Lucrătorii migranţi africani din Libia şi cetăţenii libieni de culoare sunt persecutaţi de către rebelii care se opun lui Muammar Gaddafi. Acest aspect aruncă o lumină revelatoare asupra Consiliului Naţional de Tranziţie (NTC) şi a susţinătorilor săi occidentali.

 

SUA şi aliaţii săi europeni au început razboiul neo-colonial împotriva regimului Gaddafi sub pretextul că trebuie să protejeze populaţia civilă. Ei au sărbătorit noul regim marionetă din Libia ca începutul unei noi ere a democraţiei. Însă atacurile rasiste care au loc în zonele controlate de către NTC demonstrează că aceste afirmaţii sunt minciuni sfruntate. NATO nu este responsabilă numai pentru morţii şi răniţii din urma bombardamentelor susţinute, ci şi pentru arestările, maltratarea şi uciderea a mii de aficani de culoare.

 

Human Rights Watch din SUA a cerut ca detenţia sistematică a negrilor africani care sunt acuzaţi de a fi luptat ca mercenari pentru Gaddafi să fie oprită. Directorul regional al HRW, Sarah Leah Winston a spus: "Negrii care trăiesc în prezent în Tripoli sunt în pericol. NTC trebuie să oprească arestarea lucrătorilor migranţi şi a cetăţenilor de culoare atâta timp cât nu are dovezi concrete ale unor activităţi infracţionale. NTC ar trebuie să ia, de asemenea, măsuri concrete pentru a-i proteja pe aceştia de violenţă şi maltratare."

 

În Libia au existat înainte de război aproximativ unu - două milioane de imigranţi de culoare din Africa. Marea majoritate a acestora nu au fost mercenari, ci simpli muncitori.

 

Reprezentanţii HRW au vizitat două penitenciare din cele multe improvizate şi răspândite peste tot în Tripoli. Aici sunt ţinuţi prizonieri sute de negrii de toate vârstele. Închisorile sunt suprapopulate şi murdare. În cele mai multe cazuri, singura dovadă a vinovăţiei deţinuţilor este culoarea pielii lor. Conform unor rapoarte, în Tripoli au fost arestaţi arbitrar mii de oameni.

 

Într-un interviu cu HRW, membrii NTC a justificat arestările. Abdulrazag Elaradi, un membru NTC, a spus că arestările au fost necesare pentru a "apăra revoluţia". Mohammed al-Alagi care a fost numit de NTC ministru al Justiţiei a declarat în această săptămână mass-mediei că condiţiile de detenţie corespund "standardelor internaţionale".

 

Afirmaţia celor de la NTC, că ar fi avertizat trupele sale să nu maltrateze deţinuţii, este un simplu alibi pentru a menţine aparenţele. În cadrul propagandei pe care o face împotriva lui Gaddafi, NTC instigă la rasism împotriva lucrătorilor migranţi – despre care se spune că au ocupat locurile de muncă ale libienilor - şi împotriva ajutorului economic pe care Gaddafi l-a dat altor state africane.

 

Demonizarea lucrătorilor migranţi şi a cetăţenilor de culoare din Africa serveşte pentru a distrage atenţia de la natura coruptă şi penală a NTC. Acesta este alcatuită din foşti funcţionari ai lui Gaddafi, operatori CIA şi islamişti. Preşedintele Mustafa Abdel Dschalil şi prim-ministrul interimar Mahmoud Jibril au mâinile murdare de sânge. Înainte de a trece de cealaltă parte, unul dintre ei a fost ministru al Justiţiei, iar celălalt a fost şeful Consiliului de Dezvoltare Economică. Abdel Fattah Younes, fostul comandant al trupelor NTC, care a fost ucis în circumstanţe misterioase în luna iulie, a fost ministru de Interne pe vremea lui Gaddafi.

 

Mulţi lucrători din Africa au părăsit deja ţara. Zeci de mii dintre ei au fugit din casele lor şi stau acum îngrămădiţi în tabere improvizate în care caută protecţie. Aminu Zimbo din Ghana a spus celor de la Vocea Americii că miliţia anti-Gaddafi vânează străinii de culoare.

