La sfârşitul summitului de două zile din staţiunea franceză Deauville, liderii G8 au cerut o intensificare a programelor de austeritate pe tot globul. Ei au reiterat, de asemenea, voinţa lor de a răsturna regimurile necooperante prin mijloace de război.
Între cele două agende există o legătură profundă. Confruntându-se cu cea mai gravă criză economică din anii 1930, marile puteri imperialiste pierd toate câstigurile realizate de către muncitori în perioada de după război. Ele sunt conştiente de faptul că un astfel de program va provoca mişcări de opoziţie în masă, aşa cum au fost deja văzute în Egipt, Tunisia, Grecia, Portugalia, şi mai recent, în Spania. Şi clasa muncitoare din SUA este din nou în mişcare.
Ca răspuns, guvernele din întreaga lume îşi întăresc aparatul militar pentru a face faţă opoziţiei interne în creştere faţă de politicile lor. În acelaşi timp, ele efectuează un număr tot mai mare de războaie coloniale deschise care vizează reîmpărţirea lumii şi a resurselor sale.
Militarizarea vieţii sociale a fost exprimată în masiva operaţiune de securitate din jurul summit-ul în sine. Pentru plata unei sume de 200 de milioane de euro, armatele de poliţie, soldaţii şi agenţii speciali desfăşuraţi la Deauville au avut sarcina de a proteja participanţii la summit de lumea exterioară.
În acelaşi timp, guvernele imperialiste aflate la conducere sunt de acord asupra necesităţii de a impune un program de austeritate şi de militarism. Există însă multe divergenţe asupra modului de a reconcilia astfel de măsuri cu propriile interese naţionale. În spatele tabloului oficial de zâmbete, săruturi şi strângeri de mână au avut loc conflicte acerbe. Acest lucru a reieşit şi din discuţiile de la summit-ul consacrat crizei financiare internaţionale.
Liderii europeni s-au confruntat cu presiuni intense venite din partea ţărilor non-europene. Acestea le-au cerut să facă ordine în ţările lor şi să ia măsuri eficiente pentru a opri intensificarea crizei euro-ului.
Tetsuro Fukuyama, secretar adjunct şef de cabinet al guvernului japonez, a declarat jurnaliştilor: "Mulţi lideri au subliniat faptul că problema legată de datoria Europei, creşterea preţurilor la petrol, la alimente şi la produsele de bază, dar şi suprasolicitarea economiilor emergente se numără printre factorii care adaugă o presiune suplimentară asupra economiei globale."
La rândul lor, delegaţii SUA prezenţi la reuniunea la nivel înalt au avertizat că criza continuă a datoriei europene scade valoarea monedei euro faţă de dolar şi pune în pericol industria de export americană.
Liderii europeni au reacţionat la criticile internaţionale prin intensificarea presiunii asupra guvernului grec de a implementa o noua rundă de măsuri de austeritate şi privatizări. Îngrijorarea cu privire la agravarea crizei datoriilor din Grecia - veriga cea mai slabă din lanţul ţărilor europene extrem de îndatorate - vine în urma avertismentelor date de membrii de frunte ai Băncii Centrale Europene care cred că imposibilitatea de plată sau restructurarea datoriilor Greciei va da naştere unei reacţii în lanţ cu efecte catastrofale pentru sistemele bancare europene şi internaţionale. O mare parte a datoriilor din Grecia, Irlanda, Portugalia şi Spania, în valoare totală de aproximativ 2000 miliarde dolari, sunt deţinute de băncile europene.
La începutul acestei săptămâni, prim-ministrul grec, George Papandreou, a fost în imposibilitatea de a câştiga sprijin din partea liderilor opoziţiei pentru un nou val de măsuri de austeritate. Pe fundalul unor proteste şi demonstraţii aproape zilnice, la care se adaugă reduceri suplimentare ale nivelului de trai şi a locurilor de muncă, investitorii sunt îngrijoraţi că guvernul grec şi-ar putea retrage promisiunea de a efectua atacuri suplimentare asupra clasei muncitoare.
