Protestele din Israel şi renaşterea clasei muncitoreşti

De Alex Lantier
12 august 2011

Demonstraţiile de masă care au avut loc sâmbătă pe străzile din Tel Aviv ilustrează elementul fundamental al situaţiei internaţionale aflate în curs de desfăşurare - reapariţia clasei muncitoreşti ca cea mai importantă forţă în politica mondială. Protestul împotriva salariilor mici şi a costurilor ridicate de trai a adunat peste un sfert de milion de muncitori şi a fost cel mai mare protest social din istoria Israelului.

Demonstraţia a venit pe fondul unuei noi prăbuşiri a pieţelor de acţiuni care ameninţă să întoarcă economia mondială la condiţiile de criză care au apărut ca urmare a colapsului financiar din septembrie 2008.

De câteva săptămâni încoace, pe Bulevardul Rothschild din Tel Aviv s-a ridicat un oraş de corturi. Acesta este inspirat în parte de protestele de masă din Piata Tahrir din Cairo şi de protestele care au dus la demisia preşedintelui egiptean Hosni Mubarak. Medicii şi muncitorii din sectorul public au organizat greva pentru a protesta împotriva subfinanţării şi a condiţiilor precare de muncă. Demonstranţii israelieni au avut plancarde scrise atât în ebraică, cât şi în arabă. Unele dintre ele îndemnau colegii protestatari să "umble ca un egiptean".

Erupţia luptelor revoluţionare de masă împotriva dictaturilor sprijinite de SUA din Tunisia şi Egipt a galvanizat opoziţia politică a clasei muncitoare pe plan internaţional. Scânteia a ajuns acum în Israel, ţară considerată timp îndelungat ca patrie a poporului evreu. Protestele dezvăluie însă faptul că Israelul nu a oferit un viitor poporului evreu, ci este mai degrabă o garnizoană care serveşte intereselor unei elite burgheze care asupreşte atât muncitorii evrei, cât şi pe cei arabi.

Clasa conducătoare spune muncitorilor evrei că datoria lor politică este de a pregăti războaie fraticide împotriva fraţilor de clasă aflaţi în teritoriile palestiniene ocupate de israelieni - Liban, Siria, Egipt, Iran şi mai departe. În ceea ce priveşte arabii israelieni, ei sunt cetăţeni de rangul doi care sunt exploataţi ca forţă de munca ieftină împreună cu o mare parte a clasei muncitoreşti evreieşti. Pe această bază, Israelul a servit drept un avanpost-cheie al imperialismului american.

Elita conducătoare din Israel a urmat ani de zile politicile piaţei libere care îi îmbogăţeste pe cei 16 miliardari ai ţării. Aceştia controlează aproximativ jumătate din stocul ţarii. Privatizările, dereglementarea corporativă, precum şi scurgerile financiare înspre complexul militar-industrial al Israelului au secat muncitorii de resurse. Creşterea preţurilor începând cu anul 2008 a devastat straturi şi mai largi ale clasei muncitoare. Preţurile locuinţelor au crescut cu 55 la sută, chiria este mai mare cu până la 27 la sută, iar preţurile la produsele alimentare cheie au crescut cu 40 la sută.

În timp ce protestele continuă să se răspândească la nivel internaţional, masele de oameni încep să înţeleagă că clasa socială, religia, naţionalitatea sau etnia nu sunt întrebarea centrală a vieţii politice. Aprofundarea exploatării clasei muncitoare - în Israel, precum şi în Statele Unite şi Europa - pune baza obiectivă pentru luptele revoluţionare unificate ale proletariatului internaţional.

Experienţa revoluţiei egiptene - pe care forţele clasei de mijloc încearcă să o deraieze şi să o înfrângă prin negocierea de acorduri cu junta militară aflată la guvernare - este critică pentru muncitorii israelieni. Ei nu pot lupta cu cauzele asupririi prin încercarea de a face presiuni asupra regimului de ultra-dreapta al prim-ministrului Benyamin Netanyahu, tot aşa cum muncitorii egipteni nu pot construi democraţia făcând apel la junta militară. Proletariatul din Israel trebuie să construiască o mişcare politică independentă nouă, care să lupte pentru înlăturarea guvernului lui Netanyahu şi care să implementeze politici socialiste.

Ofer Eini, liderul sindicatului Histadrut declară însă că, deşi poate anunţa greve în semn de susţinere a demonstraţiilor, el nu are nici o intenţie de a "înlătura guvernul". Eini încurajează muncitorii să se bazeze pe mila lui Netanyahu şi pe "echipa de dialog" formată din 16 ministrii care este în curs de formare pentru a negocia cu protestatarii.

Ce înşelătorie! Eini este un aliat al birocraţilor din sindicate şi a celor de pseudo-stânga din întreg Orientul Mijlociu şi se dezvăluie a fi un agent al aristocraţiei financiare, a cărei sarcină este de a ţine sub control şi de a dezamorsarea luptele clasei muncitoare.

După cum demonstrează sursele de informaţii secrete din SUA care au fost publicate de WikiLeaks şi Haaretz, Eini sprijină politicile lui Netanyahu. Într-o întâlnire cu diplomaţii americani care a avut loc în luna mai 2009, Eini a declarat că este de acord cu bugetul lui Netanyahu şi că politicile economice ale acestuia sunt "pecetea potrivită" care este necesară pentru a garanta că Knesset-ul (parlamentul israelian) îl va aproba deasemeni. Diplomaţii americani au concluzionat că Eini este un "broker cheie al puterii" în procesul de negociere a măsurilor de dreapta care urmează să fie impuse populaţiei din Israel.

Erupţia protestelor de masă din Israel zdruncină guvernul şi demonstrează posibilitatea unirii muncitorilor evrei cu cei arabi. Ea va încuraja muncitorii din toată lumea să urmeze calea luptei şi să depăşească toate încercările care îi divizează de-a lungul liniilor religioase, etnice sau naţionale.

Problema cu care se confruntă muncitorii este modul prin care pot transforma acest sentiment instinctiv într-o strategie politică conştient realizată, care să le apere interesele. Singura perspectivă care oferă o bază pentru acest lucru este programul revoluţiei socialiste mondiale avansat numai de către Comitetul Internaţional al celei de-a Patra Internaţionale (CIPI).

Luptele din Israel, Egipt şi din alte ţări arabe demonstrează că condiţiile pentru o luptă comună a proletariatului din Orientul Mijlociu sunt în curs de dezvoltare. Ele se nasc pe fondul unei crize istorice a capitalismului. În luptele lor, muncitorii din Orientul Mijlociu vor găsi aliaţi în muncitorii din Europa, America şi Asia, care se confruntă cu atacuri draconice asupra nivelului lor de trai. Atacurile vin din partea paraziţilor financiari care au jefuit ţările timp de zeci de ani.

Aspectul critic este construirea în cadrul clasei muncitoare a unei conduceri revoluţionare noi şi înfiinţarea unor noi organizaţii a luptei de clasă muncitoreşti. Valul crescând de proteste muncitoreşti este o confirmare puternică a perspectivei CIPI. În Israel este necesară înfiinţarea unei secţiuni a CIPI. Ea va unii muncitorii evrei şi arabi în lupta pentru o federaţie socialistă în Orientul Mijlociu, ca parte a luptei pentru socialism pe plan mondial.