Română

Guantanamo: un deceniu de tortură şi represiune americană

În această săptămână se împlinesc zece ani de când primii prizonieri ai "războiului împotriva terorii" dus de Washington au ajuns la baza navală Guantanamo Bay din Cuba. Aceştia fuseseră drogaţi, aveau glugă pe cap şi erau încătuşaţi. De atunci a trecut un deceniu, iar infama închisoare este în continuare deschisă. Chiar mai mult de atât, operațiunile sale penale au fost declarate de Congres şi de preşedintele Barack Obama ca fiind legale.

Administraţia Bush a înfiinţat acel centru de detenţie cu scopul explicit de a reţine prizonierii consideraţi  a fi "combatanţi ai inamicului". Acest termen a fost inventat pentru a nega acestora dreptul de a fi consideraţi inculpaţi penal   - conform Constituţiei - sau prizonieri de război - conform Convenţiei de la Geneva. Sub conducerea lui Bush, Departamentul de Justiţie a hotărât că baza navală se afla în afara jurisdicției oricărei instanțe americane, şi, prin urmare, cei reținuţi acolo nu pot cere sprijin legal pentru perioada de reţinere în închisoare.

Acest aranjament a fost menit pentru a crea un mediu ideal pentru un regim de tortură şi crime de război împotriva celor care au fost săltaţi de către serviciile armate şi de inteligenţă a SUA de oriunde din lume şi târâţi la Guantanamo.

Deţinuţii au fost supuşi torturii cu apă(nt. waterboarding) şi aşa numitei “dry-boarding”, tortură în care le-au fost introduse cârpe în gât, în timp ce gura şi nasul le-au fost acoperite, pentru a induce asfixierea. Ei au fost atârnaţi de tavan, puşi să stea în poziţii de stres, bătuţi, torturaţi cu sârmă ghimpată și sticlă spartă, supuşi privării de somn și siliţi să stea perioade prelungite la temperaturi extreme sau în întuneric. Umilirea sexuală şi degradarea religiei lor a fost o rutină menită să-i facă pe deţinuţi să cedeze.

Cei care au protestat faţă de torturi făcând greva foamei au fost supuşi hrănirii forţate: tuburi de plastic le-au fost introduse în nas, gât şi în stomac.

După ani petrecuţi sub un astfel de tratament, unii bărbaţi au fost torturaţi până la moarte, împinşi spre sinucidere sau orbiţi, schilodiţi şi devastaţi mental şi emoţional.

Administraţia Bush a insistat că cei 775 de oamenii închişi la Guantanamo erau "cei mai răi dintre cei răi", însă, conform datelor deţinute de guvernul SUA, 92 la sută dintre ei nu au avut nicio legătură cu Al-Qaeda sau cu terorismul. Numai şapte persoane - mai puţin de unu la sută din cei reținuţi - fuseseră vreodată acuzaţi de un delict. Marea majoritate au fost victime nefericite ale războiului împotriva terorii dus de SUA. În schimbul unor recompense, Pakistanul şi Afganistanul i-a vândut pe unii dintre ei americanilor. Alţii fuseseră răpiţi de pe străzi, datorită naționalității și religiei lor.

La nivel internațional, numele Guantanamo a devenit sinonim cu  militarismul, criminalitatea și agresiunea.

Obama, care se află de trei ani la Casa Albă, a fost ales în 2008, în mare măsură datorită promisiunii de "schimbare".  El a facut apel la sentimentele de ostilitate şi repulsie pe care populaţia le avea faţă de războaiele agresive, atacurile zdrobitoate asupra drepturilor democratice fundamentale, precum și utilizarea torturii din timpul administraţiei Bush.

Elita conducătoare americană a sperat că alegerea unui preşedinte democrat și afro-american  ar putea îmbunătăţi imaginea Washingtonului în străinătate, chiar dacă, în esenţă, imperialismului american ar continua să urmărească acelaşi politici.

Mai mult decât orice altceva, Obama a încercat să simbolizeze presupusa schimbare pe care o va aduce administraţia sa promiţând să închidă Guantanamo în primul său an de conducere. El a declarat că Guantanamo este "un capitol trist în istoria americană" care va fi închis.

În noiembrie 2009, administrația a recunoscut că nu va respecta termenul limită propus şi a amânat închiderea Guantanamo pentru o dată nespecificată din 2010.

