Parlamentul grec a adoptat cu doar două săptămâni în urmă o nouă rundă de măsuri de austeritate care vor avea un impact devastator asupra condiţiilor de viaţă a muncitorilor greci. Votul parlamentar a fost precedat de o campanie de propagandă din partea caselor financiare, a băncilor şi a politicienilor de top din Europa. Aceştia au declarat că noile măsuri de austeritate au fost singura modalitate de a linişti pieţele monetare şi de a stabiliza moneda euro.
De atunci, criza datoriilor europene s-a intensificat. Noua rundă de reduceri sociale şi de privatizări este văzută ca un punct de referinţă pentru a cere mai multe atacuri brutale asupra nivelului de trai al clasei muncitoare din Grecia, Europa şi pe plan internaţional.
Câteva zile mai târziu, un atac combinat de hedge fonds şi a agenţiilor de rating a crescut rata dobânzii obligaţiunilor guvernamentale italiene, provocând panică legată de datoria suverană a acestei ţări.
Această mişcare de pe pieţele financiare a fost un răspuns la rapoartele potrivit cărora, programul de austeritate convenit de către guvernul italian ar putea fi redus în cursul trecerii sale prin parlament. Răspunzând la ofensiva pieţei, ministrul italian de Finanţe a anunţat dublarea reducerilor la cheltuielile care urmează să fie efectuate în următorii trei ani şi jumătate. În câteva zile a fost adoptat un pachet de austeritate zdrobitor şi pentru cea de-a treia mare economie din Europa.
La începutul acestei săptămâni, miniştrii europeni de Finanţe s-au întâlnit într-o sesiune de urgenţă pentru a discuta despre mijloacele de a calma pieţele. Făcând o concesie majoră, ei au fost de acord cu inversarea politicii actuale şi punerea la dispoziţie a resurselor Fondului European de Stabilitate Financiară pentru achitarea directă a datoriei elene.
Pieţele au reacţionat la această concesie cu o ofensivă reînnoită. Moody's a coborât marţi datoria Irlandei la statutul de ”junk”, iar miercuri, Fitch Ratings a declasat datoria suverană greacă, declarând că falimentul Greciei este "o posibilitate reală."
În acelaşi timp, marile agenţii de rating au pus sub supraveghere datoria naţională americană, avertizând că incapacitatea de a ridica planfonul datoriei SUA până pe 2 august va fi privit ca o incapacitate de plată.
Aceste evoluţii demonstrează că în cadrul ordinii economice şi politice existente nu există nici o soluţie paşnică sau raţională la criza datoriilor europene. Aceasta se datorează faptului că datoriile suverane şi criza euro sunt o expresie nu doar a unei recesiuni conjuncturale, ci a unei crize sistemice fundamentale a sistemului mondial capitalist.
Prăbuşirea de pe Wall Street din septembrie 2008 a fost rezultatul unor decenii de speculaţii financiare tot mai nesăbuite. Ele au fost centrate în SUA, dar au devenit din ce în ce mai mult şi o caracteristică a tuturor ţărilor capitaliste majore. A fost creat un munte de datorii pentru a finanţa o îmbogăţire fără precedent a elitei conducătoare. Acest proces de facilitare a bunăstării a fost separat tot mai mult de crearea unor valori reale.
Creşterea unei aristocraţii financiare globale a fost bazată pe distrugerea infrastructurii şi a industriei de producţie din SUA şi din alte ţări capitaliste avansate şi pe un atac nemilos asupra locurilor de muncă, a salariilor şi nivelului de viaţă al clasei muncitoare.
Rezultatul este o economie care se bazează pe distrugerea bogăţiei sociale şi care crează bule financiare. Ea se bazează pe un sistem bancar care este în incapacitate de plată. Incapacitatea de plată a acestul sistem financiar a devenit vizibilă în 2007-2008 când s-a spart bula ipotecară americană.
De la începutul crizei, nici una din măsurile luate nu a rezolvat criza băncilor. Din contră, pierderile băncilor au fost pasate statului prin salvări guvernamentale masive, creând noi forme de datorii peste cele deja existente.
Burghezia are doar un raspuns la aceasta dilemă - mai multe măsuri sălbatice de austeritate menite să distrugă toate beneficiile sociale pe care le-a câştigat clasa muncitoare în sec. XX. În acelaşi timp, clasele conducătoare a tuturor ţărilor adoptă o atitudine agresivă şi naţionalistă faţă de concurenţii lor, dând naştere la creşterea militarismului şi a războiului.
Reprezentanţii capitalului financiar sunt pe deplin conştienţi că politicile lor contrarevoluţionare vor declanşa răscoale sociale. Răspunsul lor este pregătirea unor forme de conducere noi şi mai brutale.
Publicaţia brokerului de asigurare AON a avertizat în ultimul număr dedicat abonaţilor săi împotriva investiţiilor în Grecia. Ţara a fost plasată pe "harta ţărilor care prezintă pericole teroriste în 2011"şi s-a precizat că în această ţară există un risc mare de "revoluţii, lovituri de stat sau a unui război civil".
Un blog apărut săptămâna trecută pe site-ul Wall Street Journal a sesizat creşterea crizei economice în ţări europene succesive. Blog-ul a comentat într-un articol intitulat "Păstraţi gaz lacrimogen şi pentru Portugalia, Spania şi Italia" apariţia unei opoziţii în masă în Grecia.
Avertismente asemănătoare nu sunt limitate doar la Europa. Fostul consilier al Securităţii Naţionale din SUA, Zbigniew Brzezinski a avertizat săptămâna trecută că somajul şi creşterea inegalităţii sociale din SUA ar putea duce la nelinişte socială. El a declarat în cadrul unui interviu pentru postul de televiziune MSNBC: "Nu vreau să fiu un profet al apocalipsei şi nu cred că ne apropiem de apocalipsă. Cred însă că vom aluneca spre o intensificare a conflictelor sociale, a ostilitaţii sociale, spre unele forme de radicalism. Se va naşte sentimentul că aceasta nu este o societate dreaptă."
În cercurile burgheze se ajunge tot mai des la concluzia că aceasta devastare socială nu poate fi rezolvată prin metode parlamentare actuale.
Herfried Münkler, un profesor din Berlin, a adus în Germania discuţia despre necesitatea unor forme "post democratice" de conducere. Münkler precizează că soluţia crizei euro nu este democratizarea, ci mai multă putere pentru elitele germane şi europene.
Financial Times a publicat un editorial similar pe data de 14 iulie. Intitulat " Preserving Italy's Fiscal Credibility", editorialul a declarat că "Italia are nevoie de mai mult decât austeritate" şi a cerut înlăturarea primului ministru Silvio Berlusconi şi " înlocuirea lui cu un guvern condus de tehnocraţi" - adică un guvern a cărui personal să fie ales cu grijă de către bănci.
Criza va fi rezolvată fie de burghezie prin sărăcie în masă, dictatură sau a unui nou război mondial sau de către clasa muncitoare printr-o acţiune revoluţionară colectivă şi conştientă din punct de vedere politic, coordonată pe plan international. După cum a scris Troţki în anii 1931, alternativa este socialismul sau barbaria.