Reducerile bugetare din SUA şi lupta pentru socialism

De Joseph Kishore
5 august 2011

Acordul elaborat de administraţia Obama şi Partidul Republican prin care se reduc trilioane de dolari din cheltuielile sociale anunţă o nouă perioadă de revolte sociale şi a luptei de clasă în Statele Unite ale Americii.

La aproape trei ani de la colapsul financiar declanşat de speculaţiile galopante care au aruncat Statele Unite şi întreaga lume într-ocriza economică, clasa conducătoare responsabilă pentru criză pune la cale o inversare a fiecarei reforme sociale câştigate în secolul 20.

Acordul semnat marţi de Obama necesită reduceri imediate de cheltuieli în valoare de 900 de miliarde de dolari în următorii zece ani. Reduceri suplimentare în valoare de 1.5 mii de miliarde de dolari urmează să fie puse în aplicare până la sfârşitul anului 2011. Pe lista reducerilor sunt subvenţiile pentru educaţie, fonduri de finanţare pentru produse alimentare şi de asistenţă pentru energie, reglementări corporative, precum şi majoritatea programelor federale de sănătate şi de pensionare.

Datele economice recente demonstrează clar faptul că criza socială se agravează. Economia stagnează. Milioane de oameni se confruntă cu un şomaj prelungit fără şanse de ameliorare. Statele şi guvernele locale din întreaga ţară sunt în stare de faliment şi reacţionează prin închiderea şcolilor şi reducerea programelor de sănătate. Reducerile din cheltuielile federale vor agrava însă criza.

Institutul de Politici Economice a dat luni un raport în care estimează că anul viitor se vor pierde aproximativ 1,8 milioane de locuri de muncă. Din raportul privind plafonul datoriei s-a omis cererea privind extinderea ajutoruui de şomaj şi a impozitului redus pentru muncitori. Acesta este doar începutul. Obama însuşi a declarat înainte de semnarea legislaţiei că este doar "un prim pas important în a se asigura că naţiunea trăieşte în limitele mijloacelor sale."

Rezultatul dezbaterii privind plafonul datoriei i-a lăsat pe susţinătorii liberali ai lui Obama fără replică. Chiar şi în condiţiile în care informaţiile privind "dezbaterea" de la Washington sunt extrem de reduse, este larg cunoscut faptul că acordul final a dat Partidului Republican tot ceea ce acesta a solicitat. Obama a renunţat la cererea lui pentru o "abordare echilibrată" - adică eliminarea facilităţilor fiscale pentru corporaţii - şi a semnat o lege compusă în întregime din reduceri.

Comentatorul liberal pentru situaţii economice Paul Krugman a publicat luni un eseu în New York Times în care deplânge "capitularea abjectă" a lui Obama. Krugman a subliniat faptul că preşedintele a avut multe opţiuni, altele decât cele luate, inclusiv creşterea anul trecut a plafonului datoriei căci democraţii controlau ambele camere ale Congresului sau ameninţarea cu folosirea manevrelor juridice pentru a ocoli plafonul datoriei.

Joe Nocera, un alt cronicar de la Time, a scris marţi că "Obama ar fi trebuit să fi făcut apel la cel de-al 14-lea Amendament" pentru a ridica plafonul datoriei în mod unilateral. "Este inexplicabil faptul că el a ales în schimb un curs de acţiune care a maximizat efectul de levier al extremiştilor republicani."

Nu este însă nimic "inexplicabil" sau surprinzător în acest rezultat. Una din erorile de bază ale cronicarilor de la Times, precum şi a omologilor lor din Nation şi din alte publicaţii liberale de "stânga" este sugestia că Obama a fost forţat sau păcălit într-un fel în a face ceva ce el nu a vrut să facă. Nocera denunţă republicanii din Tea Party care "poartă Jihadul asupra poporului american". Krugman se teme că rezultatul legat de dezbaterea plafonului datoriei demonstrează că "extorsiunea[din partea Partidul Republican] funcţionează şi va rămâne fără urmări politice."

Cererea republicanilor ca orice creştere a plafonului datoriei federale să fie însoţită de reduceri în cheltuielile sociale a fost salutată de către administraţia Obama şi văzută ca o oportunitate de a duce o politică din ce în ce mai de dreapta. Obama a mers chiar mai departe decât republicanii atunci când a propus ca programele de securitate socială să fie incluse în rândul celor din care se vor face reduceri în numele reducerii deficitului.