 

Acesta a spus: "Au venit pe neaşteptate. Aveau arme şi au început să tragă. Am fugit. Paşapoartele noastre au rămas în apartament. Pur şi simplu am fugit pentru că ştiam că acolo au fost ucişi mulţi oameni veniţi din Ghana. Ei îi ucid pe toţi cei de culoare. Prin urmare, am decis să fugim."

 

Reuters a declarat săptămâna trecută: "Reporterii au văzut sâmbătă, pe o plaja din Tripoli, corpurile a 22 de bărbaţi, aparent de origine africană. Localnicii au spus că ar fi fost mercenari care au fost ucişi de către adversarii armatei lui Gaddafi. Pe teritoriul Libiei, cadavrele africanilor nu mai sunt o imagine neobişnuită. La fel este cazul şi cu maltratarea africanilor de către oponenţii lui Gaddafi."

 

Libienii de culoare care fac parte din triburile din sud sunt deosebit de expuşi riscului, deoarece aceştia nu au unde fugi. Amnesty International cere încetarea represiunii şi arestărilor arbitrare a membrilor tribului Tawarghas. Membrii acestui trib au fost arestaţi şi bătuţi brutal la Tripoli." Unii au dispărut pur şi simplu după ce au fost arestaţi la punctele de control sau au fost luaţi din spitale de către revoluţionari înarmaţi", a declarat Organizaţia Pentru Apărarea Drepturilor Omului.

 

În mass-media americană şi internaţională care susţine cu entuziasm războiul imperialist, maltratarea sistematică a negrilor africani este fie ignorată sau amploarea şi importanţa acesteia este minimalizată şi înlocuită de cuvinte care vorbesc despre zorii unei noi ere a democraţiei.

 

Motivul real pentru reprimarea brutală a lucrătorilor din Africa poate fi găsit în caracterul războiului din Libia şi în NTC. Statele Unite şi puterile europene care au colaborat în ultimii zece ani îndeaproape cu Gaddafi s-au hotărât să-şi trădeze fostul aliat pentru a pune mâna pe resursele de petrol. În acest scop, ei au instalat în Libia un regim marionetă, NTC. Ei vor, de asemenea, să construiască un bastion împotriva tulburărilor revoluţionare care ameninţă dictaturile sprijinite de Statele Unite ale Americii în Egipt şi în alte ţări arabe.

 

NTC şi finanţatorii săi imperialişti sunt acum ocupaţi cu semnarea unor contracte prin care să împartă bogăţia de petrol a Libiei celor mai mari companii energetice occidentale. Ei vor să realizeze acest lucru sub orice formă, chiar şi prin utilizarea de forţă împotriva opoziţiei venită din partea populaţiei. Pentru a evita orice critică internaţională, NTC se bazează pe înfrumuseţarea imaginii lor prin intermediul mass-mediei internaţionale.

 

Un rol deosebit de urât îl joacă diversele organizaţii liberale de stânga şi pseudo-radicale care au sprijinit de la bun început această intervenţie "umanitară" a NATO în Libia. Unul dintre ei, profesorul Juan Cole de la Universitatea din Michigan, apăra atât războiul, cât şi NTC, păpuşa celor de NATO.

 

În blogul său, acesta a descris rapoartele de săptămâna trecută conform cărora "unii mercenari din Africa au fost, eventual, ucişi în represalii" ca fiind "îndoielnice" şi a repetat declaraţia oficială a NTC, conform cărora nu ar exista represalii de niciun fel. El a ignorat astfel numeroasele dovezi care indică o acumulare a abuzurilor sistematice care sunt motivate rasial.

 

Persecutarea şi uciderea lucrătorilor migranţi de culoare şi a cetăţenilor libieni contrazice într-un mod oribil afirmaţia potrivit căreia războiul imperialist ar aduce democraţia în Libia. Susţinătorii acestui război sunt pe deplin responsabili pentru vieţile pierdute şi distruse care rămân în urma războiului.