După mai mult de o sută de zile de război în Libia, strategia SUA-NATO are ca scop evident un asasinat politic.

Avioanele de război americane ţi europene au bombardat în mod repetat campusul liderului libian Muammar Gaddafi, ucigându-i rudele. Frustraţi de durata operaţiunii care este blocată într-un impas efectiv, strategii militari se concentrează tot mai mult asupra încearcării de a-l îndepărta de la putere pe liderul libian de stat. Scopul este acela de a transfera puterea altor forţe din cadrul regimului acestuia. Aceast lucru se va realiza fir printr-o revoltă în cercul lui Gaddafi sau, dacă nu, printr-un asasinat.

La începutul acestei săptămâni, Mike Turner, un congresman republican şi membru al Casei Comitetului de Servicii Armate, a raportat o discuţie cu amiralul Samuel Locklear, în care comandantul NATO din Italia a recunoscut în mod explicit politica de asasinare. Potrivit lui Taylor, Locklear "a explicat că planul de aplicare al protecţiei civile a avut în vedere eliminarea lanţului de comandă al armatei lui Gaddafi, şi pe Gaddafi însuşi."

Stratfor, un think-tank care are legături strânse cu aparatul de stat american, a comentat marţi că acuzaţiile de crime de război împotriva lui Gaddafi venite de la Curtea Penală Internaţională " oferă un impuls suplimentar strategiei curente a NATO de a utiliza forţa aeriană în încercarea de a-l asasina pe liderul libian şi de a realiza scopul misiunii:. schimbarea regimului. "

Preşedintele american Barack Obama a intervenit miercuri în timpul unei conferinţe de presă axată în mare parte pe planurile unor reduceri masive în programele sociale din Statele Unite. Obama a declarat că, ca rezultat al acţiunii SUA, acest "tip care a fost un sponsor al operaţiunilor teroriste împotriva Statelor Unite ale Americii este înconjurat, iar laţul se strânge în jurul gâtului său." Nu a fost prima dată când Obama a folosit un limbaj de linşaj referindu-se la Gaddafi.

Politica SUA-NATO de asasinat, ca şi războiul din Libia de altfel, este în conformitate cu dreptul internaţional şi cel naţional în mod clar ilegală. În încercarea de a explica de ce aceasta nu este o încălcare a War Powers Act care cere autorizarea Congresului pentru o acţiune militară, administraţia Obama a susţinut în mod absurd că bombardamentele din Libia nu se ridică la nivelul unor "ostilităţi". În cazul acesta, politica de asasinat este expusă în mod clar ca o tentativă a unei puteri imperialiste majore de a-l asasina pe şeful de stat al unei alte ţări.

În cursul conferinţei de presă , Obama a făcut o serie de declaraţii extraordinare în raport cu Libia. El a respins întrebările ridicate de constituţionalitatea War Powers Act care a fost emis după revelaţiile unor masive minciuni legate de criminalitatea din timpul războiului SUA în Vietnam, ca "zgomot despre procesul de consultare al Congresului şi aşa mai departe." Cu toate că preşedintele a studiat dreptul constituţional, el i-a atacat peiorativ pe criticii care au considerat războiul din Libia nelegitim şi i-a acuzat pe aceştia că provoac "tam-tam."

Neavând nici un argument pseudo-legal pentru politica sa, Obama a revenit la argumentul că Gaddafi, "ar fi, chiar mai mult decât Osama bin Laden, responsabil pentru mai multe decese din rândul americanilor decât oricine altcineva de pe planetă."

Nimeni din corpul de presă nu a a pus sub semnul întrebării această declaraţie a presedintelui. Înainte de decizia din luna martie de a bombarda Libia, Gaddafi s-a bucurat de relaţii de prietenie cu toate marile puteri, inclusiv cu Statele Unite. În 2003, Libia şi-a casat programul de arme nucleare şi biologice. Acestă mişcare a fost salutată de către administraţia Bush, Gadaffi fiind numit un model pentru Iran şi Coreea de Nord.

