După o scurtă pauză datorată vacanţei de Crăciun, anul nou a început cu o serie extrem de aglomerată de întâlniri între liderii europeni. Nou instalatul şef al guvernului tehnocrat din Italia, Mario Monti, s-a întâlnit vinerea trecută cu președintele francez Nicholas Sarkozy. La rândul lui, Sarkozy s-a întâlnit luni cu cancelarul german, Angela Merkel, care a avut miercuri o întâlnire proprie cu Monti.
Şefa Fondului Monetar Internaţional(FMI), Christine Lagarde, a purtat la rândul ei discuţii separate cu Merkel și Sarkozy. Scopul declarat al acestor întâlniri a fost elaborarea unei strategii comune pentru un alt summit al Uniunii Europeane (UE), summit care va avea loc la sfârşitul acestei luni. Liderii europeni şi Lagarde au folosit de fapt aceste reuniuni pentru a discuta cum să răspundă la criza din Europa, care continuă să se aprofundeze. Rezultatul reuniunilor a fost emiterea unor noi ameninţări împotriva Greciei și reiterarea mantrei, că în întreaga Europă este necesară mai multă austeritate.
La o conferinţă de presă după ședința de luni, cancelarul german şi-a îndreptat observaţiile spre Grecia. Merkel a ameninţat că va reţine un al doilea pachet de ajutor în valoare de 130 de miliarde de euro promis de UE şi FMI pentru Grecia, dacă guvernul grec nu a reuşit să efectueze cea mai recentă rundă a unor atacuri vicioase asupra nivelului de trai şi a locurilor de muncă, măsuri care au fost cerute de UE şi FMI.
Împrumutul pentru Grecia a fost finalizat la summitul european de anul trecut. Acesta a cerut, de asemenea, ca instituţiile financiare să renunţe la minim 50 la sută din valoarea participațiilor lor la acţiunile greceşti. Negocierile pentru restructurarea datoriei elene s-au împotmolit în prezent datorită presiunii acerbe a băncilor şi fondurilor de investiţii care doresc o afacere mai bună.
Merkel și Sarkozy nu au avut luni însa nimic de spus acestor investitori care doresc să aştepte până se va ajunge la o învoială. În schimb, apelul lui Merkel pentru mai multă austeritate în Grecia a fost aprobat de Sarkozy, care a subliniat la rândul său gravitatea crizei din Europa. El a calificat situaţia din zona euro ca " foarte tensionată ... acum poate chiar mai mult decât oricând în istoria zonei euro."
În aceeaşi zi în care a avut loc întâlnirea Sarkozy-Merkel, Germania a vândut obligaţiuni de stat şi a fost capabila să atragă cumpărători dispuşi să plătească o dobândă de minus 0,01 la sută. Cumpărarea obligaţiunilor de stat de către bănci la o rata negativă de interes este privită ca o măsură de insecuritate extremă care predomină în sistemul bancar. De teama apariţiei statutului nedorit de junk, băncile preferă să cumpere obligaţiunile unei ţări considerată a fi în prezent cea mai stabilă economie din Europa la o rata de pierdere. Ultima dată când bancile au achiziţionat obligaţiuni la o dobândă negativă a avut loc la scurt timp după prăbuşirea Lehman Brothers. Atunci au fost cumpărate obligaţiuni de stat americane, deoarece pieţele financiare erau la un pas de colaps.
Votul de încredere al bancilor pentru Germania vine în ciuda unor nou cifre care indică pentru anul 2012 o recesiune în curs de dezvoltare în toată Europa, inclusiv în economia germană, care a înregistrat o încetinire considerabilă a creşterii economice în ultimul trimestru din 2011.
La începutul crizei datoriei europene, Grecia a fost identificată ca fiind veriga cea mai slabă din lanțul european. Ţara a fost folosită ca un teren de testare pentru punerea în aplicare a unui tip de contrarevoluţie socială, pe care elita financiară internaţională urmăreşte să o impună în Europa. La începutul anului nou, prim ministrul technocrat al Greciei, Lukas Papademos, a repetat apelul făcut de colegii săi europeni, cerând compatrioţilor săi să facă noi sacrificii. Cabinetul său se grăbeşte să implementeze o gamă nouă de reduceri sociale, înainte de vizita delegaţiei FMI care va avea loc la începutul săptămânii viitoare.
