Marţi a fost prezentat un studiu potrivit căruia aproape jumătate dintre membrii Congresului Statelor Unite sunt milionari. Dintre cei 535 de legislatori (100 de membrii al Senatului şi 435 de membrii ai Camerei Reprezentanților), cel puţin 250 sunt milionari, iar valoarea medie netă a averii lor este de 913.000 de dolari.
Şaizeci şi şapte de senatori sunt milionari, iar averea medie a celor 100 de membrii este de 2.63 milioane de dolari.
În timp ce Senatul este cunoscut de multă vreme ca fiind un club al milionarilor, transformarea Casei Reprezentativelor este un fenomen relativ recent. Averea medie a membrilor Camerei Reprezentanților, din care s-a scăzut valoarea caselor proprietate personală, a crescut cu mai mult decât dublul său în ultimii 25 de ani, de la 280.000 de dolari în 1984, la 725,000 de dolari în 2009. Inflaţia a fost ajustată. În aceeași perioadă, câstigul net mediu al unei familii americane a scăzut de la 20.600 de dolari la 20.500 de dolari.
The New York Times şi Washington Post au publicat aceste date pe prima pagină. Ele provin din cifrele colectate de către Center for Responsive Politics. Articolele reflectă nervozitatea mass-mediei controlată de către corporaţii faţă de modul în care bogăţia personală a membrilor Congresului discreditează instituția.
The Post a comentat: "Neconcordanţă tot mai mare dintre reprezentanţii poporului şi cei pe care aceştia îi reprezintă însemnă că există o diferenţă mai mare între experienţa economică a americanilor şi cea a politicienilor." The Times a menţionat că "decalajul dintre averea parlamentarilor şi cei care i-au ales pare să fie în creştere rapidă, în ciuda faptului că Congresul dezbate veniturile din șomaj, reduceri ale bonurilor alimentare şi "impozitele milionarilor."
Numărul membrilor Congresului care nu au alte bunuri în afara caselor lor - poziția economică pe care o are majoritatea muncitorilor - a scăzut de la unul din cinci în 1984, la doar unul din doisprezece. Times a luat legătura cu birourile celor 534 de membrii ai Congresului pentru a întreba dacă aceştia au avut prieteni sau rude care şi-au pierdut casele sau locurile de muncă începând cu anul 2008, debutul crizei financiare. Numai 18 au răspuns şi doar 12 au declarat că au avut un contact la mâna a doua cu impactul crizei economice.
Averea medie a membrilor Congresului a crescut cu 15 la sută din 2004 până în 2010, asta în ciuda colapsului financiar care a devastat oamenii muncii şi care a redus, pentru un timp, chiar şi averea medie a aristocrației financiare. Acest lucru a fost, în mare parte, rezultatul răsturnării care a avut loc în Congres - noi veniţii republicani din Tea Party s-au situat în medie mult mai bine decât democraţii sau republicanii de la conducere, pe care ei i-au înlocuit. Pentru cei 106 membrii ai presupusei clase de boboci “populişti” ai anului 2010, averea medie netă este de 864.000 de dolari.
Times a menţionat că cel puțin 10 membrii ai Congresului au averi de peste 100 de milioane de dolari, inclusiv congresmanul Darrell Issa, un producător de alarme auto, care deţine cea mai mare avere, precum şi doi lideri democraţi, senatorul John Kerry, candidatul la preşedinţie în 2004, şi congresmanul Nancy Pelosi, actualul lider minoritar și fostul purtător de cuvânt a Casei Reprezentativelor.
Costul campaniilor electorale ale Congresului, aflate şi ele în creştere, vor consolida strânsoarea celor bogaţi. În 2010, costul unei campanii victorioase pentru Senatul SUA a fost de 10 milioane de dolari, în timp ce o campanie de succes pentru Casa Reprezentativelor indica o etichetă de preţ de 1.4 milioane de dolari. Pentru a-şi putea finanţa campaniile electorale, candidaţii câştigători trebuie să aibă o avere personală sau să se vândă intereselor corporatiste pentru a genera banii necesari pentru campanie.