Grecia a devenit un teren de testare pentru tipuri de măsuri de austeritate pe care guvernele europene intenţionează să le pună în aplicare şi în ţările lor. Exemplul Greciei demonstrează, de asemenea, că astfel de politici de conducere a unei ţări o duc într-o recesiune mai profundă şi agravează problemele sale economice. Părerea elitelor europene despre modul cel mai bun în care trebuie să acţioneze sunt împărţite. Straturile elitei germane financiare şi politice cer o restructurare a datoriei greceşti.
Datoria europeană este minimalizată, atât în termeni absoluţi, cât şi relativi, de datoria SUA faţă de restul lumii. Guvernul american este determinat la rândul său să pună în aplicare reduceri istorice în sănătate şi în programele de pensionare, inclusiv Medicare şi Medicaid. Fără ca poporul american să ştie, partidul democrat şi republican pregătesc mecanismul exact pentru modul în care aceste reduceri vor fi atinse.
Tensiunile în creştere dintre ţările din conducerea G8 au fost exupuse, de asemenea, şi cu privire la cel de-al doilea element principal de pe ordinea de zi G8 - politica imperialistă din nordul Africii. La sfârşitul reuniunii la nivel înalt, preşedintele american Barack Obama, omologul său francez Nicolas Sarkozy şi premierul britanic David Cameron şi-au exprimat hotărârea de a continua campania lor nemilosă pentru a-l forţa pe liderului libian Muammar Gaddafi să plece de la conducere.
Forţele NATO în frunte cu aviaţia britanică au efectuat marţea trecută cea mai intensă campanie de bombardamente în Libia de la începutul campaniei NATO cu peste două luni în urmă. Marea Britanie se pregăteşte în prezent să trimită elicoptere de atac Apache, iar Franţa a declarat că îi va urma exemplul. Potrivit unui raport din ziarul Guardian, elicopterele Apache sunt cele mai eficiente mijloace din cadrul alianţei NATO care l-ar putea lichida pe Gaddafi.
Cu toate acestea, în cadrul declaraţiilor făcute la sfârşitul summit-ului, atât Obama cât şi Cameron au spus că se aşteaptă ca şi alte naţiuni, inclusiv Germania care s-a abţinut de la susţinerea campaniei din Libia, să aprobe proiectul de lege pentru aventurile lor militare şi să finanţeze interesele comerciale americane şi britanice care vizează deschiderea economiilor din principalele ţări din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu.
Apariţia unei axe militare americano-britanice-franceze ca forţă de conducere în campania NATO împotriva Libiei a schimbat echilibrul forţelor internaţionale. Comentatorii germani s-au grăbit să sublinieze că, în cursul recentei sale vizite în Europa, Obama nu a inclus în mod deliberat Germania, cea mai mare economie de pe continent, în programul său.
Obama şi-a început călătoria în Irlanda, înainte de a ajunge în Marea Britanie unde a lăudat tradiţionalele "relaţii speciale" existente între cei doi parteneri transatlantici. După călătoria în Franţa şi fotografierea cu preşedintele francez la summit-ul de la Deauville, Obama a zburat peste Germania în scopul de a ajunge la ultima sa escală, cel mai apropiat vecin din estul Germaniei, Polonia.
Cu scopul de a satisface interesele elitei financiare internaţionale, principalele puteri imperialiste recurg în ţările proprii din ce în ce mai mult la o politică de contrarevoluţie socială, iar în străinătate, la un război colonial. Acesta a fost mesajul care a reieşit la ultima reuniune G8. În încercarea de a pune în aplicare programele lor, marile puteri şi blocurile de putere se confruntă din ce în ce mai mult una cu alta.
Fisurile internaţionale care au condus secolul trecut la două războaie mondiale reapar pe fundalul unei intensificări a crizei economice internaţionale. Singura alternativă progresivă este unificarea clasei muncitoresti europene, americane şi mondiale pe baza unei perspective socialiste internaţionale.