Formarea în Grecia de către bănci şi de marile puteri imperialiste a unui guvern de "unitate naţională", guvern care include membrii ai partidului fascist LAOS, precum şi desemnarea partidului de dreapta, Noua Democraţie, pentru a conduce ministerul Apărării, trebuie să fie luate ca un avertisment serios de către clasa muncitorească elenă şi internaţională.
În Atena, acum treizeci şi opt de ani, la 17 noiembrie 1973, au avut loc protestele studenţilor de la Politehnică. Suprimarea sângeroasă a acelor proteste a dus în cele din urmă la doborârea de la putere a juntei de colonei care era sprijinită de SUA. Capitalul financiar ia acum din nou în considerare impunerea unor reguli militare sau a dictaturii fasciste pentru a suprima muncitorii.
George Papandreou, prim ministrul din partea PASOK care a fost demis, a mobilizat armata pentru a suprima grevele împotriva măsurilor de austeritate. Măsurile de austeritate erau impuse în numele şi la porunca băncilor şi a instituţiilor europene. În luna august 2010, soldaţii au spart greva şoferilor de camioane care protestau împotriva dereglementării profesiei lor. În luna octombrie a acestui an, guvernul a plasat muncitorii care refuzau să muncească sub disciplină militară şi i-a forţat să îşi reia activitatea.
La 4 februarie 2011, agenţia de ştiri din Atena a raportat că a 71-a brigada a armatei ar fi înscenat în cadrul unui exerciţiu o lupta împotriva unor protestatari anti-austeritate. Exerciţiul a inclus metode pentru a controla "părţile învrăjbite", precum şi "descurajarea conflictului" şi "evacuarea mulţimii."
În cadrul clasei dominante are loc o dezbatere tot mai puţin disimulată, dacă sau nu să fie anulate toate procedurile democratice şi să se treacă în mod deschis la o guvernare autoritară. În luna mai, un raport CIA a declarat că o lovitură de stat în Grecia ar fi fost o posibilitate. Ofiţerii de armată aflaţi în retragere s-au revoltat în luna octombrie, după ce Asociaţia de sprijin şi cooperare a Forţelor Armate de stat - asociaţia profesională a soldaţilor full-time - l-a avertizat într-o scrisoare pe Papandreou că armata urmează politica lui "cu îngrijorare crescută". Ministrul Apărării Panos Beglitis i-a denunţat pe ofiteri pentru ca acţionau ca un "stat în stat."
La scurt timp înainte de a demisiona, Papandreou l-a demis pe Beglitis şi a concediat întegul Stat Major General al forţelor armate. Acest lucru a dus la răspândirea pe scară largă a unor suspiciuni, că astfel a fost evitată o lovitură de stat. Acţiunea a fost urmată de două zile de grevă generală şi noi cerinţe din partea Uniunii Europene şi a Fondului Monetar Internaţional ca Atena să impună concedieri şi să reducă salariile şi pensiile. Cererile au precedat o reacţie furioasă a pieţelor financiare la propunerea lui Papandreou de a face un referendum popular cu privire la noile măsuri de austeritate.
Toţi şefii militari demişi fuseseră numiţi în funcţii de către guvernul anterior alcătuit de Noua Democraţie. Acum, Noua Democraţie este din nou responsabilă pentru apărare, iar noul ministru al Apărării, Dimitris Avramopoulos, a promis că va anula demiterile.
Includerea LAOS în guvern este deosebit de ameninţătoare. Aceasta mişcare nu a fost însă strict necesară pentru a obţine o majoritate şi pentru a forma un nou guvern. Dar susţinători noului regim care fac parte din rândul elitei financiare internaţionale şi a burgheziei elene a decis să includă LAOS, în scopul de a trimite un semnal politic.
Sentimentul fascist este din nou cultivat şi numit "respectabil" , deoarece xenofobia, naţionalismul şi antisemitismul sunt o bază pentru mobilizarea unor straturi reacţionare şi bolnave a societăţii împotriva clasei muncitoare.
Fondat în 2000, LAOS a devenit un punct esenţial al extremei de dreapta din Grecia, făcând nestingherit apel la temele tradiţionale ale fascismului european. La congresul fondator al LAOS, liderul George Karatzaferis a declarat: "Se spune că pentru a înainta trebuie să fi unul dintre acestea trei: un evreu, un homosexual sau un comunist. Suntem niciuna dintre acestea." El a cerut prin vot celor de la LAOS dreptul de a obţine "un parlament fără masoni, homosexuali şi fără cei dependenţi pe sionism."
