Dezastrul SUA din Afganistan

De Patrick Martin
21 august 2012

Un soldat american, care patrula în sudul Afganistanului împreuna cu forţe afgane de securitate, a fost împuşcat mortal duminică, după ce unul dintre afgani a deschis focul. Acesta a fost cel puţin al şaselea astfel de atac din ultimele două săptămâni. În această perioadă, doisprezece soldaţi americani au fost ucişi de soldaţi afgani sau poliţişti, care se presupune că ar fi fost aliații acestora.

După acest ultim incident, totalul unor astfel de atacuri asupra forţelelor SUA sau NATO - poreclite de către purtătorii de cuvânt militari americani incidente "verde la albastru" - a ajuns de la începutul lui 2012 la 32, rezultând în 40 de decese. Numărul soldaților răniți în astfel de atacuri din interior este probabil mult mai mare, dar ţinut ascuns de o politică SUA-NATO care refuză să discute leziunile care nu sunt mortale.

Proliferarea unor astfel de atacuri a dus la o preocupare sporită printre militarii americani şi oficialii de securitate atât din Afganistan, cât şi de la Washington. Secretarul Apărării Leon Panetta i-a telefonat sâmbătă preşedintelui afgan Hamid Karzai pentru a-l îndemna să facă o verificare sistematică soldaţilor afgani şi poliţiştilor, pentru a descoperi agenții talibanilor.

Comandantul militar american din Afganistan, generalul John Allen, a emis vineri o dispoziţie, care demonstrează poziţia precară a Americii în ţara pe care o ocupă. El a cerut ca soldații să aibă tot timpul asupra lor arme încărcate şi rezerve pline de muniție, chiar şi atunci când se odihnesc în facilităţi despre care se presupune că ar fi sigure, cum ar fi imensa bază aeriană de la Bagram.

La fiecare întâlnire cu trupele afgane sau de poliţie, cel puțin un american trebuie să fie desemnat un "înger păzitor", însărcinat cu observarea presupuşilor aliaţi şi pregătit să tragă primul în cazul în care aceştia par să atace americanii.

În ciuda apelului lui Panetta pentru o mai mare activitate de contraspionaj, comanda militară americană a fost nevoită să sublinieze că au existat dovezi ale unor talibani "infiltraţi" în doar 11 la sută din cazurile în care militarii afgani sau poliţia au întors armele împotriva americanilor. Cea mai mare parte a atacurilor a implicat persoane fizice care acționează pe cont propriu.

Dacă este adevărat, acest lucru demonstrează că ostilitatea faţă de ocupația militară americană este în rândul populaţiei afgane atât de larg răspândită şi de adâncă, încât orice incident poate oferi o scânteie care provoacă o rezistenţă violentă. Aceasta este situaţia după zece ani și cheltuirea de către armata americană a 43 de miliarde de dolari pentru formarea militarilor afgani şi a forţei de poliţie care să îi asculte ordinele.

Aceste incidente au o semnificaţie dincolo de numărul real al morţilor. Ele oferă o imagine reală a relaţiei dintre o populaţie asuprită şi ocupaţia SUA-NATO, care se apropie acum de sfârşitul celui de-al unsprezecelea an.

Marea majoritate a populaţiei afgane se opune forțelor SUA-NATO şi regimului de marionete a lui Karzai. De aici porneşte furnizarea fără de sfârşit a recruţilor pentru "talibani", nume pe care armata americană şi mass-media îl aplică tuturor insurgenţilor, cei mai mulţi dintre ei agricultori simpli şi săraci , care luptă în şi în jurul satelor rurale unde locuiesc familiile lor.

Raţionamentele folosite de SUA pentru cucerirea şi ocuparea Afganistanului au fost avansate prima dată de George W. Bush şi acum de Barack Obama şi s-au dovedit a fi una după alta false.

Bush a susținut că ordinul său de a invada Afganistanul a fost un răspuns dat atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 şi refuzului talibanilor de a-l preda pe liderul Al-Qaeda, Osama bin Laden. Obama a citat în mod repetat atacurile din 11 septembrie ca motiv pentru continuarea ocupaţiei americane. Însă Bin Laden a fost ucis de forţele speciale americane cu mai mult de un an în urmă şi Al-Qaeda este acum un aliat cheie al campaniei americane de destabilizare a guvernului lui Bashar al-Assad în Siria.

