Opuneţi-vă extrădării lui Julian Assange

De Robert Stevens
9 noiembrie 2011

Decizia luată săptămâna trecută de către Înalta Curte din Londra, prin care a respins recursul fondatorului WikiLeaks Julian Assange privind extrădarea sa în Suedia, este un atac asupra drepturilor democratice.

Hotărârea dată de Sir John Thomas şi domnul Ouseley Justice a menţinut decizia din februarie 2011 a judecătorului Riddle Howard de la Curtea Magistraţilor din Belmarsh în favoarea extrădarii, ignoră orice aspect de substanţă din recursul lui Assange.

Bazându-se pe un mandatul de arestare european (MEA) arbitrar şi antidemocratic, judecătorii au decis că " procurorul trebuie să aibă dreptul să aplice dispoziţiile de drept suedez. Domnul Assange este acuzat şi trebuie să se întoarcă în ţară în scopul urmăririi sale penale."

Assange nu a fost însă acuzat de vreo infracţiune nici în Suedia şi nici în altă ţară. Cu toate acestea, în aşteptarea unui apel cu şanse minime de reuşită, el va fi dus cu forţa în Suedia doar pe baza unor acuzaţii nefondate şi contestate, conform cărora ar fi violat şi agresat sexual două femei.

Hotărârea judecătorilor se poate explica astfel: dacă Suedia vrea ca Assange să fie extrădat în temeiul unui mandat european de arestare, atunci acest lucru se va întâmpla. Se ignoră faptul că infracţiunile de care este acuzat Assange nu justifică o extrădare după legile din Regatul Unit şi că acesta a cooperat pe deplin cu autorităţile, din momentul în care acuzaţiile i-au fost aduse la cunoştinţă.

Tratamentul care i-a fost aplicat lui Assange de către sistemul judiciar britanic din momentul arestării sale în decembrie anul trecut stă în contrast puternic cu tratamentul care i-a fost aplicat dictatorului fascist chilian şi un ucigaş în masă, generalul Augusto Pinochet. Extrădarea acestuia către Spania, în temeiul unui mandat internaţional de arestare emis de judecătorul Baltasar Garzon, a fost respinsă. Reţinut din octombrie 1998, Pinochet a petrecut mai mult de un an în Marea Britanie unde a trăit în lux, înainte de a-i fi permis să se întoarcă în Chile pe motive de sănătate. Apărarea lui Pinochet l-a inclus pe Clare Montgomery, avocatul din cadrul Serviciului de Procuratură al Coroanei, care a reprezentat autorităţile suedeze cerând extrădarea lui Assange.

Indiferent de motivaţiile personale ale celor două femei care îl acuză pe Assange - ambele recunosc că relaţiile lor sexuale cu Assange au fost consensuale – acuzaţiile au fost iniţial respinse, iar ulterior reluate la insistenţele unui politician suedez social-democrat.

Adevarata "crimă"a lui Assange este că, prin publicarea multor documente secrete militare americane, a telegramelor diplomatice şi a unor înregistrări video, WikiLeaks a expus caracterul penal al invaziilor şi ocupaţiilor din Afganistan şi Irak, dar şi alte conspiraţii numeroase efectuate împotriva oamenilor lumii de către Washington şi aliaţii săi.

Hotărârea Înaltei Curţi este doar cel mai recent episod dintr-o campanie la nivel internaţional coordonată de administraţia Obama şi de agenţiile de informaţii americane pentru a discredita şi distruge WikiLeaks.

Assange se confruntă cu cea mai gravă ameninţare la adresa libertăţii şi vietii sale. În conformitate cu legislaţia suedeză, el poate fi ţinut în izolare luni de zile înainte ca procesul să aiba loc. El poate fi, de asemenea, extrădat în Statele Unite, unde s-ar putea confrunta cu acuzaţii care i-ar aduce pedeapsa cu moartea. Vicepreşedintele american Joseph Biden l-a descris pe Assange ca fiind un "terorist high tech", o acuzaţie repetată şi de către alţii. Acest lucru face posibil ca Assange - la ordinele preşedintelui Obama - să fie aruncat într-o închisoare militară şi deţinut pe termen nelimitat ca un "terorist", fără să i se permită să se apere legal.

Trebuie doar să ţinem seama de tratamentul acordat lui Bradley Manning - soldatul american acuzat că a furnizat informaţii celor de la WikiLeaks - pentru a obţine o idee privind posibila soarta a lui Assange. Arestat în mai 2010, lui Manning i-au fost aduse acuzaţii multiple, inclusiv "complicitatea cu inamicul"- o infracţiune capitală. De atunci el este deţinut în cea mai mare parte a timpului în regim de izolare. Vizitatorii săi spun că condiţiile de acolo l-au redus la o stare semi-catatonică.

