Cu câteva zile în urmă, sondajele indicau că Coaliţia Stângii Radicale (SYRIZA) este partidul favorit din Grecia pentru alegerile din 17 iunie. Însă politica sa de faliment a devenit deja evidentă.
Milioane de muncitori sunt aşteptaţi să voteze împotriva marilor partide din Grecia, social-democraţii de la PASOK și aripa de dreapta Noua Democrație (ND) pentru a-şi arăta opoziţia faţă de dezastrul economic creat de aşa-zisele planuri de salvare pe care aceste partide le-au negociat cu Uniunea Europeană (UE). Din 2009 încoace, economia Greciei s-a diminuat cu peste 20 la sută, cel mai mare colaps înregistrat din timpul ocupației naziste din perioada celui de-al Doilea Război Mondial încoace.
Muncitorii vor să îşi recupereze salariile şi serviciile sociale pe care UE li le-au furat şi să distrugă dictatura băncilor care este supravegheată de "Troica " - UE, Fondul Monetar Internaţional (FMI) și Banca Centrală Europeană (BCE).
SYRIZA a răspuns acestei furii crescânde criticând politicile de austeritate ale UE. Însă în timpul recentei sale vizite la Paris şi Berlin, liderul SYRIZA Alexis Tsipras a spus politicienilor şi jurnaliştilor să nu acorde atenţie acestor declaraţii.
Subliniind într-un interviu cu Reuters, că "ceea ce se transmite în Europa despre noi nu este ceea ce reprezentăm şi dorim," el a cerut "reforme pe termen lung." Pe baza acestor reforme Tsipras speră să menţină ţara în UE, să păstreze moneda euro şi să ofere băncilor garanţii că "vom plăti înapoi banii care ne-au fost daţi."
Tsipras a omis să precizeze faptul, că băncile urmează a fi rambursate prin scăderea masivă a nivelului de trai al clasei muncitoare. Încercarea sa de a combina criticile aduse austerităţii cu un suport pentru structura UE s-a dovedit rapid a fi impracticabilă. Atitudinea sa, cea a unui politician "radical de stânga" , datorită căreia SYRIZA speră să câştige 28 la sută din voturi, nu a supravieţuit nici măcar atâta timp cât a avut acesta nevoie pentru a-şi face bagajele pentru Berlin.
Încercarea celor de la SYRIZA de a face o afacere mai bună cu clasele europene de guvernământ s-a redus la efortul de a aduce unele modificări măsurilor de austeritate care vor fi impuse muncitorilor. În acest sens, Tsipras reprezintă straturi ale clasei superioare de mijloc şi a burgheziei din Grecia. El face apel la unele secţiuni ale burgheziei europene, inclusiv la nou-alesul preşedinte francez Francois Hollande, care preferă politicile de austeritate gândite de SUA, nu cele ale cancelarului german, Angela Merkel.
Tsipras a lăudat planurile prin care Obama a salvat băncile, deoarece "recesiunea a fost mai puţin severă decât în Europa" . El a spus celor de la New York Times, că vrea să "pună presiuni asupra lui Merkel să urmeze exemplul din America, unde criza datoriilor nu a fost întâmpinată cu măsuri de austeritate, ci printr-o abordare expansionistă."
Ce fraudă! În timp ce Washingtonul a cheltuit trilioane pe planuri de salvare a celor de pe Wall Street şi pentru războaiele imperialiste din Orientul Mijlociu, clasa muncitoare americană a fost copleşită de reduceri sociale. Şi în SUA, ca şi în Grecia, accesul la programele de îngrijire a sănătăţii şi la educaţie este tot mai redus, milioane de oameni sunt şomeri, iar nivelul şomerilor în rândul tinerilor din marile oraşe americane, cum ar fi Washington şi Detroit, sunt tot la nivelul de 50 la sută, ca în Grecia.
Clasa muncitoare se confruntă cu o luptă nu doar împotriva unuia sau a altui politician imperialist, ci împotriva unei ordini sociale - capitalismul - care a eşuat în întreaga lume.
În Europa, acestă luptă trebuie să fie legată de lupta internaţională pentru răsturnarea Uniunii Europene, o şleahtă de hoţi în care politicienii imperialişti - de dreapta sau, cum ar fi Tsipras, din partea burgheziei de "stânga" - fac planuri pentru atacuri asupra proletariatului la un nivel nemaivăzut de pe vremea când Hitler conducea Europa. Muncitorii trebuie să respingă orice apel la sacrificii de dragul de a salva această instituţie reacţionară.
În luptele de clasa care vor urma, SYRIZA va fi duşmanul muncitorilor. Scopul acesteia, fie că se va afla sau nu la putere, este de a ţine sub control opoziţia populară faţă de politicile de austeritate și de a menține dominaţia politică a capitalului financiar asupra clasei muncitoare. Dacă clasa de guvernământ din Grecia va permite celor de la SYRIZA să preia puterea- într-o încercare de a preveni radicalizarea populaţiei - acest lucru va produce numai dezamăgiri şi înfrângeri pentru clasa muncitoare.
Mulţi dintre aliaţii internaţionali ai celor de la SYRIZA - cum ar fi Die Linke din Germania și Partidul Comunist Francez (PCF) - au o istorie lungă în ceea ce priveşte efectuarea reducerilor sociale la nivel local sau naţional. Cât despre celelalte partide care aplaudă urcarea în sondaje a celor de la SYRIZA - cum ar fi Noul Partid Anticapitalist din Franţa şi Organizația Internațională Socialistă din SUA - şi acestea se trag din straturile sociale prospere şi speră să beneficieze de legăturile pe care le au cu guvernele care ataca muncitorii.
Aceste partide nu pot ascunde la infinit adevărul despre clasa lor de bază şi nici frauda din atitudinea lor de "stânga". Ele nu sunt socialiste sau revoluţionare şi nici chiar reformiste. Politicile lor nu oferă o îmbunătățire, ci o înrăutăţire a nivelului de trai al clasei muncitoare.
Singura modalitate pentru muncitorii greci de a se opune provocărilor care le sunt puse în faţă este de a face apel la clasa muncitoare din Europa de Vest şi dincolo de granitele Europei pentru a începe o luptă comună împotriva dictaturii capitalului financiar - adică să adopte o politică revoluţionară. Singura perspectivă viabilă este lupta pentru socialism, prin confiscarea din mâinile capitaliştilor a puterii de stat şi a controlului asupra economiei.
Muncitorii şi tinerii care au o orientare socialistă trebuie să lupte pentru a rupe influenţa partidelor de pseudo-stânga şi pentru a construi o conducere socialistă în cadrul clasei muncitoare. Aceasta trebuie să fie bazată pe tradiţiile troţkismului care sunt apărate de Comitetul Internațional al celei de-a Patra Internaţionale. Sarcina istorică a luptelor care vor urma în Grecia este răsturnarea Uniunii Europene şi construirea Statelor Socialiste Unite din Europa, ca parte integrantă a revoluţiei socialiste mondiale.