nevoie de prelungirea acordarii indemnizaţiei de somaj este fără precedent de la Marea Depresie din anii 1930 încoace.
Cifrele care indică numărul şomerilor şi numărul de rapoarte privind vânzările scăzute de locuinţe şi maşini, diminuarea încrederii consumatorilor şi comenzile scăzute din fabrici transformă într-o bătaie de joc afirmaţia administraţiei Obama conform căreia aceasta este o vară “de revenire.”
Eşecul Congresului de a aproba acordarea a 24 miliarde de dolari guvernelor statelor pentru programul medical(Medicaid) va intensifica tendinţa de căderea continuă a economiei SUA. Fără aceşti bani, vor fi afectaţi cei aproape 900.000 de lucrători din sectorul public şi privat ce riscă să fie disponibilizaţi, la care se adaugă şi pierderea de servicii sociale importante şi decimarea în continuare a educaţiei publice.
C onducerea democrată a Casei Reprezentativelor şi a Senatului a dat vina pe încăpăţânarea republicanilor pentru eşecul acordării acestor măsuri modeste de ajutor. Realitatea este însă că ambele partide acceptă doctrina de reducere a deficitului bugetar şi sunt de acord ca cheltuielile sociale - inclusiv veniturile modeste oferite şomerilor - să fie reduse în acest scop. În ceea ce priveşte Casa Albă, Obama a refuzat să facă o prioritate din faptul că milioane de muncitori vor fi în pragul sărăciei.
Un astfel de obstacol nu a stat însă în calea acordării de fonduri pentru a plăti războiul imperialist. Conducerea democrată a Congresului este determinată să aprobe înainte de 4 iulie un pachet suplimentar de 33 miliarde de dolari - aproximativ aceeaşi sumă care a fost reţinută din fondul guvernelor statelor, sumă care ar fi fost necesară pentru plata indemnizaţiilor de şomaj. Casa Reprezentativelor a votat pentru finanţarea războiului la doar o zi după ce Senatul a aprobat cu 99 de voturi pentru numirea în funcţie a noului comandant în Afganistan, generalul David Petraeus. Acesta a declarat în faţa Congresului că intenţionează să escaladeze crimele împotriva afganilor.
Care este motivul care a creat o prăpastie între interesele majorităţii clasei muncitoare şi politicile celor două mari partide? Conform ultimelor date făcute publice săptămana trecută de către Oficiul pentru Buget al Congresului, diferenţa de venituri dintre acel un procent de milionari ai Americii şi restul populaţiei a crescut cu mai mult decât triplul său între 1979 şi 2007. În această perioadă, acel un procent al populaţiei şi-a mărit veniturile dupa impozitare cu 281%, comparativ cu doar 25 % pentru cea de-a cincea parte a populaţiei din clasa de mijloc.
Creşterea imensă şi neîntreruptă de inegalitate socială din America transformă într-o bătaie de joc principiile de egalitate enunţate în documentul fondator al ţării şi este incompatibilă cu principiile democratice de bază. Este o manifestare esenţială a degenerării profunde a unui sistem capitalist, care poate produce numai dezastre economice, sociale şi ecologice, împreună cu războaie din ce în ce mai catastrofale.
Este necesar ca acum, când SUA comemorează semnarea Declaraţiei de Independenţă, să se invoce din document dreptul poporului de a “modifica sau anula” orice guvern care neagă “drepturile sale inalienabile” şi să îl înlocuiască cu un sistem nou care “lui să îi pară a fi cel mai eficient în a oferi siguranţă şi fericire”.
Partidul Egalităţii Socialiste este încrezător că clasa muncitoare americană va încerca să-şi exercite acest drept fundamental. O problemă urgentă este dezvoltarea unei conduceri revoluţionare care să realizeze un programul necesar pentru ca clasa muncitoare din SUA să se unească cu fraţii şi surorile lor din întreaga lume, dând naştere unei lupte revoluţionare noi, care să pună capăt şomajului, sărăciei, opresiunii şi războiului, şi să creeze o societate socialistă organizată care să servească nevoilor majorităţii, şi nu a intereselor de profit ale aristocraţiei financiare a zilelor noastre.
5 iulie 2010