Română

Criza locurilor de muncă din America

În timp ce preşedintele Obama şi republicanii complotează pentru a reduce trilioane de dolari din programele sociale, cel mai recent raport asupra ocupării forţei de muncă confirmă faptul că America este departe de o redresare economică, iar poporul american se confruntă, în ceea ce priveşte locurile de muncă, cu perspectiva unei crize pe termen nedeterminat care se agravează.

 

În conformitate cu ultimul raport al Departamentului Muncii dat publicităţii vineri, economia a creat în luna iunie aproximativ 18.000 de locuri de muncă. Cifra pentru luna mai a fost revizuită la 25.000. Aceasta este o zecime din numărul locurilor de muncă noi care trebuie să fie adăugate în fiecare lună doar pentru a ţine pasul cu creşterea normală a forţei de muncă.

 

Luna iunie a fost a doua lună consecutivă în care salariile din SUA au rămas practic stagnante şi a treia lună consecutivă în care rata şomajului a crescut. Atunci când a aparut raportul pentru luna mai, Casa Albă s-a grăbit să numească datele o coincidenţă. Raportul din luna iunie a spulberat această afirmaţie.

 

În SUA sunt 14.1 milioane de persoane în somaj, în creştere cu 5 la sută pe ultimele trei luni. Rata oficială a somajului care subestimează cu mult amploarea reală a crizei a crescut la 9,2 la sută, în creştere cu 0,4 la sută începând cu luna martie.

 

Începând cu anul 2009, durata medie a perioadei de şomaj a crescut cu peste 40 de zile în fiecare an. Un muncitor care a fost concediat are acum nevoie de aproximativ 279 de zile pentru a găsi un alt loc de muncă.

 

Din numărul total al şomerilor, doar 7,5 milioane primesc o formă de asigurare pentru şomaj. Asta înseamnă că 6,6 milioane de oameni nu au un loc de muncă şi nu primesc nici un fel de ajutor, ceea ce indică o creştere cu 1.1 milioane din aprilie încoace.

 

Administraţia Obama şi clasa politică au răspuns la aceste cifre cu indiferenţă totală. Există o listă tot mai mare de state care au tăiat fie durata, ori nivelul ajutoarelor de şomaj. Acordarea indemnizaţiei de şomaj a fost extinsă de guvernul federal, dar expiră la sfârşitul anului. Sunt deja sute de mii de muncitori care nu mai au dreptul la aceasta.

 

În loc să propună măsuri pentru a atenua flagelul şomajului în masă, Obama s-a folosit de declaraţia sa de presă asupra raportului locurilor de muncă pe care a dat-o vineri pentru a reitera apelul său pentru tăieri masive în programele sociale şi acordarea mai multor beneficii corporaţiilor din America.

 

Referindu-se la propunerea sa din ziua anterioară, de a reduce cheltuielile cu de mii de miliarde de dolari, inclusiv în sistemul de pensii, Obama a declarat: "Trebuie să ţinem în frâu deficitele şi să încurajăm guvernul să nu le depăşească.

 

"Cu cât facem mai repede acest lucru", a continuat el," cu atât mai repede ştiu pieţele că ... avem un plan serios pentru a face faţă deficitului şi datoriei noastre. Cu cât dăm mediului de afaceri mai repede certitudinea de care are nevoie, cu atât mai repede va face acesta investiţii suplimentare ca să se dezvolte şi să facă angajări.”

 

Obama promovează aici propaganda falsă şi egoistă a băncilor şi corporaţiilor. Bucurându-se de profituri record şi stând pe un tezaur în numerar de peste 2.000 de miliarde de dolari – pe care l-a acumulat din pachetele de salvare ale guvernului şi din reducerile salariale pe fondul creşterii lipsurilor sociale - elita corporatistă declară că nu poate angaja oameni din cauza "incertitudinii" cu privire la taxe şi reglementări.

 

Acest lucru este un şantaj al corporaţiilor la adresa poporului american. Acestea cer reduceri fiscale majore pentru cei bogaţi, eliminarea controalelor reglementare şi eviscerarea programelor sociale ca precondiţie pentru o creştere semnificativă a locurilor de muncă.

