Română

Obama măreşte pericolul unui război în Asia

Semnificaţia înclinării preşedintelui Barack Obama spre regiunea din Asia Pacifică a devenit evidentă în cursul săptămânii trecute. Administraţia Obama se comportă agresiv faţă de China pe toate fronturile -diplomatice, economice şi militare - intensificând tensiunile în cadrul regiunii şi în fiecare ţară din regiune.

 

Anunţul lui Obama, că în nordul Australiei au loc noi aranjamente pentru crearea unei baze pentru puşcaşii marini americani şi pentru mărirea accesului unui număr mai mare de nave şi avioane de război americane, face parte din încercarea de a menţine dominaţia americană în regiune şi de a reduce din influenţa crescândă a Chinei. Nemaifiind în măsură să exercite influenţa economică pe care a făcut-o cândva, imperialismul american face uz imprudent de puterea sa militară într-o confruntare cu China, confruntare care va avea consecinţe mult mai dezastruoase decât războaiele din Afghanistan, Irak şi Libia.

 

Declaraţia lui Obama făcută joia trecută în parlamentului australian, conform căreia el a luat "o decizie deliberată şi strategica" de a reorienta politica externă a SUA spre regiunea din Asia Pacifică reflectă un proces care a fost în curs de desfăşurare în ultimii doi ani. Vorbind în Hawaii cu un an în urmă, secretarul american de stat Hillary Clinton a folosit jargon militar pentru a rezum sarcina ei. Ea a vorbit despre folosirea "diplomaţiei anticipate" pentru "a susţine şi consolida conducerea Americii" prin trimiterea "activelor noastre diplomatice ... în fiecare colţ şi fiecare capitală a regiunii Asiatico-Pacifică."

 

Obama se află în prezent la Forumul Asiei de Est care are loc în Bali. În ciuda obiecţiilor Chinei, el intenţionează să împingă provocator "interesul naţional" al Americii înspre Marea Chinei de Sud. Sub pretextul apărării "libertăţii de navigaţie"; Statele Unite au încurajat naţiunile din Asia de Sud-Est să-şi afirme în aceste căi navigabile strategice de mare importanta pretenţiile lor rivale faţă de China, ceea ce a dus la extinderea capacităţilor navale din Filipine şi a exerciţiilor navale comune cu Vietnamul. Rezultatul a fost o serie de incidente navale care au avut loc în ultimii ani. Acestea au inclus Filipinele, Vietnamul şi China şi au intensificat tensiunile din regiune.

 

Ofensiva diplomatică a lui Obama nu este deloc nepericuloasă. Presiunile administraţiei sale pentru a consolida alianţele americane şi a construi altele noi în întreaga zonă din Pacific a făcut deja victime politice. Un factor major în lovitura de stat internă din cadrul Partidului Muncii din iunie 2010 a dus la îndepărtarea lui Kevin Rudd şi preluarea funcţiei de prim ministru de către Julia Gillard. Acesta a fost răspunsul Washingtonului la încercările lui Rudd de a acţiona ca un moderator, în vederea calmării tensiunilor SUA-China.

 

Rudd, care s-a declarat "de neclintit" în cadrul alianţei SUA-australiane, nu poate fi descris în niciun sens ca fiind " anti -american." În administrarea actului de echilibrare a condiţiilor precare între cel mai mare partener de tranzactionare al Australiei, China, şi aliatul sau strategic pe termen lung, Rudd a propus înfiintarea unui nou organism regional - Comunitatea Asia Pacifică - ca un forum pentru a preveni ca "o linie strategică SUA-China prin Asia de Est" să devină un conflict care ar fi "un dezastru pentru toată lumea."

 

Obama dorea însă să aiba un slujitor politic credincios în Canberra, nu un conciliator independent. O serie de documente WikiLeaks sunt o mărturie a frustrării în creştere de la Washington faţa de iniţiativele diplomatice ale lui Rudd de a reduce încercările lui Obama de a-şi intensifica cu uşurinţă presiunile asupra Chinei. Rudd a renunţat deja la planul Cadrilaterul, de consolidare a cooperării militare între cele "patru democraţii" din regiune - SUA, India, Japonia şi Australia - pe care China l-a denunţat ca fiind "un NATO asiatic" îndreptat împotriva sa.