LAOS a solicitat în repetate rânduri dictatura militară. Declaraţia sa fondatoare propune ca deciziile politice să fie făcute de un consiliu care să includa ofiţeri militari şi funcţionari ai bisericii. Partidul este un susţinător entuziast al reducerilor sociale şi s-a opus reducerii parţiale a datoriilor din Grecia care au fost convenite de către Uniunea Europeană în luna octombrie.
Unul dintre ideologii LAOS este un anti-semit şi o persoană care neagă existenţa Holocaustului, Kostas Pleveris. Acesta a fost candidatul LAOS la alegerile din 2004. Fiul său, Atanasie, a devenit membru al parlamentului în 2007. În 2006, Kostas Pleveris a publicat cartea "Evreii - tot adevărul", în care îl laudă pe Adolf Hitler şi solicită exterminarea evreilor. El îi descrie pe evrei ca fiind sub-oameni care i-au defăimat pe nazişti. El se descrie ca fiind un "nazist, fascist, rasist, anti-democrat, anti-semit".
Adonis Georgiadis, noul secretar de stat în ministerul Economiei, a promovat cartea la televizor, subliniind "bogăţia argumentelor sale."
Promovarea acestor forţe este răspunsul aristocraţiei financiare la etapele iniţiale ale reapariţiei politicii lasei muncitoare şi a creşterii protestelor populare. Acestea au început cu revoluţia din Egipt şi au mers până la demonstraţiile şi grevele de masă din Europa şi mişcarea "Ocupaţi Wall Street-ul" din Statele Unite ale Americii. În Egipt, unde junta militară este la conducere, opozanţii sunt torturaţi şi ucişi, iar în SUA, poliţia atacă brutal protestatarii Occupy. Clasa conducătoare din Europa pregăteste represiuni violente şi conducerea unui stat poliţienesc.
Având în vedere experienţele tragice ale poporului grec, aceste ameninţări au o mare rezonanţă politica. În 1967, CIA şi NATO au sprijinit lovitura de stat militară condusă de George Papadopoulos, în încercarea de a anticipa o mişcare a clasei muncitoare împotriva regimului capitalist în întreaga Europă. Coloneii au suprimat brutal fiecare expresie a opoziţiei venită din partea clasei muncitoare. Ei au arestat şi torturat zeci de mii de oameni şi au construit lagăre de concentrare pe insulele de Gyaros şi Leros.
Prin aducerea la putere a succesorilor juntei greceşti, aristocraţia financiară pune în pericol nu numai clasa muncitoare din Grecia, ci din toată Europa şi din lume. Dimitris Dimitriadis, un lider în consultanţă a Uniunii Europene a declarat ziarului turcesc Hurriyet, că "liderii europeni se tem că aceleaşi proteste şi greve vor avea loc ţi în ţările lor". El a spus că această perspectivă şi modul în care ea poate să fie împiedicată a făcut obiectul reuniunii Comitetului Economic şi Social European din din 16 noiembrie. "Aceasta problemă nu este doar a Greciei", a adaugat el.
Reapariţia ameninţarii dictaturii dă o lovitură zdrobitoare afirmaţiilor făcute după căderea juntei greceşti şi a regimurilor fasciste din Portugalia şi Spania, şi mai ales după lichidarea Uniunii Sovietice în 1991 - că instituţiile Uniunii Europene, în alianţă cu Washington, vor supraveghea triumful capitalismului democratic.
În schimb, capitalismul global este afundat în criză, sistemul politic al fiecărei ţari occidentale este ameninţat de colaps şi democraţia burgheză este în putrefacţie, în văzul lumii. Decizia capitalului financiar internaţional de a răspunde prin promovarea LAOS în Grecia este o mărturie a prăbuşirii sentimentului democratic în cadrul burgheziei internaţionale.
În lupta împotriva acestei ameninţări, muncitorii greci se confruntă nu numai cu clasa conducătoare, ci şi cu trădarea politică a partidelor social-democrate şi a sateliţilor lor, organizaţiile staliniste, Pabloite şi cele de pseudo-stânga. Aceste forţe şi birocraţii sindicale sunt indisolubil legate de stat şi se dovedesc a fi tot mai deschis agenţii ale clasei conducătoare. Aceste forţe nu au demarat nici o luptă serioasă împotriva noului guvern.
Lupta împotriva atacurilor sociale ale elitei financiare vine împreună cu lupta împotriva asaltului în creştere asupra drepturilor democratice. Singura forţă socială care îşi păstrează angajamentul faţă de drepturile democratice şi este capabilă să le apere este clasa muncitoare. Este necesară realizarea uniunii clasei muncitoare în întreaga Europă şi a luptei sale independente pentu puterea politică, pe baza unui program socialist.