Promisiunea lui Obama a fost doar un gest simbolic. Administraţia sa a recunoscut ulterior în mod clar, că nu a renunţat la practicile care au transformat lagărul de prizonieri de la Guantanamo  în unul notoriu.  Printre metodele folosite se numără detenția fără proces şi detenţia şi tortura pe termen lung. Administraţia Obama a încercat  să închidă doar închisoarea în sine. În acelaşi timp, ea a continuat desfăşurarea în altă parte a operațiunilor penale de acolo.

Într-adevăr, ea a făcut pregătiri pentru deschiderea "Guantanamo de Nord". Aceasta presupunea ca deţinuţii din Cuba să fie transferaţi într-o închisoare din SUA, unde vor continua să fie reținuţi fără să li se aducă la cunoştinţă acuzaţiile şi fără să li se facă un proces.

Între timp, mii de detinuţi au fost ţinuţi în condiții similare de detenţie în închisori cum ar fi cea din Bagram în Afganistan, precum şi în locaţii secrete ale CIA-ului. Administraţia Obama i-a apărat riguros pe predecesorii săi împotriva oricăror procese care le-ar fi putut fi intentate ca urmare a torturii şi altor crime pe care le-au comis cât au fost la putere.

În ianuarie 2011, Obama a legalizat  un act militar  care interzice transferul deţinutilor de la Guantanamo în închisori din SUA şi a blocat efectiv închiderea acelui lagăr de prizonieri. Două luni mai târziu, Casa Albă a emis o dispoziţie pentru reluarea proceselor în faţa comisiilor militare. Acel ordinul executiv dat de Obama a transformat, de asemenea, reținerea nedeterminată într-o politică oficială a administraţiei sale.

Apoi, la 31 decembrie 2011, Obama a semnat legea pentru Autorizarea Apărării Naţionale (NDAA). Aceasta conține dispoziții care legalizează detenţia armată nedeterminată, fără acuzaţii sau procese, atât pentru cetăţenii americani, cât şi pentru cei străini. Măsura sfidează Constituţia SUA, Amendamentele și dreptul vechi de secole-vechi de habeas corpus. Astfel au fost introduse în lege metodele dictatoriale ale unei poliţii militare.

La Guantanamo sunt încarceraţi momentan 171 de oameni. 12 dintre ei au petrecut întregul deceniu acolo; numai unuia dintre ei i s-au adus acuzaţii și a fost condamnat pentru un delict. Detenţia lor continuă este o crimă care cere acțiune imediată, inclusiv tragerea la răspundere a tuturor celor care i-au trimis, reţinut şi torturat pe cei de acolo.

Acest lucru nu este doar o chestiune de compensare a unor afaceri neterminate de administraţia anterioară. Continuarea şi aprofundarea metodelor care duc spre un stat poliţienesc inițiate de administraţia Bush sunt o dovadă că ele nu au fost doar produsul unui singur partid  sau a unei ideologii politice, ci, mai degrabă rezultatul contradicţiilor profunde din cadrul capitalismului american.

Mai presus de toate, aceste evoluţii s-au născut din polarizarea fără precedent care există între o elită bogată care reprezintă top unu la sută a populaţiei- care monopolizează averea și puterea politică - și masa vastă a muncitorilor- care nu mai au niciun drept politic şi care şi-au văzut veniturile, locurile de muncă şi condiţiile de viaţă  supuse unui asalt neobosit.

Nivelurile inegalităţii sociale existente momentan în America fac imposibilă derularea unor procese democratice autentice. Criza economică prelungită dă naştere la proteste sociale şi lupta de clasă. Pentru a-şi apăra puterea şi privilegiile, elita conducătoare trece la forme tot mai directe ale represiunii de stat.

Măsurile luate de Casa Albă şi preşedintele Obama ameninţă să aducă metodele penale folosite la Guantanamo în SUA şi duce la posibilitatea, ca acestea să fie folosite împotriva clasei muncitoare americane.

Apărarea drepturilor democratice, inclusiv dezasamblarea întregului sistem represiv asociat cu Guantanamo, poate fi obţinută numai prin mobilizarea independentă a forţei clasei muncitoare în lupta pentru preluarea puterii politice, încheierea capitalismului şi reorganizarea economiei pentru a satisface nevoile umane, nu profitul privat.