 

Şi Casa Albă are aceeaşi politică. Nimic nu se va face pentru crearea locurilor de muncă, dacă acest lucru afectează în vreun fel bogăţia şi profiturile celor mai bogaţi unu la sută din ţară. Pe lângă aceasta, Obama ştie prea bine că marile concerne vor să menţină nivelul de somaj ridicat, în scopul de a teroriza muncitorii ca să accepte salarii mai mici, dar muncă mai multă.

 

Obama a ameninţat zilele aceastea că nu va mai face plăţile pentru asigurările sociale şi de sănătate, dacă în următoarele câteva săptămâni nu se va cădea la un acord privind creşterea limitei superioare a deficitului public.

 

Propunerea lui Obama de a reduce beneficiile de securitate socială, propunere care a fost susţinută marţi de liderul majorităţii democrate din Senat, Harry Reid, merge chiar dincolo de reducerile propuse de Partidul Republican. Reducerile solicitate de Obama, în valoare totală de mai mult de patru trilioane de dolari în următorii zece ani, se vor ridica la o zecime din cheltuielile guvernamentale.

 

Acest lucru înseamnă eliminarea suplimentară a sute de mii de locuri de muncă din sectorul public şi o reducere dramatică a nivelului de trai. Reducerea prestaţiilor sociale duce la o pierdere şi mai mare a locurilor de muncă.

 

20 la sută din forţa de muncă din SUA este activă în sectorul public. Prestaţiile sociale, inclusiv pensiile şi cele din sectorul sanitar completează venitul ţării cu aproape 20 la sută.

 

Măsurile de austeritate puse în aplicare la toate nivelurile de guvernare au avut deja un impact dezastruos asupra economiei. Guvernele federale, de stat şi locale au concediat pe parcursul anului trecut 660.000 de oameni.

 

În mijlocul celei mai mari crize de pe piaţa forţei de muncă de la Marea Depresie încoace, nici o secţiune a clasei politice şi nici unul dintre marile partide nu sprijină vreun program de achiziţie a unor lucrări publice sau alte măsuri pentru a da oamenilor noi locuri de muncă. Nu există, de asemenea, nici o propunere pentru a-i ajuta pe cei care alunecă în sărăcie sau îşi pierd casele datorită ipotecilor.

 

În numele reducerii deficitului, întreaga clasă politică cere ca costul integral al eşecului capitalismului american şi mondial să fie suportat de către clasa muncitoare.

 

Din partea sindicatelor, a aliaţilor lor liberali şi a organizaţiilor clasei de mijloc cândva de stânga nu există nici o opoziţie la această politică de contrarevoluţie socială. Aceste forţe, care reprezintă straturi înstărite ale unei părţi superioare a clasei de mijloc, rămân suporterii neînduplecaţi ai lui Obama şi se pregătesc să susţină campania realegerii lui. Ele sunt indiferente şi într-adevăr ostile intereselor clasei muncitoare. Pentru ei, şomajul nu este o temă de discuţie.

 

Perspectiva unui şomaj permanent în masă este un act de acuzare de necontestat al sistemului capitalist. Aceasta nu este pur şi simplu o problemă americană. În mai toate ţările, guvernele - sub biciul băncilor - reduc locurile de muncă şi salariile şi elimină programele sociale. Fiecare reducere deschide calea pentru următoarea rundă de măsuri, chiar şi mai brutale.

 

Partidul Egalităţii Socialiste insistă asupra faptului că un loc de muncă cu un venit suficient este un drept de bază social. Este, de fapt, cel mai fundamental dintre toate drepturile.

 

Facem un apel de urgenţă pentru crearea unui program în valoare de multi-trilioane de dolari care să ofere locuri de muncă bine plătite pentru toţi cei care au nevoie de ele. Resursele pentru acest program trebuie să fie obţinute din exproprierea bogăţiei elitei corporative şi financiare care acţionează ca o bariera în calea măsurilor cele mai reduse pentru abordarea crizei sociale. Marile corporaţii trebuie să fie naţionalizate sub controlul democratic al clasei muncitoare, astfel încât acestea să poată fi puse în slujba societăţii.

 

În cazul în care capitalismul este incapabil de a satisface nevoile de bază ale populaţiei, atunci el merită să fie abolit. Alternativa este socialismul, o societate în care producţia este controlată democratic şi vine în interesul nevoilor sociale, nu a profitului privat.