Română

Politica şi mişcarea internaţională Occupy

Răspândirea pe plan internaţional a mişcării "Ocupaţi Wall Street-ul" are o semnificaţie politică incontestabilă. La 15 octombrie, ocupaţiile vor începe în oraşe din Europa, Asia, Australia, Noua Zeelandă, Canada, America de Sud şi Africa.

 

Mişcarea aflată în curs de dezvoltare este, în esenţa ei, anti-capitalistă. Protestele sunt animate de aspiraţii pentru egalitate socială. Sloganul "Noi suntem cei 99 la sută" arată ostilitatea clasei muncitoare faţă de monopolizarea avuţiei societăţii de către o mică elită financiară şi corporativă, acei "unu la sută."

 

În Statele Unite, mitul despre superioritatea " pieţei libere" a fost discreditat în mintea a zeci de milioane de oameni, în special în ultimii trei ani de la debutul crizei financiare globale. Condiţiile capitalismului mondial cu care se confruntă muncitorii şi tinerii îi forţează să ia serios în considerare schimbările sociale radicale şi punctul de vedere al socialismului.

 

Mişcările Occupy pun sub semnul întrebării instituţiile politice oficiale, partidele, sindicatele şi organizaţiile de pseudo-stânga care sunt supuse intereselor marilor afaceri. Ele dau glas opoziţiei faţă de şomajul în masă, reducerea salariilor şi a condiţiilor de trai, creşterea costurilor pentru educaţie şi sănătate, degradarea mediului şi a războaielor.

 

Întreaga lume răspunde acestor sentimente. Acest lucru exprimă faptul că experienţele care au modelelat atitudinea clasei muncitoare americane sunt universale.

 

La trei ani după colapsul financiar devine clar, că operaţiunile speculative şi semi-criminale financiare, care au dus la acumularea de averi pentru cei "unu la sută", au condus totodată la prăbuşirea întregii structuri a capitalismului mondial, la o alunecare într-o criza economică şi la tensiuni inter-statale.

 

Mantra elitei conducătoare este aceeaşi în fiecare ţară. Ea cere ca întreaga povară a crizei pe care a declanşat-o să fie impusă clasei muncitoare. Astfel, s-a ajuns la distrugerea locurilor de muncă, reducerea salariilor şi eliminarea unor drepturi şi programe sociale esenţiale. Capitalismul a eşuat ca sistem mondial. Acesta oferă doar un viitor plin de sărăcie, degradare, dezastre ecologice şi, dacă nu va fi răsturnat, va aduce ameninţarea unor războaie devastatoare între naţiunile capitaliste rivale.

 

Clasa muncitoare de pretutindeni începe să înţeleagă că se confruntă cu probleme şi un inamic comun: băncile şi corporaţiile organizate la nivel global şi elita care le deţine. Totodată, clasa muncitoare începe să conştientizeze că pentru aceasta nu există soluţii la nivel naţional. Acest lucru îl demonstrează protestele din weekendul acesta.

 

Aspectul critic de acum este acela de a face oamenii conştienţi de impulsurile care au dat naştere la mişcarea Occupy. Această mişcare este doar începutul unei lupte care are nevoie de elaborarea unei perspective politice care să ducă la schimbări sociale revoluţionare la scară internaţională. De aceea este necesar să aiba loc discuţii aprofundate cu privire la chestiunile de politică a programului, de strategie şi tactică.

 

Clasa muncitoare trebuie să discute şi să se îndepărteze din punct de vedere politic de organizaţiile naţionaliste şi pro-capitaliste care servesc claselor conducătoare - Partidul Democrat şi AFL-CIO în Statele Unite, partidele social-democrate staliniste şi sindicatele în Europa, Partidul Muncii şi sindicatele din Australia şi echivalentele lor în alte ţări.

 

Protestatarii trebuie să ia în considerare faptul că apărătorii acestor organizaţii reacţionare s-au grăbit pentru a încerca să preia controlul mişcării, în scopul de a bloca o astfel de discuţie. Aceştia sunt uşor de identificat. Ei sunt cei care insistă cel mai tare ca în cadrul protestelor să nu se facă politică. Administratorul paginii de facebook "Occupy Sydney" din Australia este un exemplu elocvent. El sau ea a declarat în această săptămână: "[O] rice partid politic sau grup, care doreşte să încerce să deturneze acestă mişcare pentru o agenda politică, va fi dat afară."

