Română

Jefuirea clasei muncitoare din Grecia

Atacurile asupra populației elene au luat proporţii monstruoase. "Troica", formată din Comisia Europeană, Fondul Monetar Internațional și Banca Centrală Europeană cere ruinarea completă a clasei muncitoare din Grecia.

Măsurile de austeritate care au fost deja introduse au condus la un declin social de neegalat. Unul din cinci adulţi şi unul din doi tineri din Grecia sunt şomeri. Numărul persoanelor fără adăpost, care înainte de criză aproape că nu existau în Atena, este în creştere. Zeci de mii de întreprinderi mici au intrat în stare de faliment datorită taxelor fiscale care au crescut drastic.

Cu toate acestea, elita celor bogaţi nu este afectată de măsurile de austeritate. Potrivit ziarului Handelsblatt, ei au depus 560 de miliarde de euro în conturi bancare străine, o sumă aproape de două ori mai mare decât întreaga datorie națională a Greciei.

Pentru Troica şi băncile aflate în spatele ei, această austeritate nu este de ajuns. Ca o condiție prealabilă pentru plata celei de-a doua tranşe din  salvarea convenită vara trecută, acestea cer pentru anul acesta reduceri ale bugetului în valoare de 3.3 miliarde de euro - reduceri care vor avea loc în detrimentul clasei muncitoare.

Cheltuielile pentru sănătate trebuie să fie reduse cu 1.1 miliarde de euro, 15.000 de bugetari vor fi concediaţi anul următor şi 150.000 urmează să fie concediați în următorii patru ani. Salariul minim pe economie, de care depind 300.000 de oameni, va fi redus de la 750 de euro la 600 de euro, iar ajutorul de șomaj de la 460 de euro la 360 de euro pe lună. Pensiile suplimentare, de care mulţi greci au nevoie pentru a supravieţui, vor fi reduse cu 15 la sută.

Salariile din sectorul privat vor fi reduse cu  20 la sută. Contractele actuale nu vor fi reînnoite, iar noile contracte vor fi negociate la nivel de societate. "Deoarece salariul minim redus va oferi linia de bază pentru negocierile salariale viitoare, reducerile salariale vor fi majore, " a declarat James Nixon  de la Banca Societe Generale.

Între timp, cele trei partide care susţin în parlament guvernul lui Lucas Papademos - partidul social democrat PASOK, partidul conservator Noua democrație și partidul de extremă dreapta LAOS - au acceptat aproape toate cererile Troicii.  Mai sunt doar mici diferențe legate de reducerile pensiilor suplimentare, care reprezintă aproximativ o zecime din totalul măsurilor de reducere a costurilor. Partidele au fost de acord cu măsurile de austeritate, chiar dacă este evident, că acestea vor conduce Grecia mai adânc în recesiune.

Reducerile vizează exclusiv satisfacerea băncilor. Ele vor fi recompensate pentru o reducere cu 50 la sută din valoarea nominală a împrumuturilor din Grecia care au fost amortizate cu mult timp în urmă, prin restituirea diferenţei de 50 la sută a dobânzii care a fost garantată de UE. La ultima reuniune de la Paris, cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele Nicolas Sarkozy au sugerat chiar ca unele venituri ale guvernului grec să fie depuse direct într-un cont special. Atena nu ar avea acces la acele sume decât după ce băncile şi-au luat cota.

Un număr tot mai mare de voci pledează între timp pentru falimentul de stat al Greciei și pentru expulzarea ţării din zona euro. Vicepreşedintele Comisiei Europene, Neelie Kroes, a afirmat că, dacă Grecia va trebui să renunţe la moneda comună, rezultatul ar fi "realizabil". Maria Damanaki, Comisarul UE din Grecia a confirmat că o ieșire din zona euro a devenit o "alternativă reală",  care este  "studiată la modul deschis."

Scopul unei astfel de mişcări ar fi pentru a şterge printr-un faliment de stat şi a inflaţiei galopante care ar urma tot ceea ce a mai rămas din veniturile, economiile şi din infrastructura socială.

Ceea ce aristocrația financiară doreşte să obţină în Grecia este ceea ce intenționează să facă în întreaga Europă. Are loc o contrarevoluție socială care, cu câţiva ani în urmă, ar fi fost de neimaginat. Pentru a asigura cerinţele de profit ale aristocrației financiare internaţionale,  straturi largi ale populaţiei sunt condamnate la sărăcie, şomaj, boală şi chiar la moarte.

Alte ţări prinse în vortexul crizei euro (Portugalia, Spania, Irlanda) sau dependente de ajutor din partea Fondului Monetar Internaţional (Ungaria, România) desfăşoară atacuri draconice similare asupra  clasei muncitoare. Sutele care au murit recent în Europa de Est datorită frigului nu sunt victime ale vremii, ci mai degrabă ale măsurilor de austeritate. Urmările acestora au facut ca pentru unii, energia electrică, încălzirea şi un adăpost să fie inaccesibile. Chiar şi în ţări "bogate" ca Germania, numărul celor "working poor" şi care au salarii mici crește dramatic.

Acest lucru face chiar mai semnificativ faptul, că partidele social-democrate şi sindicatele din Europa nu scapă niciun cuvânt de solidaritate faţă de muncitorii eleni. Acestea sprijină complet cerinţele Troicii şi ajută ca ele să fie puse în aplicare.

Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European și un lider al social democraţiei europene, a cerut în mod repetat partidelor politice din Grecia să îndeplinească obiectivele cerute de Troica.

Confederația Europeană a Sindicatelor (CES) a publicat doar câteva cuvinte de solidaritate faţa de sindicatele elene, care au încercat să disipeze furia muncitorilor greci în cateva proteste ineficiente sau greve scurte. Cu toate acestea, CES nu a ridicat niciun deget pentru a mobiliza muncitorii din alte ţări ca să-şi apere colegii eleni. În schimb, ea este de acord cu Troica şi lucrează îndeaproape cu instituţiile sale.

Nu ar putea exista nicio dovadă mai clară, că social-democraţii şi sindicatele sunt alături de oligarhia financiară aflată la guvernare. Prin sprijinirea atacurilor asupra clasei muncitoreşti din Grecia, ei  pregătesc atacuri similare asupra clasei muncitoreşti din toate ţările europene.

Partidele acestea sunt sprijinite şi apărate de o serie de organizaţii de pseudo-stânga. Ele încearcă să lege muncitorii de sindicatele falimentare, oferind iluzii în posibilitatea de a reforma social -democraţia şi Uniunea Europeană sau încearcă să canalizeze indignările legate de cerinţele Troicii înspre naționalismul grec.

Evenimentele din Grecia arată că clasa muncitoare are nevoie de organizaţii noi şi de o nouă perspectivă politică. Atacurile neobosite asupra drepturilor lor sociale și democratice provoacă în mod inevitabil opoziţii puternice. Acest lucru este demonstrat de protestele de masă din Grecia, Spania, România şi din alte ţări. Însă această opoziţie are nevoie de o orientare politică.

Această orientare trebuie să fie dezvoltată într-o mişcare de masă internaţională şi socialistă, care să îşi propună să răstoarne UE și toate guvernele europene capitaliste şi să le înlocuiască cu guverne muncitoreşti care, prin unire, să constituie Statele Socialiste Unite ale Europei. Acest lucru necesită construirea unor secţiuni ale Comitetului Internaţional al celei de-a Patra Internaţionale în întreaga Europă.