Mass media a ajutat la susţinerea unui cadrului legislativ pentru înscenarea lui Assange printr-o campanie de dezinformare şi de vitriol împotriva acestuia. Un rol central a fost jucat de presa nominală liberală, cu scopul de a justifica aducerea lui la tacere şi otrăvirea opiniei populare.

New York Times a fost iniţial unul dintre partenerii media a WikiLeaks şi i s-a permis să publice documentele pe care WikiLeaks le obţinuse. Ziarul a recunoscut întâlnirea cu oficialii de la Casa Albă pentru a discuta despre cele mai eficiente mijloace prin care poate fi limitat impactul negativ al revelaţiilor WikiLeaks. Ulterior a publicat o serie de articole şi comentarii injurioase prin care Assange era denunţat şi prin care se încerca discreditarea lui. Săptămâna trecută, în urma hotărârii Înaltei Curţi împotriva lui Assange, ediţia de duminică a publicat un articol cu un titlul cinic: “Este WikiEnd?"

Ziarul britanic The Guardian a căzut repede de acord cu campania internaţională împotriva lui Assange. Ziarul a scris chiar editoriale în sprijinul extrădarii sale în Suedia. În urma hotărârii Înaltei Curţi, ziarul a publicat un drept la opinie semnat de Karin Olsson, editorul cultural al ziarului suedez Expressen. Descriindu-l pe Assange ca pe un "hacker dubios din Australia", ea l-a îndemnat să "renunţe la lupta lui zadarnică împotriva extrădării şi să arate puţin respect faţă de sistemul de justiţie suedez."

În comentarii care însumează trecerea bruscă la dreapta a marii majorităţi a celor care cândva era liberali, ea l-a citat pe "comentatorul de stânga " Dan Josefsson care a admis recent că Assange "nu este eroul radical pe care el l-a considerat că este, ci un liberal solitar şi ponosit care vrea să dărâme societăţile democratice."

Astfel de atacuri ad hominen la adresa personalităţii lui Assange şi a motivaţiilor sale au devenit rutină şi pun în umbră pionieratul curajos al WikiLeaks, care a expus crimele marilor puteri imperialiste.

Cu puţine excepţii, organizaţiile politice care pretind a fi de stânga au făcut prea puţin sau nimic pentru a se opune vendetei juridice şi politice împotriva lui Assange. În Marea Britanie, Partidul Socialist Muncitoresc(SWP) nu a mai scris nimic despre Assange din luna martie când a publicat un articol de cinci propoziţii, iar Partidul Socialist nu a rostit niciun cuvânt de 11 luni.

Ambele organizaţii au scris în decembrie 2010 cu scopul de a respinge importanţa revelaţiilor WikiLeaks. SWP a făcut pe 7 decembrie o declaraţie cu titlul "Wikileaks nu este o ameninţare", iar Partidul Socialist a declarat ca şi un ultim cuvânt în această privinţă: "Oricât de grave ar fi aceste revelaţii, socialiştii ştiau deja cât de departe va merge imperialismul american ..."

Este de la sine înţeles că sindicatele din Marea Britanie nu au făcut nimic în apărarea lui Assange. În decembrie 2010, singura grijă a Uniunii Naţionale a Jurnaliştilor a fost aceea de a lăuda WikiLeaks pentru decizia sa de a se baza pe "surse respectate din jurnalism, inclusiv Der Spiegel, The Guardian, New York Times, Le Monde şi El Pais" pentru a asigura " transmiterea unor rapoarte în interesul publicului".

Rolul real al acestor publicaţii "responsabile" şi "respectate" poate fi văzut în eforturile lor continue de a-l denigra pe Assange.

Julian Assange trebuie să fie apărat, iar noi trebuie să ne opunem expulzării sale. Distrugerea lui Assange şi WikiLeaks ar fi o victorie pentru forţele de reacţie de pretutindeni ţi o lovitură serioasă dată liberei exprimări, libertăţii presei şi a Internetului şi a drepturilor democratice de bază.

Experienţa ne demonstrează că această sarcină nu poate fi încredinţată cercurilor presupus liberale din secţiunile prospere ale micii burghezii înspre care este orientat însuşi Assange.

Chiar şi cele mai bune elemente din cadrul acestui mileu sunt incapabile să se opună tendinţei spre dreapta a colegilor şi organizaţiilor politice cu care sunt aliate - fie că este vorba de Partidul Laburist sau liberal-democrat din Marea Britanie, Partidul Democrat din SUA sau social-democraţii din Suedia.

World Socialist Web Site insistă asupra faptului că apărarea lui Assange şi WikiLeaks poate fi efectuată numai pe baza unei perspective socialiste, anticapitaliste şi anti-imperialiste. Totul depinde de un efort susţinut pentru a mobiliza pe plan politic şi internaţional straturi cât mai largi ale muncitorilor şi tineretului .