Panica de pe pieţe şi apelul pentru un guvern puternic

De Peter Schwarz
13 august 2011

În timp ce pieţele bursiere din toată lumea se prăbuşesc, mass-media face din ce în ce mai des un apel pentru un guvern puternic.

Cotidianul Daily Telegraph din Marea Britanie a declarat că "în cazul în care va trebui să fie evitată o nouă prăbuşire, vor fi necesare experienţa, calificarea şi o cantitate prodigioasă de noroc. Este însă dureros faptul că, din păcate, nici una dintre aceste calităţi nu sunt disponibile. Liderii occidentali sunt depăşiţi de evenimente."

Ziarul conservator îl descrie pe preşedintele Barack Obama ca fiind "bine-intenţionat, dar ineficient" şi îl acuză pe cancelarul german Angela Merkel de "o incapacitate de bază pentru a înţelege măcar natura, ca să nu mai vorbim de înţelegerea amplorii dezastrului cu care se confruntă Europa."

Süddeutsche Zeitung din Germania se plânge: "Criza datoriilor devine din ce în ce mai mult o problemă politică internă în Statele Unite şi Europa." Nu ne putem aştepta ca sub presiunea evenimentelor, actorii politici să "găsească putere neaşteptată", deoarece aceştia sunt axaţi pe viitoarele alegeri sau trebuie să ia în considerare majorităţi parlamentare.”

Agenţia de rating Standard & Poor `s a justificat retrogradarea ratingului creditelor guvernului SUA făcând referire la conflictele politice de la Washington: "Am coborât ratingul pe termen lung al SUA pentru că noi credem că controversa prelungită legată de creşterea plafonul datoriei statutare " indică faptul că "o creştere a cheltuielilor publice ... este mai putin probabilă decât am asumat anterior şi va rămâne un proces contencios şi capricios."

Concluzia care se desprinde din aceste declaraţii este evidentă, chiar dacă nu este declarată întotdeauna în mod deschis: alegerile, dezbaterile parlamentare şi alte practici democratice sunt incompatibile cu măsurile dure, considerate necesare în contextul crizei. Este inconfundabil apelul pentru un regim puternic, cu puteri autoritare.

Măsurile care sunt solicitate în comentariul de presă sunt îndreptate exclusiv împotriva clasei muncitoare. Standard & Poor's solicită în locul celor 2.400 de miliarde de dolari conveniţi în bugetul SUA reduceri de 4.000 de miliarde de dolari - în principal din cheltuielile sociale. Cu toate acestea, toţi comentatorii exclud măsuri împotriva băncilor care se fac vinovate de declanşarea crizei în 2008 datorită speculaţiilor lor criminale, dar care au câştigat bine şi după aceea, datorită programelor de salvare guvernamentale.

Nu cade nicio vorba despre programe de lucrări publice ca răspuns la recesiunea globală, ca să nu mai vorbim de impozitarea ridicată a celor cu venituri mari şi bogăţii enorme. Etapele asemănătoare cu cele luate de preşedintele american Franklin D. Roosevelt ca răspuns la Marea Depresie sunt privite acum ca tabu. În schimb, mass-media şi politicienii urmează exemplul cancelarului german Heinrich Brüning din anii 1930.

În mijlocul unei crize financiare din martie 1930, Brüning - membru al Partidului de Centru - a format un guvern minoritar care a aplicat decrete urgente pentru a reduce drastic cheltuielile guvernamentale. Acestea au dus economia în recesiune şi au împins rata şomajului la niveluri record. La doi ani după aceasta, Brüning a lăsat locul unui regim şi mai autoritar, care, la rândul său, a deschis calea pentru Hitler.

Toate partidele politice oficiale şi mass-media urmează exemplul lui Brüning şi răspund la criză cu noi măsuri de austeritate. Acest lucru este valabil nu numai pentru partidele de dreapta(cum ar fi republicanii din SUA şi partidele conservatoare din Europa), ci, de asemenea, si pentru partidele nominale de "stânga" (democraţii din SUA, social democraţii europeni, Verzii, Partidul de Stânga din Germania, precum şi pentru sindicate.

Toate se prosternează în faţa "pieţelor financiare" - o clică mică de multi-milionari şi miliardari. În cazul în care pieţele financiare devin agitate, ei le ofera mai multe sacrificii sub forma unor "pachete de salvare" finanţate din vistieria publică, împreună cu mai multe reduceri sociale. Ei concurează pentru a vedea cine poate fi cel mai eficient în reducerea cheltuielilor sociale, liberalizarea pieţei forţei de muncă şi reducerea costurilor pentru forţa de muncă.

Sindicatele şi partidele de centru-stânga din Italia atacă guvernul de dreapta a lui Berlusconi, deoarece reducerile de buget nu sunt suficient de radicale. Partidul Social Democrat (SPD) şi Verzii din Germania insistă asupra respectării stricte a bugetului de reducere. Preşedintele democrat Obama este de acord cu cele mai drastice reduceri din programelor sociale din istoria ţării.

În mijlocul celei mai grave crize economice din anii 1930 încoace, nici un singur politician burghez nu este dispus sau capabil să propună o măsură serioasă care să atenueze consecinţele sociale. În schimb, conducerea politică urmează o politică care exacerbează criza, intensifică conflictele naţionale şi conduce spre dictatură şi război. Acesta este un rechizitoriu devastator a sistemului capitalist.

New Deal-ul facut de Roosevelt în anii 1930 a fost posibil deoarece capitalismul american a avut încă rezerve economice semnificative. Capitalismul german, slăbit de înfrangerea din Primul Război Mondial nu îşi putea permite o astfel de politică şi a ales drumul lui Brüning şi Hitler.

Astazi, capitalismul american nu mai este capabil să pună în aplicare o astfel de politică. Ţara se află în centrul crizei internaţionale. SUA este profund îndatorată şi nu are rezerve economice. Nu există însă alte puteri capitaliste care să poată prelua rolul său.

Economia Germaniei este dependentă de industria de export care ar suferi foarte mult ca urmare a unei recesiuni internaţionale. Uniunea Europeană se dezintegrează sub presiunea venită din partea pieţelor financiare. China este sfâşiată de contradicţii sociale adânci.

Clasa muncitoare nu îşi poate apăra interesele în cadrul capitalismului. În unele tări, criza socială a declanşat răsturnări revoluţionare şi proteste sociale. Însă acestea pot avea succes numai în cazul în care fac parte dintr-o luptă conştientă pentru răsturnarea sistemului de profit, crearea unui guvern muncitoresc şi construirea unei societăţi socialiste.

Pentru a duce mai departe această luptă, clasa muncitoare trebuie să se rupă de toate acele organizaţii care apără capitalismul, inclusiv de sindicate, şi să construiască un nou partid socialist internaţional. Aceasta este lupta dusă de către Comitetul Internaţional al celei de-a Patra Internaţionale şi Partidul Egalităţii Socialiste.