Un raport publicat săptămâna trecută de grupurile pentru drepturile omului din Orientul Mijlociu prezintă dovezi ample ale crimelor de război efectuate în Libia, pe parcursul anului trecut, de către Statele Unite, NATO şi forţele "rebele". Acţiunile lor au adus la căderea regimului colonelului Muammar Gaddafi. Raportul, care este intitulat " Report of the Independent Civil Society Fact-Finding Mission to Libya" prezintă constatările unei anchete efectuate în noiembrie 2011 de organizaţia arabă a drepturilor omului împreună cu Centrul palestinian pentru drepturile omului şi Consorţiul pentru asistenţă juridică internaţională.

Raportul este bazat pe interviuri cu victime ale crimelor de război, precum şi cu martori şi funcţionari libieni din Tripoli, Zawiya, Sibrata, Khoms, Zliten, Misrata, Tawergha și Sirte. El solicită investigarea dovezilor conform cărora, NATO a vizat locaţii civile, cauzând multe decese și vătămări corporale. Instituţiile civile bombardate de rachetele NATO au inclus şcoli, clădiri guvernamentale, cel puţin un depozit alimentar şi case private.

Raportul prezintă, de asemenea, şi dovezi ale unor crime, torturi, expulzări şi abuzuri sistematice efectuate de forţele "rebele" din cadrul Consiliului Național de Tranzitie, sprijinit de NATO. Raportul descrie expulzarea forţată a locuitorilor de culoare din Tawergha şi persecuţia continuă a lucrătorilor migranţi din zona subsahariană de către forțele aliate ale CNT și ale guvernului de tranziţie.

Anchetatorii raportează bătăi sălbatice şi repetate ale prizonierilor care nu au beneficiat de un proces şi cărora nu li s-au prezentat niciun fel de acuzaţii, dar şi executarea luptătorilor pro-Gaddafi şi rapoarte ale unor martori care indică " crime de răzbunare , inclusiv 'măcelărirea' (adică tăierea gâtului) foştilor combatanţi."

Raportul expune drepturile omului şi pretextele democratice invocate de către Statele Unite, Franţa, Marea Britanie şi complicii lor din NATO, pentru a putea efectua un război colonial de cucerire. Se demonstrează clar că Rezoluţia 1973 a Consiliului de Securitate  ONU, care a impus o zonă no-fly şi un embargou asupra armelor pentru Libia cu presupusul scop de a proteja civilii de acţiunile represive ale lui Muammar Gaddafi, a fost folosit de fapt pentru a efectua un război aerian nemilos purtat în coordonare cu forţele "rebele" din teren.

Raportul sugerează că, la scurt timp după izbucnirea protestelor anti-Gaddafi din Benghazi şi din alte oraşe, forţele de opoziţie au fost antrenate de forţele armate occidentale şi au primit arme din partea puterilor NATO şi a statelor arabe aliate. Pentru a lansa un război civil pro-imperialist, Statele Unite, Franţa, Marea Britanie şi agenţii lor din Libia s-au fost folosit de opoziţia populară impotriva lui Gaddafi care a erupt în luna februarie  a anului  trecut, după căderea lui  Mubarak în Egipt.

Raportul declară: “Din informaţiile de primă mână disponibile misiunii şi din alte surse secundare reiese că NATO a participat la ceea ce ar putea fi clasificate ca acţiuni ofensive întreprinse de către forţele de opoziţie, inclusiv, de exemplu, atacuri asupra unor orașe deținute de forțele Gaddafi. Alegerea anumitor obiective, cum ar fi un depozit alimentar regional, ridică întrebări privind rolul unor astfel de atacuri, având în vedere cu erau menite pentru protecția civililor."

Raportul oferă doar o imagine sumară a atacului brutal, a cărui scop a fost acela de a da ceasul înapoi cu 43 de ani.  Atunci  prevalau condiţiile impuse de regele Idris. Acesta a oferit resursele de petrol ale ţării conglomeratelor americane şi britanice şi a permis celor două puteri să menţină  baze militare mari pe teritoriul libian. Distrugerea şi uciderea în masă, care au culminat cu distrugerea oraşului Sirte şi linşajul lui Gaddafi, demască pretextele ONU, că a fost vorba despre un război pentru apărarea "drepturilor omului" şi "protejarea civililor " nu doar ca fiind absurde, ci chiar obscene.

Linsajul Libiei a fost răspunsul imperialismului american şi european la revoltele revoluționare care au izgonit regimurile pro-occidentale din Tunisia și Egipt, două ţări vecine cu Libia. Scopul acestui război imperialist a fost impunerea unui control complet asupra unei ţări bogate în petrol şi devierea şi suprimarea luptelor clasei muncitoare aflată în creştere pe întreg teritoriul din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu. Au fost vizate şi China şi Rusia, care stabiliseră relații economice stânse cu regimul Gaddafi.

Războiul a devastat ţara. CNT   - o coaliţie instabilă formată din funcționari ai regimului Gaddafi, islamişti, inclusiv unii care au legături cu Al Qaeda şi active din agenţiile de spionaj occidentale -   estimează că războiul a luat viaţa a 50.000  de oameni și a rănit alţi 50.000. Intensificarea luptelor interne între facțiunile CNT deschide uşa spre începerea unui război civil între miliţiile rivale şi clanurile regionale.

Preşedintele CNT, Mustafa Abdel Jalil, a avertizat week-end-ul acesta că se profilează un război civil în ţară. Ca urmare, o mulţime care cerea demisia guvernului fr tranziţir a intrat cu forţa în sediul CNT din Benghazi. Abdel Hafiz Ghoga, vice-preşedintele CNT, a demisionat.

Raportul privind crimele de război ale SUA.-NATO este, de asemenea, o acuzare adusă partidelor de "stânga", a intelectualilor şi cadrelor universitare care au susţinut pretextele legate de drepturile omului venite de la Washington şi NATO, oferind astfel un suport deschis războiului din Libia. Acesta subliniază că aceste forţe - de la social-democraţi, Grupul Verzilor şi ex-staliniștii din Die Linke din Germania şi până la pseudo-radicalii din Noul Partid Anticapitalist din Franţa și Organizația Socialistă Internațională din SUA - s-au mutat în tabăra imperialismului.