Speranţa care a fost des exprimată, că creşterea economică din China ar oferi o nouă bază pentru expansiunea economiei capitaliste mondiale, a suferit lovituri grave în ultimele săptămâni. Mai multe statistici economice au subliniat o încetinire marcantă a economiei din China. Cifrele lor au o semnificaţie globală. Ele indică în mod clar că acum, când ne apropiem de cea de-a patra aniversare de la prăbuşirea Lehman Brothers, defalcarea economică pe care aceasta a declanşat-o se aprofundează şi se extinde în toate părţile lumii.

Importanţa Chinei pentru economia mondială este subliniată prin faptul că după declanșarea crizei financiare mondiale în 2008, ea a reprezentat mai mult de 35 la sută din întreaga expansiune economică globală. În aceeaşi perioadă, marile economii capitaliste avansate au stagnat, economia din zona euro contractându-se cu două procente.

Una dintre cele mai importante legături a economiei chineze cu restul lumii este prin intermediul exporturilor. Încetinirea cel mai evident exprimată a avut loc în exact acest aspect. Cifrele cele mai recente arată că creşterea exporturilor aproape că a încetat în luna iulie, crescând cu doar un procent, mult sub prognozele pieței și a creșterii de 11,3 procente care a fost înregistrată în luna iunie. Importurile au crescut cu doar 4,7 procente, indicând că cererea internă nu s-a extins atât de rapid cum au sperat autoritățile guvernamentale atunci când au adoptat în luna iunie o politică monetară mai relaxată.

O scădere a cifrelor pentru exporturi relevă că China este departe de a fi o sursă de stimul pentru restul lumii. Din contră chiar, economia chineză este trasă în jos de curenţii de recesiune din toate centrele capitaliste principale. Pe parcursul anului trecut, exporturile din China către zona euro s-au diminuat cu 16 procente, una dintre cele mai mari scăderi în economiile majore. Exporturile către Italia, de exemplu, au scăzut cu 36 de procente.

Agenţia oficială de ştiri din China, Xinhua, a descris situaţia ca fiind "sumbră." Există predicţii care indică că ţinta unei creşteri de 10 la sută a exporturilor pentru anul acesta nu vor fi atinsă. La fel sunt şi avertismentele că anul 2012 se aseamănă cu perioada care a urmat imediat după falimentul Lehman Brothers. Exporturile de atunci au rezistat pentru câteva luni, după care s-au prăbușit.

Acest lucru a dus la concedierea a 23 de milioane de muncitori chinezi. Guvernul le-a acordat atunci un pachet de stimul major, estimat la aproximativ 500 de miliarde de dolari, și a dat o directivă băncilor de a slăbi creditul. Însă aceste măsuri, chiar dacă au dus la creşterea economiei, au condus şi la dezvoltarea unui dezechilibru major. Investițiile reprezintă acum aproximativ 50 la sută din produsul intern brut (PIB) al Chinei, indicând nivelul de dependenţă al economiei faţă de proiectele guvernamentale de infrastructură şi dezvoltare imobiliară.

Există însă indicii că aceste măsuri nu mai au acelaşi impact ca și în trecut. Faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, PIB-ul din China a crescut în trimestrul din luna iunie cu doar 7,6 procente, cea mai lentă creştere din ultimii trei ani. Creşterea producţiei industriale a scăzut de la 9,5 la sută la 9,2 la sută, creşterea vânzărilor cu amănuntul a scăzut de la 13,7 la sută la 13,1 la sută. Doar dinamica investiţiilor a rămas stabilă, la 20,4 la sută.

În timp ce aceste rate de creştere sunt ridicate în comparaţie cu cele ale economiilor capitaliste avansate, marjele de profit reduse înregistrate în economia chineză indică că un declin relativ mic în rata de creştere are totuşi un impact semnificativ. De exemplu, un raport emis cu două săptămâni în urmă a arătat că în prima jumătate a anului, profiturile fabricanţilor de oţel din China au scăzut cu 96 la sută comparativ cu un an în urmă. Un oficial a descris industria ca fiind o "zonă de dezastru."