 

Astfel de atitudini sunt profund anti-democratice şi ostile faţă de aspiraţiile din spatele mişcării Occupy. Acestea înseamnă o interdicţie cu privire la orice critică adusă partidelor şi sindicatelor a căror agenda pro-capitalistă este responsabilă pentru condiţiile cu care se confruntă acum clasa muncitoare. Este o încercare de a cenzura politica socialistă şi de a preveni dezvoltarea unei alternative politice autentice.

 

"Fără politică" este o cerere absurdă la orice nivel. Orice persoană serioasă este conştientă că o luptă împotriva celor "unu la sută" ridică probleme politice de o importanţă majoră. Fiecare mişcare socială din istorie a fost obligată să adopte un punct de vedere cu privire la problema de bază a politicii - care să fie clasa care va conduce.

 

O mişcare autentică de schimbare socială trebuie să fie orientată spre mobilizarea revoluţionară a singurei forţe sociale capabilă să răstoarne capitalismul - clasa muncitoare internaţională. Aceasta trebuie să avanseze o soluţie la problemele istorice cu care se confruntă societatea ca un întreg. Aceasta va trebui să fie conştientă că trebuie să pună capăt proprietăţii private a mijloacelor de producţie şi a sistemului de stat-naţiune - care sunt baza dominaţiei oligarhiei capitaliste şi care dau naştere tuturor contradicţiilor destructive pe care se bazează economia.

 

Pericolul cu care se confruntă mişcarea Occupy este accea că poate fi redusă la un alt protest care dă frâu liber furiei populare şi opoziţiei, dar va fi canalizată în spatele partidelor şi instituţiilor actualei conduceri politice.

 

În Statele Unite, de exemplu, susţinătorii Partidului Democrat aflat la guvernare încearcă deja să direcţioneze protestul de pe Wall Street spre campania pentru realegerea lui Barack Obama în 2012. Ei susţin în mod fraudulos "răul mai mic" - cum că Obama ar fi un adversar mai mare a celor de pe Wall Street, decât sunt republicanii.

 

Anumite elemente din cadrul protestelor care au loc în acest weekend în Australia încearcă să direcţioneze acestă mişcare spre un atac inutil pentru schimbarea guvernului Partidului Muncii, a partenerilor săi din Partidul Verde şi din sindicate - organizaţiile care prezidează în numele elitei corporatiste australiane escaladarea unui asalt asupra nivelului de trai al clasei muncitoare.

 

Eforturi similare pentru a conduce mişcarea sub aripa protectoare a clasei politice conducătoare vor avea loc şi în Europa. Organizaţiile cum ar fi Noul Partid Anticapitalist în Franţa, Die Linke în Germania şi Partidul Socialist Muncitoresc din Marea Britanie lucrează deliberat şi conştient pentru a bloca orice mişcare politică independentă.

 

Ceea ce este necesar este o revoltă conştientă împotriva instituţiilor pro-capitaliste. Trebuie să fie înfiinţat un partid al clasei muncitoare unite. Acest partid va combate orice formă de naţionalism şi şovinism şi va conduce în fiecare ţară nu numai lupta pentru stabilirea unor guverne muncitoreşti cu adevărat democratice, ci şi lupta pentru reorganizarea socialistă a societăţii. Răspunsul progresiv pentru cei "unu la sută" şi pentru eşecul capitalismului este transformarea instituţiilor financiare şi a corporaţiilor importante în instituţii publice deţinute şi controlate democratic şi planificarea economiei mondiale pentru a răspunde nevoilor sociale, nu profitului privat.

 

Partidul Egalităţii Socialiste şi World Socialist Web Site sunt parte a Comitetului Internaţional al celei de-a Patra Internaţionale şi întruchipează conştient această perspectivă. Îi încurajăm pe toţi participanţii la acţiunile de protest Occupy care au loc pe plan internaţional să ne contacteze pentru o discuţie legată de politicile, istoria şi tradiţia acestei mişcării troţkiste din lume.