Acest lucru este chiar mai adevărat în cazul candidaţilor la preşedinţie, pentru care o avere personală sau susţinerea unor interese financiare majore este indispensabilă. Sprijinul dat de Barack Obama elitei conducătoare este demonstrat mai presus de toate prin faptul că el l-a întrecut în 2008 cu trei la unu pe oponentul său republican John McCain. În 2012 Obama are şanse să devină primul candidat care va reuşi să strângă şi să cheltuiască 1 miliard de dolari.
The Post şi Times au motive întemeiate să îşi facă griji legate de discreditarea sistemului politic din SUA. Vasta polarizare socio-economică şi istorică din America a dat naştere unei polarizări politice: nu ne referim la conflictele în bataie de joc dintre democraţi şi republicani, conflicte care se bucură de atenţia exclusivă a mass-mediei controlate de corporatii, ci la conflictele reale dintre populaţia muncitoare şi aristocrația financiară care este izolată şi arogantă.
Muncitorii sunt ce în ce mai conştienţi că oficialii de la Washington reprezintă un guvern a celor bogaţi și pentru cei bogaţi. Această realitate politică şi socială se reflecta în imaginea sumbra pe care Congresul o are în ochii publicului. Potrivit unui sondaj recent, doar 11 la sută aprobă actualele decizii ale Congresului.
Nemulţumirea populară nu se îndreaptă numai înspre funcţionarii aleşi, ci şi spre cele două partide oficiale. Conform unei analize a statisticilor alegătorilor publicată pe 23 decembrie de USA Today, din 2008 încoace, peste 2.5 milioane de alegători au părăsit partidul democrat şi pe cel republican. Democrații au pierdut 1.7 milioane de alegători înregistrați, iar republicanii au pierdut 800.000.
Aceste cifre nu sunt însă semnificative, deoarece 22 de state nu menţionează alegătorii care sunt membrii de partid. În cele 28 de state care fac acest lucru, cererea de devenire a unui membru a partidului democrat a scăzut în 25 de state, iar pentru partidul republican în 21 de state. Numărul celor care se declară independenți a crescut cu 400.000 în timpul aceleaşi perioade de trei ani.
Îndepărtarea poporului de structura bipartizană tradiţională se va accentua în mod inevitabil, căci din urmă vine o nouă generaţie de muncitori lipsiţi de perspectiva unui loc de muncă decent şi a unui viitor sigur. Un studiu independent realizat de către Centrul de cercetare Scarborough în ultima lună a constatat că aproape 50 la sută din alegătorii tineri se declară independenţi sau neafiliaţi la un partid.
Exprimarea deschisă a acestor sentimente a devenit vizibilă în protestele "Ocupaţi Wall Street-ul" care au avut loc în ultimele trei luni. Pe moment, protestele sunt încă limitate în principal la straturile de tineret şi studenţi. În ciuda eforturilor disperate depuse de Obama şi apologeţii săi din sindicate, a publicaţiilor liberale ca Nations şi a grupurilor de pseudo-stânga cum ar fi Organizația Socialistă Internațională, aceste proteste au fost caracterizate de ostilitatea faţa de ambele partide politice.
În momentul în care straturi mai largi ale clasei muncitoare vor intră în luptă datorită acestor probleme economice și sociale fundamentale - locuri de muncă, nivelul de trai, apărarea serviciilor publice, cum ar fi cele din educaţie şi de îngrijire a sănătăţii - se va dezvolta apariţia unei mișcari politice a muncitorilor. Ea va fi independentă de şi ostilă marilor partide politice de afaceri existente în acest moment.
Partidul Egalităţii Socialiste lupta pentru dezvoltarea unei astfel de mişcări care să se bazeze pe un program socialist revoluţionar. Un astfel de partid este singura alternativă la un sistem politic controlat de unu la sută din partea superioară a societăţii americane care este extrem de indiferentă faţă de necesităţile şi sentimentele oamenilor.