Salvarea monedei euro şi criza democraţiei în Europa

De Peter Schwarz
8 august 2012

Premierul italian Mario Monti a declarat luni că Europa se va dezintegra "dacă guvernele sunt complet legate de deciziile parlamentelor." Într-un interviu cu Der Spiegel el a mai adăugat că fiecare guvern are "datoria de a educa parlamentul."

Declaraţia lui Monti este similară cu admiterea, că numeroasele planuri de salvare bancare organizate pentru a salva moneda euro în urma prăbuşirii financiare din 2008 şi programele de austeritate lansate pentru a face clasa muncitoare să plătească pentru ele, au tensionat democrația burgheză europeană până la punctul de rupere. Responsabilitatea guvernului faţă de parlament și controlul parlamentului asupra guvernului - pe care Monti le pune sub semnul întrebării - sunt principii de bază al democrației parlamentare.

Monti atacă parlamentul, dar ţinta sa reală este clasa muncitoare. Pentru marea majoritate a populaţiei a devenit deja imposibil să mai influenţeze cursul politicii prin prezenţa la urne. Deciziile politice majore sunt luate de pieţele financiare şi acoliţii lor din Bruxelles, Berlin şi alte capitale europene.

La recentele alegeri din Grecia şi Franţa, partidele care au părut a promite că vor pune capăt sau cel puţin vor tempera reducerile sociale brutale au primit sprijin popular larg. Partidul Socialist din Franţa a câștigat alegerile prezidențiale pentru prima dată din anul 1988 încoace. În Grecia, Coaliţia Stângii Radicale (SYRIZA) a devenit cel de-al doilea mare partid din ţară. Însă nimic nu s-a schimbat.

Noul preşedinte francez, Francois Hollande, continuă politicile îndreptate împotriva clasei muncitoare pe care le-a început predecesorul său, Nicolas Sarkozy, neoferind nicio opoziție concedierilor în masă din industria auto. În Grecia, Syriza și-a asumat rolul partidului de opoziţie loial, în timp ce coaliția guvernamentală alcătuită din partidul conservator Noua Democrație, social-democraţii de la PASOK şi Stânga Democratică impun măsuri de austeritate chiar mai brutale.

Monti a dat interviul la o săptămână după ce măsurile de austeritate îndreptate împotriva clasei muncitoare au fost intensificate în întreaga Europă. Guvernul grec a decis să facă reduceri suplimentare în valoare de 11,5 miliarde de euro - reduceri care vor aprofunda suferinţa muncitorilor și pensionarilor deja aflaţi în suferinţă. Guvernul spaniol a crescut ținta sa anterioară de reducere a deficitului la 60 la sută şi acum are drept scop reducerea din buget a masivei sume de 102 miliarde, aruncând ţara înapoi la săracia din epoca Franco.

Banca Centrală Europeană a decis să sprijine ţările - prin achiziţionarea obligaţiunilor guvernamentale - numai dacă acestea au făcut anterior o cerere la Fondul European pentru ajutor de urgență și au prezentat măsurile de austeritate dictate de UE.

Acest lucru provoacă opoziţie pe scară largă. Sute de mii de oameni au ieşit în Spania în stradă pentru a protesta împotriva măsurilor de austeritate ale guvernului. Sindicatele se afla în dificultate, nemaiputând să ţină această furie sub control. Muncitorii din Spania, Grecia sau oricare altă ţară europeană nu sunt dispuşi să accepte fără luptă distrugerea tuturor câştigurilor lor.

În aceste circumstanțe, comentariul lui Monti subliniază ordinea de zi de bază a burgheziei europene: să mearga înainte cu politicile băncilor, oricare ar fi rezultatul alegerilor sau dimensiunea grevelor şi protestelor stradale îndreptate împotriva măsurilor de austeritate.

Monti ştie foarte bine, că counterrevoluţia socială cerută de pieţele financiare internaţionale este incompatibilă cu metodele democratice. El conduce un guvern de tehnocraţi care nu are legitimitate democratică. Monti - un profesor de economie, consilier la Goldman Sachs şi membru a mai multor think tanks conservatoare (Bruegel, Grupul Bilderberg, Comisiei Trilaterală) - este un reprezentant de încredere al capitalului financiar internaţional. La ordinul acestuia, Monti a succedat guvernul Berlusconi în noiembrie anul trecut fără organizarea unor alegeri. Berlusconi trebuia înlocuit, deoarece nu a reuşit să reducă bugetul destul de profund şi rapid.

De atunci, guvernul Monti a atacat sistematic câştigurile sociale și drepturile câştigate de către muncitorii italieni de la căderea dictaturii fasciste a lui Mussolini la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial şi până acum. Guvernul a redus pensiile, a marit taxele de consum şi a eliminat protecţiile juridice împotriva concedierilor și alte drepturi sociale.

Trebuie trase concluzii politice din declaraţia lui Monti. Conform acestuia, dezintegrarea Europei poate fi prevenită numai în cazul în care guvernele repudiază procedurile democratice. Clasa muncitoare nu îşi poate apăra drepturile şi câştigurile sale sociale în cadrul structurii reacţionare a Uniunii Europene.

Punctele de vedere privind politica europeană în domeniul financiar care vin de la adversarii direcţi ai lui Monti - politicienii germani care au criticat remarcile sale ca fiind o încercare de a "slăbi legitimitatea democratică", după cum a spus ministrul de Externe Guido Westerwelle - sunt la fel de ipocrite şi reacţionare. Berlinul a încercat constant să impună guvernelor reduceri devastatoare, în special în Grecia, sfidând total opinia populară din Grecia şi din alte ţări europene. În plus, Germania a condus campania pentru a stabili o dictatură de facto a UE peste politicile fiscale ale guvernelor din zona euro.

Acest fapt subliniază, că UE ca un întreg este un instrument de subjugare a Europei la dictatura pieţelor financiare concurente. Acesta nu poate fi nici reformată şi nici împinsă să îşi schimbe cursul prin proteste şi negocieri.

Numai mobilizarea independentă a clasei muncitoare bazată pe perspectiva Statelor Socialiste Unite ale Europei poate opri aceste atacuri. World Socialist Web Site face apeluri pentru abolirea Uniunii Europene și instituțiilor acesteia şi leagă această cerere de un program socialist internaţional.

Noi luptăm pentru unitatea clasei muncitoare europene şi internaţionale. Muncitorii din Italia, Germania, Franţa, Spania şi Marea Britanie trebuie să preia lupta pentru răsturnarea lui Monti, Merkel, Hollande, Rajoy și Cameron și să stabilescă guverne muncitoreşti care să exproprieze bogăţia celor super-bogaţi, cea a băncilor şi marilor afaceri şi să reorganizeze economia pentru a servi societăţii în ansamblu, nu interesului de profit al aristocrației financiare.