Parlamentul grec a adoptat miercuri, prin voturile Partidului Social Democrat PASOK, un nou pachet de măsuri de austeritate. Votul marchează un punct de cotitură politică pentru întreaga Europă.

Nici un economist serios nu are îndoieli că măsurile de austeritate vor inversa, pentru zeci de ani de acum încolo, nivelul de trai al unor largi straturi sociale. Primul pachet de austeritate adoptat anul trecut a cuprins deja reduceri masive ale salariilor din serviciul public, a pensiilor şi a altor beneficii. În acelaşi timp, au crescut şi taxele, declanşând o recesiune profundă şi o creştere masivă a şomajului.

Acum trebuie economisită până în 2015 o sumă suplimentară în valoare de 28 de miliarde de euro. Această sumă reprezintă 12 la sută din produsul intern brut al acestei ţări locuită de 11 milioane de oameni. În Germania, reduceri echivalente s-ar ridica la 300 de milioane de euro, iar în SUA la 1,7 miliarde de dolari. 50 de miliarde de euro vor fi strânse din privatizarea întreprinderilor de stat.

Noul program va duce la reducerea a 150.000 de locuri de muncă din serviciile publice, reducerea cheltuielilor sociale şi de îngrijire a sănătăţii şi creşterea uriaşă a impozitului pentru veniturile mediane. TVA-ul pentru baruri şi restaurante va fi majorat de la 13 la 23 la sută. Deoarece economia Greciei se bazează foarte mult pe aceste întreprinderi mici, acest lucru va însemna ruina pentru mii de oameni şi adâncirea recesiunii.

Chiar şi Wolfgang Münchau, un cronicar important de la Financial Times care până în prezent a fost un avocat al austerităţii, a ajuns la concluzia că astfel de măsuri de austeritate sunt "financiar iresponsabile şi din punct de vedere politic, nesăbuite." El adaugă că, "programul, în forma sa actuală, este din punct de vedere politic, moral şi economic greu de justificat".

Cu toate acestea, Uniunea Europeană a exercitat o presiune enormă asupra parlamentului grec ca să adopte programul. Comisarul pentru Afaceri Economice Olli Rehn a ameninţat statul grec cu falimentul în cazul în care pachetul de austeritate nu va fi adoptat. "Singura modalitate de a evita un faliment este ca Parlamentul să aprobe programul economic revizuit", a spus acesta într-o declaraţie. "Acest program trebuie să fie autorizat în cazul în care se vrea eliberarea următoarei tranşe a ajutorului financiar. Pentru cei care fac speculaţii cu privire la alte opţiuni, permiteţi-mi să spun clar acest lucru: nu există un plan B pentru a evita falimentul."

La rândul său, prim-ministrul George Papandreou a petrecut ore întregi încercând cu ajutorul manevrelor politice şi personale să convingă membrii disidenţi ai partidului său să îl sprijine. În timp ce marea majoritate a poporului grec respinge pachetul de austeritate - o grevă generală de două zile a paralizat ţara şi mii de oameni au protestat în faţa Parlamentului - cu excepţia unui singur deputat PASOK, toti ceilalţi au votat în favoarea legii. Lor li s-a alăturat un reprezentant al partidului de opoziţie Noua Democraţie.

Întregul proces are în mod clar trăsături dictatoriale. Chiar şi ziarul conservator grec Kathimerini a concluzionat: "Noi nu mai avem de-a face cu o democraţie ... . o ţară întreagă a fost transformată într-o provincie a unui imperiu economic, mai degrabă decât politic, care este şantajat, la rândul său, de firmele de investiţii şi de agenţiile de rating care au putere mare şi aspiraţii lacome."

Pieţele financiare şi bursele au reacţionat pozitiv la acest vot. Ele au interpretat acordul Parlamentului grec ca pe un semnal că pot continua acum cu aceeaşi brutalitate şi împotriva clasei muncitoare a altor ţări europene. Programe de austeritate au fost deja introduse în Portugalia, Irlanda, Spania şi Marea Britanie. Urmează Italia ţi Franţa şi, în cele din urmă, ţări mai bogate, cum ar fi Germania.

La doi ani şi jumătate după colapsul băncii americane Lehman Brothers care a declanşat cea mai mare criza financiară internaţională din 1930 încoace, capitalul financiar internaţional este angajat activ, în detrimentul oamenilor muncii, în recuperarea miilor de miliarde cheltuite pentru salvarea băncilor. Este pusă în aplicare o contrarevoluţie socială menită să inverseze toate câştigurile sociale ale clasei muncitoare realizate de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace.

