Administraţia Obama a permis ca perioada de şaizeci de zile în care Congresul ar fi putut să-şi dea aprobarea pentru o acţiune militară împotriva Libiei să expire, fără a acţiona. Termenul limită a expirat vineri, 20 mai, însa nici mass-media americană şi nici politicienii nu au acordat atenţie acestui fapt.

Legea numită War Powers Act a fost adoptată de Congres în 1973, în mijlocul dezastrului războiului din Vietnam, în ciuda dreptului de veto al preşedintelui Richard Nixon. Actul trebuia să prevină o dată pentru totdeauna ca un preşedinte să poată duce un război nedeclarat pe durată nedeterminată, fără a ţine seama de legislatură. Potrivit Constituţiei SUA, Congresul are puterea exclusivă de a declara război.

Legea dă preşedintelui dreptul de a utiliza la discreţia sa forţele militare pentru o perioadă de şaizeci de zile - ceea ce reprezintă deja o extindere majoră a competenţelor prezidenţiale. Actul îl obligă însă pe preşedinte să înceteze utilizarea forţei armate după maxim nouăzeci de zile, dacă Congresul nu autorizează acţiunile militare.

Departamentul juridic al Departamentului de Justiţie al SUA a decis în 1980 că legea este constituţională. De atunci, nici o administraţie nu a încercat să conteste acest lucru în instanţă. Pentru operaţiunile militare mai mari, cum a fost Războiul din Golf din 1990-1991, invaziile din Afganistan şi Irak din 2001 şi 2003, George HW Bush şi George W. Bush au solicitat Congresului o aprobare sub forma unei rezoluţii care să înlocuiască declaraţia de război.

Bill Clinton a împiedicat în timpul războiului din Kosovo din 1999 punerea în vigoare a War Powers Act, deoarece Serbia s-a predat după 78 de zile de bombardamente, înainte ca intervenţia să trebuiască să fie oprită după perioada de nouăzeci de zile. Congresul a fost de acord să finanţeze războiul pentru primele şaizeci de zile, deşi nu a votat niciodată pentru a-l aproba.

Întru-un interviu pentru Boston Globe din 2007, un candidat la preşedinţie a criticat aspru administraţia Bush pentru strategia sa unilaterală a războiului din Irak. Acesta a declarat: "Constituţia nu dă preşedintelui puterea de a autoriza în mod unilateral un atac militar, atâta timp cât acesta nu reprezintă o ameninţare reală sau potenţială de care trebuie să apere naţiunea."

Acest candidat a fost Barack Obama, pe atunci senator american. Însă ca şi preşedinte, Obama a ignorat toate restricţiile legale privind puterile sale de a duce un război.

În data de 18 mai, şase senatori republicani au trimis o scrisoare lui Obama. Ei au indicat faptul că perioada de şaizeci de zile va expira în curând: "Vineri este ultima zi a termenului legal de şaizeci de zile, după care Dumneavoastra, conform War Powers Act, trebuie să opriţi intervenţia forţelor miltiare din Libia. Însă săptămâna trecută, guvernul a indicat faptul că utilizarea forţelor armate americane ar putea continua la nesfârşit. De aceea dorim să vă întrebam dacă intenţionaţi să ţineţi cont de cerinţele din War Powers Resolution."

Răspunsul lui Obama a constat în faptul că a cerut printr-o scriosoare adresată democraţilor şi republicanilor din Camera Reprezentativelor şi din Senat să sprijine obţinerea unei rezoluţii a Congresului care să îi permită continuarea războiului împotriva Libiei. El nu a admis însă dacă War Powers Resoltion este relevant pentru acest conflict. Legea din 1973 nici măcar nu este menţionată în scrisoare.

Obama foloseşte în schimb un argument care minimalizează rolul SUA în războiul împotriva Libiei: "La data de 4 aprilie, SUA a cedat în favoarea NATO comanda privind operaţiunea militară împotriva Libiei şi de atunci, forţele armate ale SUA joacă un rol de sprijin în eforturile coaliţiei."

