Română

Lovitura de stat din Egipt

Lovitura de stat militară, efectuată de către junta militară aflată la guvernare înainte de turul al doilea al alegerilor prezidențiale din Egipt, este o amenințare gravă pentru revoluția egipteană și clasa muncitoare.

 

Aceasta a expus "tranziţia democratică " promovată de către juntă drept o fraudă. Cu sprijinul aliaţilor săi imperialişti din SUA şi Europa, hotărârea Consiliului Suprem al Forțelor Armate (SCAF) a eliminat toate instituţiile care au fost create iniţial pentru a da iluzia unei tranziţii spre democraţie.

 

După ce Curtea Constituţională Supremă (SCC) a declarat joi legea electorală parlamentară neconstituţională , SCAF a dizolvat parlamentul dominat de islamişti. Junta a înăsprit securitatea în Cairo, iar poliția și forțele militare au preluat vineri parlamentul, restricţionând accesul MP la intrarea în clădire.

 

Junta a anunţat, de asemenea, că va dizolva Adunarea Constituantă aleasă marţi de parlament. Ea intenționează să emită o declarație constituţională, care să determine unilateral compoziția noii adunări şi competențele noului președinte.

 

În aceste condiții, scrutinul între Ahmed Shafiq, ultimul prim-ministru sub Mubarak, și Mohammed Mursi, candidatul din partea Frăției Musulmane islamiste, este o parodie. Armata intenţionează în mod clar să controleze orice competenţe va avea preşedintele. Indiferent de candidatul care va fi ales, el va fi o marionetă a SCAF, însărcinat cu apărarea intereselor politice şi economice militare şi suprimarea oricărei mişcări a clasei muncitoare.

 

Junta SCAF preia oficial controlul deplin asupra vieţii politice egiptene. Ea sechestrează puterea legislativă și bugetară pe care a predat-o în ianuarie parlamentului dominat de islamişti şi preia elaborarea Constituţiei. Cu doar o zi înainte de lovitura de stat, junta a emis un decret care să permită poliţiei, armatei şi serviciilor secrete de stat să aresteze civili.

 

Aceste măsuri arată că "tranziţia democratică" a fost un şiretlic pentru a ascunde rolul dominant al armatei în apărarea privilegiilor sociale ele elitei conducătoare - în primul rând a generalilor egipteni. Din ziua în care dictatorul Hosni Mubarak a fost demis, scopul principal a fost apărarea capitalismului egiptean şi a conducerii imperialiste în Orientul Mijlociu împotriva ameninţărilor venite din partea celor mai puternice mișcări revoluționare ale clasei muncitoare din ultimele decenii.

 

Prin lovitura de stat, generalii încercă să creeze atmosfera unei autorităţi militare de necontestat şi să evite o repetare a situaţiei din primele săptămâni ale revoluţiei. Atunci aceştia au simţit, cp nu ar putea să se bazeze pe soldați pentru a le asculta ordinele de a zdrobi protestele de masă ale clasei muncitoare.

 

Principala ţintă a loviturii de stat nu este opoziţia politică oficială - împotriva islamiştilor, care au dominat parlamentul dizolvat, a liberalilor sau a grupărilor de "stânga" ale micii burghezii - ci împotriva forței principale aflată în spatele revoluției egiptene: proletariatul.

 

Generalii se vor interveni fără milă în grevele reînnoite şi protestele clasei muncitoare care vor urma. Lovitura de stat pregăteşte scena pentru o confruntare între junta militară și clasa muncitoare. Cea din urmă se poate apăra doar pe baza unei lupte pentru a răsturna junta și clasa capitalistă, ale căror interese aceasta le serveşte.

 

Forţele de pseudo- stânga, cum este Alianţa Popular Socialistă (SPA), Partidul Socialist Egiptean, Partidul Comunist din Egipt, şi Socialistii Revoluţionari (RS) au fost expuse drept instrumente ale imperialismului american și ale juntei. Ele au insistat asupra faptului, că muncitorii ar putea lupta pentru cerinţele de bază ale revoluţiei în cadrul instituţiilor create de juntă. Ele s-au opus dezvoltării unei lupte revoluţionare a clasei muncitoare pentru a răsturna junta şi a lupta pentru socialism.

 

După ce SCAF a preluat puterea, ele au afirmat, în cuvintele membrului RS Mustafa Omar, că generalii lui Mubarak vor "reforma sistemul politic şi economic şi îi vor permite să devină mai democratic şi mai puţin opresiv." În momentul în care clasa muncitoare s-a împotrivit SCAF şi a cerut o a doua revoluţie populară, ele s-au opus acestei idei.

 

Marea majoritate a partidelor de pseudo -stânga au semnat aşa-numitul "document de obligaţie" care a fost prezentat candidaţilor la preşedinţie. Prin acesta, ele au jurat loialitate Constituției egiptene din 1971 care a facilitat în mod explicit rolul armatei în viaţa politică a ţarii. Aceste partide şi-au dat astfel aprobarea pentru preluarea puterii de către juntă cu doar câteva zile înainte de lovitura de stat.

 

Pentru a lupta împotriva contrarevoluţiei, clasa muncitoare trebuie să meargă pe calea unor lupte politice de masă împotriva statului egiptean capitalist, împotriva tuturor încercărilor sale de a cădea la înţelegere cu personalul armatei egiptene care a pus lovitura de stat în scena şi a consilierilor lor imperialişti. Aceasta implică o luptă politică pentru Marxism care să zguduie influenţa apologeţilor de pseudo-stânga care sunt în favoarea juntei şi a "tranziţiei democratice."

 

Lovitura de stat militară adresează în mod clar problema puterii de stat. Nici una dintre cererile adresate de clasa muncitoare egipteană în cadrul revoluţiei din ianuarie anul trecut - libertate politică, egalitate socială şi încheierea sărăciei - nu poate fi îndeplinită fără a zdrobi puterea juntei şi a o înlocui pe aceasta cu o putere de stat controlată de clasa muncitoare.

 

Evenimentele au justificat perspectiva revoluției permanente pentru care luptă mișcarea troţkistă, Comitetul Internațional al celei de-a Patra Internaţionale, care insistă, că drepturile democratice de bază pot fi asigurate numai prin intermediul Revoluţiei Socialiste și stabilirea puterii muncitorilor, ca parte a luptei pentru Statele Socialiste Unite din Orientul Mijlociu. Aceste evenimente au subliniat, că problema centrală cu care se confruntă clasa muncitoare din Egipt este construirea unei conduceri revoluţionare noi bazate pe această perspectivă, adică o secțiune egipteană a ICFI.