Aceasta a fost o continuare a tendinţei administraţiei spre dreapta, ca urmare a alegerilor intermediare din 2010, care au dus la pierderi semnificative de voturi pentru Partidul Democrat. Rezultatele alegerilor au fost folosite de către democraţi ca o justificare pentru a extinde reducerile fiscale pentru cei bogaţi propuse de Bush şi pentru a reduce bugetul. Acest lucru şi-a atins scopul în legislaţia adoptată în această săptămână.

Krugman încheie articolul cu un comentariul îngrijorător: "Ceea ce republicanii au reuşit de data aceasta pune întregul nostru sistem de guvernare în discuţie". În timp ce analiza sa referitoare la relaţia dintre republicani şi Obama este falsă, preocupările sale sunt justificate. Întregul sistem politic şi social din Statele Unite este discreditat în ochii poporului american.

Milioane de oameni şi-au pus speranţele în alegerea lui Obama, care a fost văzut ca o alternativă progresivă a reacţiei sociale şi a militarismului din anii Bush. Ei descoperă acum că întreaga sa campanie a fost o fraudă şi că el a fost pus la putere de către oligarhia financiară, care l-a susţinut pe Bush pentru a putea exercita politici de dreapta împotriva clasei muncitoare.

Clasa muncitoare se află la o răscruce de drumuri istorică. Muncitorii şi tinerii vor înţeleage că este imposibil să schimbe ceva în cadrul sistemului politic existent. Inainte chiar ca aceste reduceri să fie pe deplin puse în aplicare, clasa muncitoare va începe să riposteze.

Pentru ca aceste lupte să aibă succes, muncitorii trebuie să tragă concluziile politice necesare. Nu există nici o soluţie la această criza care să nu începă cu înţelegerea că rădăcină problemei este sistemul capitalist în care economia este subordonată cerinţelor de profit a băncilor şi corporaţiilor gigant.

Acest sistem este susţinut fără milă de către Partidul Democrat şi Republican. Rezultatul discuţiilor privind plafonul datoriei este o expunere devastatoare a tuturor celor care au promovat iluziile că asupra lui Obama s-ar putea face presiuni la stânga. Aceasta demonstrează că secţiunile cele mai puternice ale elitei financiare şi juridice exercită o dominaţie asupra întregului sistem politic.

Pe lânga aceasta, atacul asupra muncitorilor din Statele Unite face parte dintr-un proces internaţional. Reducerile bugetare ale lui Obama vor încuraja clasa conducătoare din fiecare ţară să-şi extindă propriul asalt. Principalul aliat al clasei muncitoare americane este clasa muncitoare internaţională.

Contrarevoluţia sociala dirijată de către clasa conducătoare reprezintă necesitatea pentru opusul ei: o revoluţie socială. Întrebarea de bază este cea a conducerii politice. De la începutul administraţiei Obama, Partidul Egalităţii Socialiste a explicat caracterul ei de clasă şi logica politicilor sale. Am anticipat că măsurile luate de clasa conducătoare vor duce la reapariţia luptei de clasă în Statele Unite ale Americii.

Această analiză a fost confirmată. Schimbarea trebuie să fie îndreptată spre construirea unei mişcări socialiste de masă. În următoarele săptămâni şi luni, SEP îşi va intensifica activitatea în rândul tuturor categoriilor care aparţin clasei muncitoare din întreaga ţară - la muncitorii din fabrici care şi-au văzut salariile şi beneficiile decimate, la miile de cadre didactice care sunt concediate şi care au devenit oaia neagră a criticilor privind criza din învăţământul de stat, la lucrătorii sociali care nu au un venit suficient pentru a se întreţine, la muncitorii împovoraţi de datorii, la şomerii care nu au nici o perspectivă pentru un alt loc de muncă.

Noi avem toată încrederea că pe baza unui program socialist revoluţionar vom câştiga conducerea luptelor în curs de dezvoltare. O astfel de luptă necesită însă participarea activă a tuturor celor care sunt de acord cu privire la necesitatea socialismului. Acum este momentul să ia decizia de a adera la Partidul Egalităţii Socialiste.