Raportul privind numărul locurilor de muncă din America, dat publicităţii vineri, a indicat cea mai scăzuta creştere a locurilor de muncă pe parcursul ultimului an şi a încheiat o săptămână de ştiri economice sumbre din fiecare parte a lumii.

 

Aceste evoluţii dezvăluie, că afirmaţiile legate de o recuperare economică nu sunt doar premature, ci cu totul fictive. În ciuda tuturor afirmaţiilor contrare, criza dovedeşte din nou că este greu de rezolvat.

 

Nicio parte a lumii nu este imună la acest declin. Speranţele, că slăbiciunea economică din Europa şi SUA ar putea fi compensată de o creștere datorită dezvoltării ţărilor aflate în ascensiune, au fost infirmate de cele mai recente statistici. Indicele de creştere al economiei din India pentru primul trimestru a atins 5.3 la sută, cel mai scăzut nivel din ultimii 9 ani, în scădere de la 9,2 la sută cu un an în urmă. Economia Braziliei a crescut cu doar 0,2 procente , iar indicele de achiziţie din China a scăzut brusc.

 

La scurt timp înainte ca datele din SUA să fie date publicităţii, Eurostat-ul a anunţat, că şomajului din zona euro a atins cel mai înalt nivel din ultimii 13 ani. Acest anunţ a urmat celui, că indicele PMI din zona euro a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii trei ani. Emitentul raportului prezice, că economia zonei euro va scădea acest trimestru.

 

Aceste cifre, amestecate cu temerile legate de sectorul bancar din Spania, au stimulat căderea unor titluri de stat relativ sigure, coborând titlurile de stat americane şi germane la cele mai scăzute recorduri. Între timp, costurile împrumuturilor pentru Spania şi Italia au crescut şi s-au apropiat de nivelul celor, în care Grecia și Portugalia au fost nevoite să solicite planuri de salvare.

 

Banca Centrală din Spania a anunţat joi, că în primul trimestru al anului au fost retrase 97 de miliarde de euro din ţară. Cu o săptămână înainte, Bankia, cea de-a patra mare bancă din ţară, a solicitat de la guvernul spaniol un pachet de salvare de 19 miliarde de euro, cel mai mare pachet de salvare bancar din istoria naţiunii.

 

În SUA, cel mai prost raport privind locurile de muncă din ultimul an a arătat, că durata medie a șomajului s-a prelungit, că numărul şomerilor pe termen lung a crescut, în timp ce câştigurile au rămas aceleaşi, iar numărul de ore lucrate a scăzut.

 

Raportul privind locurile de muncă a întâlnit un răspuns ireal în cadrul unitatii politice din SUA. Obama şi rivalii săi republican s-au acuzat reciproc pentru că nu au dat suficient de repede subvenţii pentru corporaţii şi pentru că dereglementarea nu s-a efectuat suficient de rapid. Toate fracţiunile din clasa conducătoare sunt de acord, că atacul asupra locurilor de muncă şi a cheltuielilor sociale ar trebui să continue.

 

Obama a cerut din nou sprijin pentru lista sa cu "lucruri de făcut" – adică o serie de subvenţii pentru corporaţii. Luna trecută, la prezentarea acestei propuneri, Obama a mers atât de departe încât s-a lăudat, că perioada sa de administraţie a fost "singura perioadă în care ocuparea forţei de muncă a scăzut în timpul unei recesiuni."

 

Un singur răspuns este comun pentru fiecare ţară: acela că nu poate fi propusă nicio politică care influenţează într-un fel interesele financiare cele mai egoiste ale clasei conducătoare. În timp ce milioane de oameni se confruntă cu şomaj şi sărăcie, discuţiile care au loc în cadrul ambelor partide se concentrează asupra modului în care mai pot fi reduse taxele pentru mediul de afaceri, în timp ce serviciile sociale sunt reduse.

 

Clasa conducătoare este înconjurată de o aură de dezorientare în faţa acestui nou dezastru. Acest lucru este reflectat în presă într-un comentariu legat de raportul locurilor de muncă. "Nu văd niciun motiv de încrederea în capacitatea factorilor de decizie politică de a înţelege ceea ce se întâmplă acum", a scris comentatorul Doug Noland în Credit Bubble Bulletin postat online . "Sunt însă convins, că ceea ce se afla acum în curs de desfăşurare are potenţialul de a fi mai problematic decât criza din 2008", a adăugat el.

 

Constatând că "imaginea generală este mult mai întunecată decât părea aceasta a fi cu doar câteva luni în urmă", Floyd Norris de la New York Times a criticat incapacitatea ţărilor de a ajunge la un răspuns comun privind criza.

 

"Cu doar patru ani în urmă, atunci când sistemul financiar global era în pericol de prăbuşire, ţări importante au reuşit să găsească un curs coordinat care a evitat o depresie globală," a scris el. Dar acum "pare a exista doar puţină dorinţă -sau probabil capacitate redusă - ca principalele ţări să acţioneze din nou împreună."

 

Cu toate acestea, Norris încheie articolul cu un vis fantezist optimist. El explică, că "Germania - ţară care trebuie să plătească cel mai mult pentru a-şi salva vecinii va decide, că pericolele care ar urma dacă nu va cheltui aceşti bani ar fi mult mai mari. Statele Unite ar putea găsi modalităţi de a ajuta în ciuda presiunii fiscale şi a ostilităţii congresului. S-ar putea naşte un nou consens privind reglementarea bancară." Însă, după cum suspectează însuşi autorul, şansele să se ajungă la unul din aceste rezultate scad cu fiecare zi care trece.

 

Printre comentatorii burghezi, toate speranţele se reduc la dorinţa Germaniei, cea mai puternică economie din zona euro, de a oferi fonduri pentru a stabiliza băncile şi de a susţine ţările membre ale UE care sunt în impas. "Trebuie să facem tot ce putem pentru a convinge Germania să dea dovadă de conducere și să salveze Uniunea Europeană", a declarat investitorul şi miliardarul George Soros week-end-ul acesta.

 

Însă incapacitatea marilor puteri de a da un răspuns comun reprezintă inima crizei care zdruncină Europa.

 

Dezorientarea în creştere a clasei conducătoare provine din incapacitatea sa de a reconcilia interesele naţionale ale fiecărei burghezii cu economia globală. Sub capitalism, statele naţiuni răspund la criză în acelaşi fel: ele luptă pentru a apăra propriile lor interese, chiar şi cu forţă militară, dacă este necesar.

 

Criza actuală este la fel de fundamentală şi profundă ca cea din anii 1930. Marea Depresie, asemeni situaţiei actuale, a fost o criză economică care a intensificat antagonismele geopolitice, pentru care clasa conducătoare nu a avut niciun alt răspuns decât oribila vărsare de sânge din cadrul celui de- Doilea Război Mondial.

 

Intensificarea colapsului economic aruncă ruşine asupra tuturor comentariilor oficiale, care au încercat să prezinte criza din 2008 drept un declin efemer din care capitalismul şi-ar putea reveni. Colapsul indică faptul, că contradicţiile istorice ale capitalismului care au fost analizate de marii marxişti - inclusiv de Marx, Engels, Lenin și Troțki - îşi menţin valabilitatea.

 

Aceste contradicţii nu au fost rezolvate. Departe de aceasta, ele erup cu forţă extraordinară, zdrobind toate mecanismele de stabilitate din perioada postbelică, aruncând milioane de oameni în şomaj şi sărăcie. Aceste contradicţii trebuie să producă, de asemenea, lupte sociale de masă şi o nouă perioadă de revolte revoluţionare.