Profiturile întreprinderilor de stat, care reprezintă o proporție semnificativă a economiei, au scăzut cu 11,6 la sută în primul semestru al anului, acesta fiind rezultatul cel mai slab înregistrat după declanșarea crizei financiare globale la sfârşitul anului 2008.

Încetinirea economiei din China va avea un impact major asupra politicii şi economiei într-un număr mare de țări. Unul dintre efectele cheie ale crizei economice din Asia din 1997-98 a fost o schimbare semnificativă în orientarea economică a multora dintre țările din Asia de Sud-Est. Rând pe rând, în loc să mai producă bunuri de larg consum pentru pieţele din SUA şi Europa, aceste ţări au fabricat componente pentru produse de bază care au fost asamblate în cele din urmă în China.

Pentru toate aceste economii, încetinirea comerțului din China este un semn de îngrijorare. Banca Centrală Thailandeză a emis în această săptămână o declaraţie de avertizare. Aceasta spunea că încetinirea dinamicii exportului din China va lovi industria Thailandei, care este un important furnizor de componente. Un purtător de cuvânt al băncii a declarat că "impactul negativ al crizei euro asupra partenerilor noştri" va creşte în ce-a de-a doua jumătate a anului. Banca a revizuit deja prognoza PIB-ului, coborând-o.

Exportatorii majori de materii prime către China, în special Australia şi Brazilia, vor fi, de asemenea, afectaţi. În această săptămână, un oficial din cadrul exportului de minerit de fier din Brazilia, Vale, a declarat că încetinirea economiei din China a însemnat sfârşitul "anilor de aur". Compania, care a livrat în cel de-al doilea trimestru al acestui an aproximativ 44 la sută din producţia sa de minereu de fier - pelete producătorilor de oţel din China, a anunţat o scădere de 59 la sută a profiturilor sale. La rândul său, preţurile pentru minereul de fier au atins cele mai scăzute niveluri din decembrie 2009 încoace. Deoarece economia Braziliei se confruntă şi ea cu o încetinire majoră, guvernul a anunţat o serie de privatizări, altele fiind aşteptate în săptămânile următoare.

Încetinirea economiei din China va avea urmări economice şi politice semnificative în Australia.Ţara depinde în foarte mare măsură de exporturile chineze de cărbune, minereu de fier şi gaze naturale lichefiate. În cadrul secțiunilor din industria minieră şi în cadrul unor secţiuni care sprijină guvernul laburist există între timp opinii de opoziţie în ceea ce priveşte "atenţia" SUA pentru Asia şi ostilitatea sa tot mai mare faţă de China. Aceste neînţelegeri din cercurile de guvernământ vor creşte în condițiile în care încetinirea economiei va deveni o luptă tot mai intensă pentru piețele de export din China.

Vor creşte, de asemenea, şi tensiunile dintre SUA şi China. Încetinirea creşterii exporturilor înseamnă că autorităţile chineze nu vor fi dispuse să permită ca valoarea renminbi să crească. China Securities Journal, ziar susţinut de stat, a remarcat la începutul acestei luni faptul că "deprecierea" monedei ar fi "benefică prin consolidarea exporturilor" şi că valoarea ei ar trebui să scadă cu o sumă "corespunzătoare". Însă orice scădere semnificativă va duce garantat la un răspuns rapid din Statele Unite, care, în lupta pentru pieţele de export, urmăreşte să menţină scăzută valoarea dolarului.

Intensificarea tendinţelor contradictorii din cadrul economiei mondiale - a căror expesie este dată de încetinirea economică din China și la care ţara contribuie la rândul său - înseamnă că tensiunile politice aflate în creştere vor însoţi agravarea situaţiei economice.