Un nou raport de la Eurostat indică gradul înalt al crizei sociale din Grecia, care a intrat acum în cel de-al patrulea an consecutiv de recesiune. Potrivit unui raport al Autorităţii de Statistică din Grecia (Elstat) privind venitul și condițiile de viață din 2010, 27,7 la sută din populaţia greacă trăieşte sub pragul sărăciei sau este desemnată ca fiind social exclusă. În UE, numai Bulgaria, România, Letonia, Lituania, Ungaria şi Polonia au rate mai mari de sărăcie.
Raportul sublinează, de asemenea, că Grecia rămâne una dintre ţările cele mai inegale din Europa. 20 la sută dintre cei mai bogaţi se bucură de un venit de 5,6 ori mai mare decât cei cinci la sută care fac parte din populaţia săracă a ţării.
În plus faţă de cererea pentru mai multă sărăcie pentru populația din Europa, liderii francezi şi germani şi-au exprimat în cadrul reuniunii de luni sprijinul pentru introducerea unei taxe pe tranzacţiile financiare efectuate în interiorul zonei euro.
O propunere pentru o taxă de minim 0,1 pentru tranzacţiile financiare din cadrul celor 27 de state membre ale UE a fost făcută de Comisia Europeană în luna septembrie a anului trecut. Sarkozy se află în ajunul campaniei pentru alegerile prezidenţiale din martie. În încercarea de a demonstra disponibilitatea sa de a se opune băncilor, Sarkozy a făcut săptămână trecută o sugestie ridicolă, afirmând că Franţa va pune în aplicare o astfel de taxă. Guvernul german a afirmat întotdeauna că este pregătit să sprijine o astfel de taxă numai în cazul în care acesta este pusă în aplicare în întreaga Uniune Europeană. Cu toate acestea însă, la întâlnirea comună de lunea trecută, Merkel a fost de acord cu propunerea lui Sarkozy şi şi-a declarat disponibilitatea de a sprijini impunerea unei taxe de tranzacţii pentru finanţele din zona euro.
Atitudinea împotriva băncilor pe care o are Merkel şi Sarkozy nu ar trebui luată în serios. Schimbarea atitudinii pe aceasta temă a cancelarului german este destinată în primul rând pentru a oferi sprijin electoral colegei sale conservatoare din Paris. Totodată ea abate atenţia de la politicile complet unilaterale şi pro bancare a guvernului german şi a celor din întreaga UE. Nici atenţia acordată acestei măsuri de către tehnocratul Monti (un fost angajat al Goldman Sachs) nu trebuie să fie privită cu credibilitate.
Toţi aceşti lideri ştiu foarte bine că şansele introducerii unei astfel de taxe sunt improbabile. Membrii de conducere din Uniunea Europeană, cum ar fi Marea Britanie, Suedia, Danemarca (care în prezent deţine conducerea UE, conducere care se schimbă prin rotaţie la fiecare şase luni) şi Malta se opun vehement acestei taxe. Aceeaşi atitudine o are şi partenerul de coaliţie a lui Merkel, Partidul Liber Democrat.
Chiar dacă o astfel de taxă ar fi pusă în aplicare într-un număr de ţări din UE, consecințele pentru bănci ar fi minime. Comisia UE estimează că astfel o taxă (planificată pentru a fi introdusă pentru prima dată în 2014) va duce la câştiguri anuale în jurul sumei de 37 de miliarde de euro. Acestă sumă trebuie comparată cu cele 4,6 trilioane de euro care, în conformitate cu Preşedintele Comisiei UE Jose Manuel Barroso, au fost puse la dispoziţia băncilor de către ţările europene începând cu 2008.
În timp ce liderii din Franța, Germania și Italia au făcut un front comun privind necesitatea impunerii unor politici de austeritate chiar mai stricte în Europa, unele comentarii făcute de Monti în Germania au subliniat diviziuni reale în cadrul Uniunii Europane și, în special, temerile unei reacţii populare împotriva UE, în cazul în care Germania nu îşi respectă angajamentul financiar faţă de băncile europene.
Monti a plătit tribut în Süddeutsche Zeitung "maturităţii opiniei publice şi sindicatelor pentru acceptarea măsurilor de austeritate, care ar putea fi un model pentru alte ţări". Însă într-un interviu pentru Die Welt, el a avertizat: "Dacă poporul Italian nu va vedea curând un succes tangibil de pe urma reducerilor şi eforturilor sale de reformă, vor avea loc proteste împotriva Europei, împotriva Germaniei - privită ca fiind lidera intoleranţei în cadrul UE - şi împotriva BCE."