Disputa îndelungată dintre administraţia Obama şi a aliaţilor săi împotriva organizaţiei WikiLeaks şi a editorului său, Julian Assange, se apropie de final.

Lui Assange nu i-au mai rămas multe proceduri legale prin care să se apăre de extrădarea sa din Marea Britanie în Suedia. Însă acuzaţiile sexuale ce i se aduc au motivaţie politică. Majoritatea din cei şapte judecători ai Curţii Supreme din Marea Britanie au respins recursul împotriva mandatului de arestare european dat de Suedia.

Avocaţii lui Assange vor încerca să depună un ultim recurs până la data de 13 iunie, termenul limită pentru aceasta. Există însă slabe şanse ca judecătorii britanici să accepte argumentele apărării. Aceasta spune, că sentinţa lor a fost bazată pe baze juridice care nu au fost adresate în timpul procesului. Avocaţii lui Assange ar mai putea încerca să facă apel la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, însă şi aici au şanse reduse de succes.

Extrădarea lui Assange către Suedia va rezulta cel mai probabil într-o punere sub acuzare şi închisoare. Acest lucru va da autorităţilor americane şansa să îl aducă în faţa unui “grand jury” sub acuzarea secretă de spionaj şi să ceară Suediei extrădarea acestuia către SUA.

O astfel de punere sub acuzare secretă există în Virginia din 2010. Acest lucru a ieşit la iveală prin e-mail-urile lui Fred Burton, vicepreşedintele companiei de servicii secrete Stratfor. Burton a scris în februarie 2011: “ A nu se da publicităţii – Avem o punere sub acuzare secretă împotriva lui Assange. Protejaţi vă rog… Lui Assange îi va place în închisoare. I-o vom arăta noi teroristului. Va mânca pentru restul vieţii mâncare pentru pisici.”

Ura intensă pe care o simte clasa conducătoare din SUA împotriva lui Assange rezultă din faptul, că WikiLeaks a expus în mod public maşinăriile sinistre şi crimele pe care guvernul american şi cele din lume le-au fabricat. Site-ul web a publicat informaţii care au dezvăluit atrocităţile SUA din Irak şi Afganistan, dar şi sute de mii de telegrame americane diplomatice care documentează intrigile anti-democratice care au loc în fiecare zi în spatele cortinei politicii internaţionale .

Răspunsul establishmentului politic american a fost brutal şi nemilos. Assange a fost acuzat în mod public cu moartea. Vice-preşedintele Joseph Biden l-a acuzat că este un “terorist high-tech.” Domeniile de internet ale WikiLeaks au fost oprite şi operaţiunile sale financiare au fost blocate. Angajaţii şi suporterii săi au fost victime ale şicanelor de stat şi au fost supravegheaţi.

Cel care se presupune că ar fi divulgat informaţiile către WikiLeaks, Bradley Manning, este în închisoare de mai mult de doi ani de zile fără a i se fi adus acuzaţii, iar în noiembrie va fi predat unui tribunal militar. Manning se confruntă cu posibilitatea unei sentinţe de închisoare pe viaţă pentru spionaj şi pentru sprijinirea inamicului. Aceleaşi sentinţe le va primi şi Assange dacă va fi acuzat.

Guvernul laburist din Australia a colaborat deschis pentru acuzarea lui Assange, un cetăţean australian. Înainte ca acesta să fie acuzat sau procesul lui să înceapă, prim-ministrul Julia Gillard a catalogat acţiunile sale de a publica telegrame diplomatice drept “ilegale.” Ministrul de Justiţie a ameninţat, că îi va retrage paşaportul şi a cerut Marii Britanii să ţină cont de mandatul european de arestare.Pentru cazul în care Assange s-ar reîntoarce în Australia, guvernul laburist a schimbat luna trecută legistlaţia, înlăturând orice barieră care nu ar permite extrădarea cetăţenilor australieni acuzaţi de “crime politice” săvârşite în alte ţări.

Tratamentul care îi este acordat lui Assange, Manning şi WikiLeaks face parte dintr-un atac mai mare pe plan internaţional asupra drepturilor democratice, toate în numele “războiului împotriva terorii.” Drepturile democratice, cum sunt libertatea de comunicare şi de adunare, sunt criminalizate de către guverne. Motivul este acela de a proteja interesele elitelor corporative pe fundalul adâncirii crizei economice a capitalismului. Măsurile unui stat poliţienesc, care sunt utilizate pentru a-l acuza pe Assange, vor fi direcţionate şi împotriva maselor de muncitori atunci când aceştia vor începe lupta împotriva austerităţii şi a tendinţei spre război.

Nivelul scăzut cu care cercurile de conducere se mai preocupă de drepturile democratice de bază devine evident în răspunsul pe care îl dau aşa numiţii liberali şi cei de stânga. Marea majoritate a acestora din Europa şi SUA au refuzat şă îl apere pe Assange. Mulţi dintre ei sunt dispuşi să creadă acuzaţiile de hărţuire sexuală, acuzaţii motivate politic, care i-au fost aduse acestuia de o judecătoare suedeză de dreapta. Acelaşi lucru este valabil şi pentru presa Organizaţiei Socialiste Internaţionale din SUA şi a Partidului Muncitoresc din Marea Britanie. Ele declară, că Assange nu merită să fie apărat deoarece a fost acuzat de viol. Presupunearea, că acuzaţiile din Suedia sunt false au fost respinse şi numite “o teorie a conspiraţiei.”

Oranizaţiile de pseudo-stânga şi Verzii din Australia „îl apără“ pe Assange afirmând că se pot pune presiuni asupra guvernului Gillard pentru a “face mai mult” pentru a-l ajuta pe Assange. Campania aceasta are rolul de a acoperi rolul pe care Partidul Laburist îl joacă pentru a sprijini eforturile SUA şi ale complicilor săi de a-l arunca pe Assange într-o închisoare americană. Această perspectivă dezorientează şi demoralizează un număr mare de oameni care se opun hăiturii lui Assange. Poziţia partidului Verzilor este deosebit de cinică. Grija lor falsă pentru drepturile democratice nu a pus niciodată sub semnul întrebării acordul prin care partidul menţine guvernul laburist la conducere. Verzii nu au făcut nimic nici pentru a retrage acel sprijin.

Apărarea lui Assange şi WikiLeaks trebuie animată de înţelegerea forţelor politice şi de clasă care acţionează în fundal. Drepturile democratice sunt sub atacul guvernelor din toată lumea, deoarece elitele financiare şi corporative îşi pot apăra profiturile şi averile numai prin suprimarea activă a opoziţiei venită din partea clasei muncitoare. Cu alte cuvinte, democraţia este incompatibilă cu existenţa ordinii capitaliste care a eşuat.

Lupta pentru apărarea lui Julian Assange şi a drepturilor democratice este legată inseparabil de mobilizarea clasei muncitoare în Marea Britanie, Australia, SUA şi pe plan internaţional. Clasa muncitoare trebuie să lupte împotriva sistemului de profit şi a apărătorilor săi politici. Protestele şi apelurile adresate conducerii nu înlocuiesc aceste lupte. Ceea ce este necesar este crearea unei mişcări politice independente a clasei muncitoare care să lupte pentru guverne muncitoreşti dedicate reorganizării societăţii, astfel încăt aceasta să servească nevoilor umane de bază, nu profitului privat. Doar aşa poate fi creată în fiecare aspect al vieţii economice, politice şi sociale o democraţie autentică.