În SUA, reduceri salariale de 50 la sută şi reduceri drastice ale cheltuielilor publice, în state îndatorate precum California şi Wisconsin, sunt de mult timp pe ordinea de zi. Oricine a crezut că Europa este imună la astfel de excese datorită tradiţiilor sale de bunăstare socială a fost crunt dezamagit. Moneda euro, introdusă în urmă cu două decenii şi salutată ca un garant al prosperităţii viitoare, se dovedeşte a fi acum un mecanism de distrugere a nivelului de trai al clasei muncitoare. Termenul de "salvarea euro-ului" a devenit sinonim cu austeritate şi declin social.

Pentru clasa muncitoare din Europa, evenimentele din Grecia trebuie să fie un avertisment. Este necesar să se tragă învăţămintele politice. Fără sprijinul sindicatelor şi aşa-numitelor partide de "stânga", Papandreou şi susţinătorii lui internaţionali nu ar fi putut câştiga.

La nivel european, aceste organizaţii au conlucrat pentru a se asigura că nu există absolut nici o solidaritate a muncitorilor din Grecia. Partidele social-democrate au sprijinit în totalitate cerinţele UE şi au susţinut o campanie de defăimare împotriva presupuşilor "greci leneşi." Acelaşi lucru este valabil şi pentru sediul european al sindicatelor, care a refuzat să emită chiar şi un singur cuvânt de solidaritate.

Sindicatele din Grecia sunt strâns afiliate cu PASOK. Ele au încercat să reducă opoziţia masivă faţă de măsurile de austeritate şi să o ţina sub control. Ele au organizat 15 greve menite doar să elibereze furia oamenilor. Toate grevele generale s-au limitat la o singură zi pentru că ştiau că guvernul ar rezista doar câteva zile unei greve generale pe termen nelimitat.

Numeroasele organizaţii de pseudo-stânga din ţară, cum ar fi Syriza, Antarsya, etc. au luat apărarea sindicatelor şi s-au ascuns în spatele presupusei naturi "nepolitice" a mişcării celor "indignaţi" din Piaţa Syntagma, cu scopul de a suprima orice discuţie despre o perspectivă revoluţionară. Apelul pentru o respingere completă a datoriei a fost la fel de tabu pentru aceste forţe, ca şi cererea pentru un guvern muncitoresc". Ele au alimentat în schimb iluzia că Papandreou şi UE ar putea fi presaţi să adopte o politică alternativă.

Contrarevoluţia socială care a început în Grecia poate fi oprită doar de o ofensivă politică independentă a clasei muncitoare. Ea nu poate fi oprită de una sau două zile de greve generale atent orchestrate care să pună presiuni asupra guvernului.

În cadrul capitalismului, nu există nici o soluţie a crizei actuale. Burghezia greacă este strâns legată de capitalul financiar internaţional. Respingerea programului de austeritate de către Noua Democraţie este extrem de cinică. Dacă partidul s-ar fi aflat la putere, ar fi acţiona în mod identic cu PASOK. Acelaşi lucru este valabil şi pentru organizaţiile burgheze "de stânga" afiliate la unele partide internaţionale (Rifondazione Comunista în Italia, Extrema Stânga în Germania, Partidul Comunist din Franţa) care au sprijinit măsuri de austeritate similare când s-au aflat la guvernare.

Clasa muncitoare se confruntă cu o luptă pentru putere. Ea trebuie să se opună plăţii tuturor datoriilor şi să lupte pentru stabilirea unui guvern muncitoresc care să exproprieze marile bănci şi corporaţii fără drept de compensaţie şi să le plaseze sub control social. Contrarevoluţia socială poate fi oprită numai pe această bază, iar folosirea resurselor disponibile trebuie făcută pentru beneficiul tuturor şi pentru construirea unei societăţi socialiste.

O astfel de perspectivă poate fi realizată doar într-un context internaţional. Muncitorii greci trebuie să respingă toate tendinţele naţionaliste şi să stabilească legături puternice cu întreaga clasă muncitorească europeană şi internaţională care se confruntă cu aceleaşi atacuri. Scopul trebuie să fie crearea Statelor Unite Socialiste ale Europei.

Numai World Socialist Web Site şi Comitetul Internaţional al celei de-a Patra Internaţionale luptă pentru o astfel de perspectivă. Facem apel la muncitorii şi tinerii din Grecia şi din întreaga Europă să ia legatura cu conducerea editorială a WSWS şi să ajute la construirea unor secţiuni ale Comitetului Internaţional în Europa.