Acordul la care s-a ajuns la summitul Uniunii Europene de vineri a evitata perspectiva imediată a prabusirii sistemului bancar. Cu toate acestea, acordul a stabilit si măsuri care vor duce la o intensificare suplimentara a atacurilor asupra poziției sociale a clasei muncitoare pe întreg continentul.

 

Sub presiunea Spaniei şi a Italiei şi cu sprijinul Franței, Germania a acceptat o propunere care ar permite fondului de salvare al EU să pompeze bani direct în băncile spaniole și italiene şi nu să împrumute banii respectivelor guverne, care ar fi pus apoi fondurile la dispoziția băncilor. În schimbul aceastei concesiuni, summitul a decis că va fi instituit un supraveghetor bancar comun pentru zona euro. Acesta va înlocui Autoritatea Naţionala de Reglementare există acum. Şefii de guvern s-au angajat să ajungă la un astfel de acord până la sfârșitul anului.

 

Cancelarul german, Angela Merkel , nu a mai dat curs insistenţei sale privind menținerea politicii anterioare datorită unor avertismente, că eşecul de a ajunge la un acord și apariția unei rupturi ar putea duce la o prăbuşire a pieţelor bursiere din lume, un asalt asupra băncilor europene şi un asalt speculativ asupra monedei euro.

 

În esenţă, summitul a facut paşii de urgență pentru a cumpăra timp în care UE şi guvernele sale constitutive să meargă înainte cu programele lor de austeritate. Mesajul principal a fost acela, că ofensiva împotriva clasei muncitoare şi a locurilor sale de muncă, a salariilor și serviciilor sociale trebuie să continue. Acest lucru a fost subliniat de acordul privind reglementarea centralizată a zonei bancare euro , o mişcare care va consolida puterea băncilor şi controlul lor asupra politicii economice şi sociale.

 

Detaliile discuţiilor care au avut loc între Merkel și premierul italian Mario Monti nu sunt disponibile. Monti a fost însă cel care a condus spre modificarea reglementărilor privind salvarea băncilor. Rapoartele sugerează, că liderul otalian a explicat în mod clar, că dacă nu se va ajunge la o înţelegere, criza se va răspândi repede de la sistemele bancare din Italia şi Spania înspre Germania. Astfel, echivalentul financiar al vechiului principiu din timpul Războiului Rece "nimicirea reciprocă" a fost introdus în inima zonei euro.

 

Şi Washingtonul a făcut presiuni puternice pentru ca Germania să adere la schimbările regulamentului care duc la accelerarea fluxului de fonduri publice înspre bănci. Combinaţia dintre răspandirea recesiunii şi turbulenţele financiare din Europa au un impact tot mai mare asupra Americii şi economia mondială.

 

Merkel s-au opus iniţial injectării de fonduri UE direct în bănci, pe motiv că garanțiile guvernelor ar fi cel mai bun mod de a proteja interesele financiare ale Germaniei. Acest lucru a dus însă la situația în care guvernele profund îndatorate au fost legate mai strâns de băncile sale slabe, creând mai multă instabilitate pentru întreg sistemul financiar.

 

Importanţa acestui aspect a fost subliniat de comunicatul transmis după summit, care a început cu cuvintele: "Noi afirmăm, că este imperios necesar să se rupă cercul vicios aflat între bănci şi guverne."

 

Presa a speculat imediat, întrebându-se dacă Germania a cedat şi dacă va exista o ameliorare a măsurilor de austeritate pe care acesta le-a cerut mereu. Acordul va cere probabil o executare şi mai dură a atacurilor asupra cheltuielilor sociale prin intermediul supraveghetorului comun al ţprilor din zona euro. În practică, acest lucru nu va însemna doar regulamentarea bancară, ci, de asemenea, control mai strict asupra politicilor fiscale ale guvernelor.

 

Această evaluare a fost confirmată de reacţiile imediate ale piețelor. Pieţele europene au înregistrat vineri cele mai mari câştiguri într-o singură zi pe parcursul acestui an. Obligaţiunile de stat au avut mare căutare. Şi pieţele din SUA au înregistrat câştiguri între 2 și 3 procente. Rapoartele de presă au remarcat un răspuns pozitiv al piețelor financiare la numirea unui supraveghetor comun.

 

Reafirmarea politicilor de austeritate a fost subliniată vineri de Parlamentul german prin votul unilateral. Social-democraţii din opozitie au sprijinit-o pe Merkel în realizarea pactului fiscal european care are drept scop impunerea unor reduceri a cheltuielilor în întreaga Europă.

 

Pactul este văzut ca fiind un mecanism care va impune reduceri ale cheltuielilor evitând negocieri prelungite, cum a fost cazul pentru cele din Grecia. Acesta este motivul principal pentru care Spania și Italia nu au fost forțate să se adopte noi măsuri de austeritate în schimbul furnizării de fonduri pentru sistemele lor bancare. În locul negocierilor ad-hoc privind reducerile, pactul fiscal prevede un cadru pentru măsurile de austeritate brutale care vor fi impuse într-un proces continuu.

 

După întâlnirea de la summit, atât Merkel, cât şi ăreşedintele Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, au avertizat, că accesul la fonduri va avea o " condiţionalitate strictă" - reduceri ale salariilor şi pensiilor şi "reforme structurale" care vizează distrugerea locurilor de muncă, creşterea ritmului de muncă şi privatizările.

 

Chiar dacă pieţele financiare au primit un impuls pe termen scurt prin anunţarea pactului şi chiar dacă acesta va rămâne valabil pentru un timp, nimeni nu crede că astfel a fost găsită o soluţie pe termen lung. Există preocupări majore, că Sistemul Monetar European(SME) , care dispune de 500 de miliarde de euro, nu are fondurile necesare pentru acoperirea datoriilor din Spania și Italia. Există îndoieli considerabile, că acesta nu ar avea suficiente fonduri nici măcar pentru a repara sistemul bancar spaniol, profun zguduit de criză.

 

În mod semnificativ, nu a existat nicio mişcare pentru a creşte fondurile SME, lucru faţă de care Germania s-a opus cu vehemenţă. După cum nota comentatorul Wolfgang Münchau de la Financial Times într-o coloană postată în lunea de după summit, angajamentele Germaniei asumate în cadrul SME rămân acelaşi ca şi înaintea acordului. "Cineva va trebui să îmi explice, " a scris el, "cum de nu a avut loc nicio modificare a angajamentelor Germaniei sau a politicilor BCE [Băncii Centrale Europene], şi totuşi, Italia și Spania sunt acum în siguranţă, cu toate că nu erau aşa cu o săptămână în urmă."

 

Merkel a subliniat opoziţia ei pentru furnizarea de fonduri germane suplimentare atunci când a declarat în parlamentul german , că nu vor exista euro - obligaţiuni "atâta timp cât eu voi trăi."

 

Alţi membrii lideri ai zonei euro au susţinut însă aceste măsuri. Prin urmare, remarcile făcute de Merkel indică faptul că, în ciuda acordului de la summit, diviziunile între marile puteri sunt în creştere. Ele nu au niciun răspuns unificat la criză, ca să nu mai vorbim de o soluţie, alta decât aprofundarea atacurilor asupra poziției sociale a clasei muncitoare.