În timp ce guvernele din întreaga lume închid şcoli, concediază muncitorii şi reduc din sprijinul acordat celor săraci, vâstnici şi bolnavi, oligarhiile financiare care conduc lumea îţi măresc bogăţiile şi puterea.
Conform unei analize efectuate de un grupul de cercetare Equilar privind primele 15 bănci din lume, veniturile directorilor de top au crescut anul trecut cu 12 la sută. Aceşti directori au primit în medie fiecare câte12,8 milioane de dolari, în ciuda faptului că valorile stocului, câştigurile şi profituri celor mai multe bănci au scăzut.
Jamie Dimon, preşedintele şi directorul executiv al JPMorgan Chase, a ajuns din nou în vârful listei, câştigând 23,1 milioane de dolari, o creștere de 11 la sută faţă de 2010. Sub conducerea lui Dimon, JPMorgan a dezvăluit recent, că a suferit pierderi speculative de miliarde de dolari.
Guvernele din întreaga lume au salvat aceste bănci cu trilioane de dolari. Ele au subvenţionat masiv aceste instituții financiare private gigant şi sunt pregătite să le salveze din nou, dacă şi atunci când este necesar.
Raportul privind veniturile bancherilor a fost dat publicităţii la doar câteva zile după ce guvernatorul din Hawaii a anunţat că CEO-ul de la Oracle, Larry Ellison, a cumpărat Lanai, a şasea cea mai mare insulă din Hawaii pentru o sumă cuprinsă între 500- 600 de milioane de dolari. Locuitorii insulei vor depinde de bunele intenţii ale lui Ellison tot aşa cum au depins vasalii din Evul Mediu de stăpânul lor.
Ellison, al treilea cel mai bogat individ din Statele Unite, este cunoscut atât pentru extravaganţa sa, cât şi pentru avariţia sa. În 2008, el a câştigat o restituire fiscală de 3 milioane de dolari din partea oraşului Woodside, California, după ce o instanţă de judecată a hotărât că casa sa, o reproducere a imobilului deţinut de împăratul Japoniei care a costat 200 de milioane de dolari pentru a fi construită, a valorat pe piaţa imobiliară doar 100 de milioane de dolari.
Curtea a declarat, că nimeni în afară de Ellison nu îşi permite să trăiască în casa aceea, ceea ce i-a dat "o căutare redusă pe piaţă", iar pe această bază au fost reduse taxele pentru teren.
Taxele pe care Ellison şi colegi lui miliardari din California nu trebuie să le plătească au contribuit la un deficit bugetar al statului în valoare de 15 miliarde de dolari. Acestă sumă este adunată acum prin reducerile efectuate în programele sociale vitale, care au slavat până acum milioane de oameni de la sărăcie.
Guvernatorul Californiei , Jerry Brown - un democrat - şi parlamentul de stat care este controlat de democraţi a ajuns săptămâna trecută la un acord prin care vor fi efectuate reduceri ale cheluielilor de minim 8 miliarde de dolari. Cheltuielile privind programele de beneficii sociale vor fie reduse la jumătate, 1 miliard de dolari va fi tăiat din programul Medicaid, 402 milioane de dolari din salariile muncitorilor și 240 milioane de dolari din banii alocaţi pentru îngrijirea copilului.
Ellison, al cărui avere netă este de 36,5 miliarde de dolari, ar putea scrie un CEC care a acoperi aceste reduceri .... cu chiar de patru ori valoarea lor. Statul California mai are în afara lui alţi 99 de miliardari.
Un alt exemplu al modului în care cei super-bogaţi îşi ulilizează averea a fost capturat într-un documentar care va fi lansat curând şi care este intitulat “Regina de la Versailles”. Filmul relatează eforturile fondatorului miliardar al Westgate Resorts (o companie a caselor cu utilizare sezonieră) și a soției sale, un fost fotomodel, de a construi cea mai mare casă din Statele Unite. Cu o suprafaţă de 90.000 de metri pătraţi, conacul Orlando din Florida include zece bucătării şi o alee de bowling.
Palatul- casă din Florida este numit Versailles în onoarea palatului lui Louis XVI și a Mariei Antoinette. Faptu,l că cuplului regal a fost decapitat în timpul Revoluţiei franceze nu contează pentru constructorii noului Versailles.
Un detaliu fermecător ne poate ajuta să înţelegem, de ce cuplul francez care a sfârşit atât de tragic era urât de poporul francez: câinii cuplului regal nu au fost niciodată învăţaţi să-şi facă nevoile afară, deoarece o armată mică de slujitori a fost întotdeauna la dispoziţie pentru a curăţa după ei.
