Criza financiară europeană crează o spirală care ameninţă să tragă restul economiei mondiale într-o recesiune profundă.
La trei ani de când aşa-numita “marea recesiune” a fost declarată oficial drept încheiată în Statele Unite - şi o perioadă de timp în care ar fi trebuit să fie vizibile anumite recuperări economice - cele mai recente date arată că producţia SUA a început să se contracte.
Contrar prezicerilor mai multor economişti, ancheta efectuată de Institute for Supply Management privind activitatea economică a arătat un declin al indexului său, de la 53.5 în luna mai la 49.7 în iunie, cel mai scăzut nivel începând cu mijlocul anului 2009. Deoarece un rezultat care se situează sub valoarea de 50 indică o scădere, nivelul a fost descris ca fiind un "rezultat teribil". El indică, că economia americană este afectată negativ de criza financiară a zonei euro.
Începând cu luna august 2011, activităţile de producţie din Europa au scăzut continuu. În mod semnificativ, în Germania - zona euro cu cea mai mare economia, care până în prezent nu a fost afectată de criză - cifrele din iunie au arătat, că producţia a avut cea mai rapidă scădere din iunie 2009 încoace.
Luni s-a raportat, că nivelul şomajului din zona euro pentru luna mai a crescut la 11,1 la sută, cel mai înalt nivel din istoria monedei unice. Somajul a continuat să cresccă şi în Spania, ţară în care rata şomajului este de aproape 25 la sută. În Grecia şi Spania, nivelul tineretului şomer a atins aproximativ 52 la sută.
Agravarea situaţiei în economia europeană - este de aşteptat ca aceasta să intre oficial în recesiune mai târziu în acest an - a dus la predicţii care indică, că Banca Centrală Europeană (BCE) va reduce dobâda de bază. Şi Bank of England se va angaja, de asemenea, în "uşurarea cantitativă ", injectând mai multe fonduri în sistemul financiar. Motivul este acela, că perspectivele pentru economia Marii Britanii şi cea mondială sunt mai rele decât prognoza facută cu doar câteva luni în urmă.
Însă aceste măsuri vor face foarte puţin sau nimic pentru a atenua situaţia. În ciuda injectarii de fonduri din partea BCE - de peste o mie de miliarde de euro în sistemul bancar european în ultimele şase luni - cifrele arată, că practic nimic din toate aste fonduri nu au intrat în proiecte investiţionale noi. Băncile au folosit fondurile aproape exclusiv pentru operațiunile de pe piața financiară, cel mai adesea acelea care implică achiziționarea obligaţiunilor de stat.
Având în vedere rolul crucial pe care China l-a jucat în susţinerea creşterii mondiale în ultimii patru ani, declinul economiei sale are o importanță la fel de mare ca şi aprofundarea crizei europene şi perspectivele înrăutăţirii economiei în Statele Unite.
Şi comenzile la export au ajuns la nivelul cel mai scăzut din martie 2009 încoace, iar index-ul PMI a scăzut luna trecută la valoarea de 50.2 , de la 50.4 în mai și cu puţin peste 50, ceea ce indică o stagnare. Sondajul privat efectuat de conglomeratul bancar HSBC a arătat, că PMI-ul pentru China se încadrează după ajustarea sezonieră la 48.2, cea mai scăzută valoare din noiembrie anul trecut.
Un alt indiciu al contracţiei economice din China a fost dat de Biroul Naţional de Statistică care a raportat, că în aprilie şi mai producția de energie electrică a crescut cu doar 1,7 la sută, comparativ cu o rată de creştere anuală medie de 12 la sută în ultimul deceniu.
Guvernul chinez este pus sub presiune pentru a introduce măsuri suplimentare de stimulare care au jucat un rol crucial în susţinerea economiei mondiale după declanșarea crizei financiare în 2008. Însă o repetare a acestor măsuri nu este posibilă. Acest lucru se datorează faptului, că extinderea masivă de credit comandată de guvernul central a dus la o bulă imobiliară şi la realizarea unor proiecte de infrastructură pe scară largă, care acum apar sub forme îndoielnice pe bilanţurile băncilor de stat.
Cele mai recente tendinţe în economia mondială confirmă analiza World Socialist Web Site care a afirmat, că capitalismul global nu se confruntă cu un declin din care îşi va "reveni", ci a intrat în faza sa de declin.
În această situaţie, nimic nu este de o importanţă politică mai mare pentru clasele de guvernământ decât menţinerea ficţiunii otrăvitoare, că alternativa la somajul în masă şi depresie se află numai în adoptarea politicilor de dreapta. Aceasta este importanţa "A Manifesto for Economic Sense ", scris de cronicarul și economistul neo- keynesian Paul Krugman de la New York Times și publicat de Financial Times săptămâna trecută.
După cum a precizat Krugman, "economiile cele mai avansate rămân în depresie profundă, într-o scenă care aminteşte mult prea bine de anii 1930." Motivul este acela, că politicile greşite ale deceniului respectiv au fost puse acum din nou în practică. "Ca urmare a teoriilor lor greşite", scrie Krugman " mulţi politicieni occidentali provoacă suferinţă profundă popoarelor sale."
Aceasta este o variantă economică a teoriei "omului rău" din istorie, teorie folosită de ideologii elitei conducătoare ori de câte ori crizele istorice şi contradicţiile din sistemul capitalist pe care ei le apără ameninţă să plonjeze omenirea într-o catastrofă.
Ideea, că economia mondială ar putea fi salvată dacă guvernele şi puterile financiare ar asculta sfatul înţelept al dl. Krugman este infirmată rapid, dacă luăm în considerare ceea ce s-ar întâmpla dacă propunerile sale ar fi adoptate.
Orice reversie a măsurilor de stimulare - nu de salvare a băncilor - din SUA sau din altă economie capitalistă avansată ar duce la erupția imediată a unei crize financiare şi monetare, conducând la un şomaj mai ridicat şi o aprofundare a atacurilor asupra clasei muncitoare. "New Deal-ul" lui Roosevelt din anii 1930 nu a dus la o "recuperare" - aceasta a început numai cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Însă astăzi, din cauza scăderii istorice a poziției economice globale a Statelor Unite, chiar şi experimentele economice limitate ale lui Roosevelt sunt excluse,.
Pentru clasa muncitoare internaţională, calea de ieşire din criza economică globală care se aprofundează începe cu respingerea iluziilor avansate de Krugman și de alții asemenea lui. Pentru a evita o repetare a catastrofei din anii 1930 şi o sitaţie chiar mai rea, clasa muncitoare din fiecare țară trebuie să înceapă o luptă politică pentru răsturnarea sistemului de profit și pentru stabilirea guvernelor muncitoreşti. Acestea vor avea apoi sarcina de a începe reconstrucția economiei mondiale pe baze socialiste.