Rolul Statelor Unite " nu constă în luptă, ci în sprijin pentru operaţiunea NATO, adică a activităţilor de informare, de sprijin logistic, de căutare şi de salvare." Aeronavele ar fi folosite pentru a ataca bazele de apărare aeriene ale Libiei şi pentru a efectua "lovituri de precizie cu aeronave fără pilot".

Acestea sunt sofisme evidente, dat fiind faptul că un ofiţer militar american, amiralul James Stavridis, serveşte drept comandant al forţelor NATO. Armata SUA este implicată într-un război împotriva Libiei în care sunt ucişi nenumăraţi soldaţi şi civili, iar avioanele americane de luptă şi dronele Predator continuă aproape zilnic atacurile asupra unor obiective din Libia.

La data de 21 martie, după ce a ordonat primele atacuri împotriva Libiei, Obama a trimis Congresului o scrisoare în care informa oficial despre implicarea militară, "(...) ca parte a eforturilor mele de a informa Congresul pe deplin, după cum prevede War Powers Resolution."

Membrii democraţi şi republicani ai Congresului au acceptat cu indiferenţă sau aprobare deschisă această încălcare a War Powers Act. Senatorul John McCain, adversarul republican al lui Obama la alegerile prezidenţiale din 2008, a declarat: "Nici un preşedinte nu a recunoscut până acum constituţionalitatea War Powers Act. Nici eu nu o fac, aşa că nu mă simt legat de nici o limită."

Unii membri republicani ai Congresului au criticat modul în care Obama ar duce războiul, însă numai din punctul de vedere că preşedintele nu este suficient de agresiv sau pentru că nu a numit destul de clar obiectivele strategice ale intervenţiei (cum ar fi răsturnarea regimului Gaddafi).

Sprijinul bipartizan pentru "dreptul" preşedintelui de a purta la discreţia sa un război arată cât de profund s-a subminat deja procedura democratică din Statele Unite. Executivul a trimis la propria discreţie forţele armate ale SUA la luptă, nu doar fără o declaraţie de război – o putere rezervată ramurii legislative în temeiul articolului II, secţiunea 8 din Constituţie - dar, de asemenea, şi fără a ţine cont de dispoziţiile Actului din 1973, care a fost adoptat în mod specific cu scopul de a preveni războaie ca cel din Vietnam.

În decursul unui proces istoric de lungă durată, controlul asupra puterii executivului a fost distrus în totalitate. Imperialismul american se transformă în străinătate într-un despot militar la nivel mondial care desfăşoară mai multe trupe şi putere armată decât toate celelalte ţări la un loc, în timp ce în ţară construieşte un aparat de stat poliţienesc îndreptat împotriva drepturile democratice ale muncitorilor.

Modul nedemocratic în care Obama decide să poarte război împotriva Libiei demonstrează, de asemenea, caracterul reacţionar şi de pradă al războiului în sine. Militarii americani, navele de război, avioanele şi rachetele sunt folosite nu pentru a apăra poporul american, ci pentru a suprima populaţia din Libia, pentru a obţine controlul asupra teritoriului şi a aresurselor de petrol şi pentru a intimida toate naţiunile din Africa de Nord şi din Orientul Mijlociu.

World Socialist Web Site şi Partidul Egalităţii Socialiste face apel pentru încetarea imediată a războiului de agresiune împotriva Libiei şi retragerea imediată şi necondiţionată a tuturor trupelor SUA şi altor trupe străine din Orientul Mijlociu, Africa şi Asia Centrală. Cerem închiderea tuturor bazelor militare americane şi plata a miliarde de dolari, bani pentru reparaţii după război, popoarelor din ţările în cauză.

Numai clasa muncitoare poate construi o mişcare de masă împotriva războiului imperialist. Prin urmare, ea trebuie mobilizată pe baza unui program socialist internaţional care va fi îndreptat împotriva ambelor părţi imperialiste, democraţii şi republicanii.