Cuvântul aristocrație îşi are rădăcinile în limba greacă şi înseamnă "conducerea celor mai buni." Cu toate acestea, oligarhia financiară, ale cărei interese egoiste determină politicile guvernelor de pe întreaga planetă, cuprinde cele mai ignorante şi degradate secțiuni din societatea modernă. "Gunoiul pluteşte la suprafaţă, " a spus Marx, scriind despre speculatorii şi evazioniştii din timpul său.
El a adaugat: "Aristocrația financiară reprezintă, prin modul în care se îmbogăţeşte, precum şi prin distracţiile sale, nimic altceva decât renaşterea lumpenproletariatului pe culmile societăţii burgheze."
Deceniile anterioare prăbuşirii de pe Wall Street din 2008 au cunoscut o îmbogățire a acestor elemente sociale şi schimbarea politicii pentru a se potrivi nevoilor sale. Oligarhia financiară exercită o influență de tip monopol asupra vieţii politice, iar mecanismele unui stat poliţienesc construite începând cu 2001 au fost puse în mare măsură în slujba protejării averii sale.
Administraţia Obama în sine este o expresie a acestui proces. În 2008, Barack Obama a primit mai mulţi bani din industria finanţelor decât orice alt candidat în istoria Statelor Unite. După alegerea sa, el şi-a umplut cabinetul cu foşti directori de pe Wall Street. Ajuns la conducere, Obama a pus trilioane de dolari la dispoziția băncilor şi i-a protejat pe cei responsabili de accidentul din 2008 de urmărire penală.
Concentrația marilor averi în mâinile unei aristocrații financiare se face pe cheltuiala directă a restului societăţii. Unul din doi oameni din Statele Unite este sărac sau aproape sărac, iar suma medie a banilor pentru uz casnic a scăzut între 2007-2010 cu 39 la sută.
Milioane de oameni luptă zi de zi pentru supravieţuire, iar numprul celor care trăiesc în sărăcie este în creştere. Din 2000 încoace, cota populației care trăieşte în "sărăcie extremă" a crescut cu 50 la sută, de la 4,5 la sută la 6,7 la sută. În SUA, pentru a fi desemnat extrem de sărac, un individ trebuie să câştige mai puţin de 5.851 de dolari pe an şi o familie alcătuită din patru membrii trebuie să aibă mai puţin de 11.509 de dolari pe an la dispoziţie.
După cum a scris Mark Twain cândva, " O revoluţie are loc atunci când condiţiile devin intolerabile şi opresive şi altă cale de ieşire nu mai există."
În fiecare an, trilioane sunt irosite pe iahturi, vile şi cluburi ale celor bogaţi şi pe micro-economia pe care ei o creează în jurul lor înşişi. Resurse vaste sunt dedicate speculaţiilor financiareşi băgate în cazinourile cu jocurile de noroc de pe Wall Street. Folosirea aceastei bogăţii în mod rațional ar duce spre eradicarea şomajului, sărăciei şi a bolilor care pot fi prevenite.
Trebuie pus capăt anarhiei şi exploatării aflată în inima sistemului capitalist, care îşi găsesc o expresie deosebit de nocivă în concentrația obscenă de bogaţie din rândul celor bogaţi. Acest lucru ar permite omenirii să mobilizeze şi să dezvolte forțele sale productive, inclusiv știința și tehnologia, pentru a ridica nivelul material și cultural al societăţii umane și pentru a elimina inegalitatea.
Cu toate acestea, strigătul universal în politica oficială este că "nu sunt bani" pentru a finanţa programele sociale sau pentru a plăti salarii decente și că muncitorii, inclusiv cei mai săraci şi mai vulnerabili, trebuie să "strângă cureaua."
Acesta este caracterul tuturor clasele de guvernământ istorice aflate în stare de faliment. Problema nu este legată doar de bogăţia lor personală, ci, mai fundamental, de controlul pe care ele îl exercită asupra forţelor productive ale societăţii. Corporaţiile gigant şi instituţiile financiare trebuie să fie luate din proprietate privată şi conduse democratic pentru a reconstrui societatea pe care cei super-bogaţi au devastat-o.
Pentru a pune capăt puterii politice şi economice a noii aristocraţii, care jefuieşte societatea pentru a se îmbogăţi, nu există altă cale decât cea a unei revoluţii socialiste.