În aprilie 2009, fiul lui Gaddafi, pe atunci ministru al Securitatii Naţionale din Libia, a fost întâmpinat cu căldură de Hillary Clinton la Departamentul de Stat. Evenimentul acesta a fost marcat două luni mai târziu de către o strângere de mână între Gaddafi şi Obama bine mediatizată.

Gaddafi a semnat în acea perioadă multe contracte petroliere cu ​​corporaţiile americane şi europene. Apoi, din motive care nu au fost niciodată explicate în mod clar, dar care sunt legate de interesele geostrategice ale puterilor europene şi SUA, s-a luat decizia de răsturnare a regimului Gaddafi şi de instalare a unui guvern care să fie chiar mai receptiv la interesele imperialismului.

După prima încercare de a elimina regimul prin sprijinirea "rebelilor" din est şi vest, SUA şi NATO adoptă a acum o metodă mai directă.

Cu toate acestea, politica Statelor Unite de asasinat nu se limitează numai la Gaddafi. Administraţia Obama a lansat miercuri "Strategia naţională de combatere a terorismului" care prezintă o strategie conform căreia "asasinările" pot fi efectuate ori de câte ori SUA vede o ameninţare la adresa intereselor sale. Consilierul pentru combaterea terorismului John Brennan a explicat că "strategia noastra cea mai bună nu va fi întotdeauna implementarea unei armate numeroase în străinătate, ci aplicarea unei presiuni direcţionate, chirurgicale asupra grupurile care ne ameninţă."

Prin "presiune direcţionată, chirurgicală" se înţelege utilizarea de drone aeriene operate de către armată şi CIA şi a grupurilor din Forţele Speciale, precum cel care l-a asasinat pe Osama bin Laden. Sub administraţia Obama, Statele Unite au mărit cu mult utilizarea de drone în Afganistan, Pakistan, Irak, Yemen şi acum în Libia, pentru a omorî pe oricine a fost văzut a fi un "militant" sau un "terorist". O a şasea ţară a fost adaugată pe listă săptămâna trecută, când avioane SUA teleghidate au tras rachete în Somalia asupra unor presupuşi lideri ai unei organizaţii afiliate cu Al Qaeda.

Într-o perioadă istorică anterioară, secţiuni ale clasei conducătoare americane au recunoscut pericolele imense pe care astfel de politici le aduc. În 1965, după venirea la putere şi confruntarea cu dovezi ale asasinatelor SUA în diferite părţi ale lumii, preşedintele Lyndon Johnson a declarat că SUA a "condus o firmă de asasinate."

În 1976, Comitetul Bisericesc care a efectuat investigaţiile Senatului referitoare la asasinatele CIA, a conchis că politica de asasinat "încalcă principiile morale fundamentale ale modului nostru de viaţă." Un ordin executiv emis ulterior de presedinte a interzis în mod explicit această practică.

O epocă de aur a imperialismului american nu a existat, desigur, niciodată. Cu toate acestea, ultimii 35 de ani au fost martorii unui colaps al legalităţii şi responsabilitatii democratice. Politica de asasinat este punctul culminant al unui proces care include războaie nesfârşite de agresiune, tortură, detenţie fără motiv şi erodarea drepturilor democratice în însăşi Statele Unite. Acest lucru a fost strâns legat de transformarea relaţiilor sociale din SUA, de ascensiunea unei elite financiare parazitară şi de creşterea extremă a inegalitaţii sociale.

Politicile care urmăresc asasinarea lui Gaddafi ca strategie militară vor avea consecinţe profunde. Administraţia Obama şi clasa conducătoare americană şi-au stabilit intenţia de a asasina ilegal pe oricine este considerat un obstacol. Acesta nu este doar un avertisment pentru organizaţiile politice sau pentru şefii de stat din ţări străine. Nu exista nici o îndoială că personalul guvernului SUA ar folosi măsuri similare împotriva oricărei opoziţii interne semnificative.