 

Editorul extern al ziarului Australian , Greg Sheridan, a observat weekendul trecut că Obama şi-a anulat două călătorii în Australia - a doua a fost cea care a dus la "revocarea funcţiei de prim ministru a lui Kevin Rudd". Sheridan a declarat că legatura între acestea a avut loc din "lipsa de concentrare politică" a lui Obama, însă lovitura de stat împotriva Rudd - despre care Sheridan este bine informat - a fost efectuată de către un grup care face parte din Partidul Muncii şi sindicalişti cu legături puternice la Washington. Obama a ştiut despre aceasta şi şi-a dat acordul tacit pentru înlăturarea lui Rudd, anulând o vizită planificată care l-ar fi plasat în Canberra la doar câteva zile înainte de înlăturarea lui Rudd.

 

Aservirea linguţitoare a lui Gillard a fost vizibilă săptămâna trecută, pe parcursul celor 24 de ore ale vizitei lui Obama în Australia. La fel a fost cazul şi cu tensiunile care continuă să existe faţă de Rudd, acum ministru de externe al Australiei. La doar câteva zile înainte de sosirea lui Obama, Gillard a anunţat că intenţionează să anuleze o interdicţie impusă de Rudd privind vânzarea de minereu de uraniu australian spre India. Gillard nu l-a informat în avans pe Rudd despre aceasta decizie, cu toate că acesta era pe cale să plece în India. Decizia de a vinde Indiei uraniu - decizie care a avut loc, fără îndoaială, la cererea lui Obama, este nu numai un avantaj pentru companiile miniere, ci înlătură şi un obstacol în calea unor relaţii militare mai strânse între Australia şi India, precum şi eforturile lui Obama de a învia Cadrilaterul într-o formă sau alta.

 

Cruzimea cu care a fost demis Rudd subliniază ceea ce este în joc în cadrul ofensivei lui Obama faţă de China. Elitele conducătoare se luptă în întreaga regiune cu aceeaşi dilemă ca a omologilor lor australieni - cum să echilibreze legăturile economice cu China cu cererile venite din partea puterii militare dominante din lume, de a trece de partea ei din toate punctele de vedere - de la comert la chestiuni militare şi de planificare strategică. Pe fondul crizei economice globale care se adânceste, Washingtonul nu va tolera nici chiar cea mai limitată independenţa din partea unor aliaţi, cum este Australia, care încearcă să restrângă dominaţia militară şi economică a SUA în regiunea Indo-Pacifică.

 

Ministrul de Externe al Indoneziei, Marty Natalegawa, cel care a găzduit summit-ul Asiei de Est din weekend, a exprimat temerile de la Jakarta atunci când a criticat decizia existenţei unor baze marine americane în Darwin, aflate la sud de arhipelagul indonezian. Natalegawa a avertizat că China va reacţiona cel mai probabil prin consolidarea forţelor sale militare proprii, ceea ce ar duce la creare "unui cerc vicios de tensiune şi neîncredere în regiune ... provocarea pentru noi toţi fiind de a ne asigura că aceasta nu va scăpa de sub control."

 

Prin deschiderea pentru trupele americane a bazelor militare din Australia, a porturilor şi aerodromurilor, permisiunea de folosire a avioanelor şi navelor de război, guvernul Gillard a plasat Australia şi clasa muncitoare australiană în prima linie a oricărui conflict între SUA şi China. Există pericolul foarte real, că imperialismul american va crea tensiuni diplomatice care vor duce la ciocniri într-o regiune periculoasă - din Peninsula Coreeană şi Taiwan, până la frontierele contestate dintre India şi China.

 

Numai clasa muncitoare internaţională poate pune capăt flagelurilor militarismului şi războiului. Acest lucru necesită o luptă unificată a muncitorilor din Asia, America şi pe plan internaţional pentru a elimina sistemul de profit, precum şi împărţirea acestei lumi în state naţiuni capitaliste rivale, care au produs deja în ultimul secol două războaie mondiale devastatoare.