Bush şi Obama au pretins amândoi că îi eliberează pe oamenii din Afganistan de despotismul talibanilor și că promovează democraţia şi drepturile omului. În schimb, Washingtonul a instalat și susţine un regim de marionete condus de Hamid Karzai, care fraudează alegerile, torturează, foloseşte represiunea pe scară largă şi fură fără reţinere.

La începutul acestei luni, Parlamentul afgan l-a acuzat de corupţie atât pe ministrul Apărării, cât şi pe ministrul Afacerilor Interne, iar în presă sunt rapoarte care indică lupte interne vicioase în cadrul familiei lui Karzai în legătură cu prada pe care a jefuit-o de la statul afgan.

Există o duhoare de descompunere privind întreaga acţiune SUA-NATO în Afganistan. Trupele americane sunt retrase, echipamentul american eliminat, subvențiile americane sunt reduse şi colaboratorii americani ai regimului Karzai îşi fac bagajele - de obicei umplute cu numerar - şi îşi verifică paşapoartele. Kabulul de astăzi aminteşte tot mai mult de Saigon în ultimele luni şi săptămâni înainte de prăbuşirea regimului marionetă din Vietnamul de Sus, regim susţinut de America.

Administraţia Obama şi Pentagonul nu au alt răspuns la acest dezastru care se aprofundează decât o violenţă tot mai largă. Bombardamentele şi raidurile americane continuă să facă mulţi morţi, atât între civilii afgani, cât și peste graniţă, în Pakistan, în regiunile vorbitoare de limbă Pashto unde există simpatie pe scară largă pentru insurgenţii din Afganistan care luptă împotriva forţelor de ocupaţie.

Acest proces se desfăşoară fără ca poporul american să aibă un cuvânt de spus. Nici preşedintele Obama şi nici adversarul său republican, Mitt Romney, nu au vorbit public despre valul de atacuri a aliaţilor lor afgani asupra soldaţilor americani. Nici democraţii, nici republicanii nu iau o pauză de la atacurile lor reciproce pentru a discuta politica americană din Afganistan. Ambele partide invocă acelaşi sloganuri - "războiul împotriva terorii", lupta pentru "libertate şi democraţie" împotriva talibanilor - fără a examina costul colosal plătit pentru cei 11 ani de război şi efectul acestuia atât pentru populaţia afgană, cât şi pentru cea americană.

În Afganistan au murit peste 2.000 de soldaţi americani. Acestora li se adaugă aproape o mie de soldați din cadrul celorlalte puteri NATO şi nenumărate zeci de mii din rândul populaţiei afgane. Ţara a fost distrusă pentru a treia oară în trei decenii: mai întâi de războiul susţinut de SUA împotriva armatei sovietice, în cursul căreia CIA a ajutat la crearea Al Qaeda; apoi, de războiul civil care a urmat colapsului regimului susţinut de sovietici, care a dus la venirea la putere a talibanilor, sponsorizaţi de Pakistan, un aliat major al SUA; şi acum războiul care a început în 2001 şi s-a extins mai mult decât oricare alt război purtat anterior de SUA.

Factorul constant al acestor băi de sânge este rolul răpitor şi reacţionar al imperialismului american. Statele Unite a fost factorul cel mai important în crearea Al-Qaeda -formată de bin Laden în eforturile sale de a sprijini mujahedinii sponsorizaţi de SUA care luptau împotriva ocupaţiei sovietice - şi în victoria talibanilor, iniţial salutaţi de Washington ca oferind un garant de stabilitate şi un potenţial partener pentru afacerile cu conducte de petrol în Asia Centrală.

Clasa muncitoare americană are, prin urmare, o responsabilitate specială: aceea de a se opune şi de a denunţa baie de sânge în curs de desfăşurare din Afganistan. Zeci de mii de civili afgani sunt măcelariţi, iar ţara lor este jefuită în numele apărării "intereselor americane." Adevărul este însă că doar elita conducătoare imperialistă are un interes în războiul din Afganistan.

Muncitorii trebuie să ceară o retragere imediată şi necondiţionată a forţelor militare NATO şi americane din acea ţară devastată, plata unor compensații pentru milioanele de oameni ale căror vieţi au fost dezrădăcinate de intervenţiile succesive ale SUA şi urmărirea penală a guvernului american şi a oficialilor militari pentru crimele de război pe care le-au ordonat împotriva poporului din Afganistan.