Cele mai recente ameninţări israeliene, de a lansa un război de agresiune neprovocat împotriva Iranului, subliniază nepăsarea și criminalitatea tendinţei administraţiei Obama de a remodela Orientul Mijlociu şi de a reafirma poziţia dominantă a SUA asupra regiunii. În timp ce liderii politici israelieni îşi declară intenţiile mult mai deschis, acestea doar dau ecou declaraţiilor repetate ale lui Obama că pentru a se ocupa de Iran, SUA îşi păstrează toate opţiunile deschise, inclusiv pe cea a războiului.

Viceministrul israelian de externe, Danny Ayalon, a cerut duminica trecută aliaţilor săi americani şi europeni să "declare astăzi că discuţiile [cu Iranul] au eşuat," și să stabilească un termen limită până când Iranul trebuie să încheie programul său nuclear. Întrebat cât timp ar trebui să i se acorde regimului iranian, Ayalon a răspuns, "săptămâni, şi nimic mai mult de atât."

Comentariile lui Ayalon au venit pe fondul speculaţiilor intense din mass-media israeliană că prim-ministrul Benjamin Netanyahu şi oficialii serviciilor secrete sunt aproape de luarea deciziei de a ataca Iranul. Ziarul Ma´ariv a raportat marţi că Netanyahu şi ministrul Apărării, Ehud Barak, au stabilit data de 25 septembrie ca fiind termenul la care Obama trebuie să se angajeze să ia acţiuni militare împotriva Iranului.

O notă ajunsă miercuri în mass-media a subliniat că planurile de război israeliene ar include "un atac cibernetic fără precedent" care să blocheze comunicările din Iran; utilizarea muniţiei din fibră de carbon pentru a prăbuşi sistemul de electricitate din ţară, precum şi "un baraj din zeci de rachete balistice" şi "sute de rachete de croazieră", completate de atacuri aeriene, care să vizeze instalațiile nucleare ale Iranului, aparatura militară și liderii săi politici şi militari.

Ambasadorul Israelului în Statele Unite, Michael Oren, a declarat miercuri unui forum public că Israelul ar fi dispus să atace Iranul, chiar dacă nu ar reuşi să distrugă complet programul său nuclear. "Diplomaţia a eşuat" a declarat el răspicat. "Am ajuns într-un moment critic în care trebuie luate decizii importante." Întrebat când se va închide fereastră de oportunitate a Israelului pentru a ataca, el a răspuns: "Într-un viitor nu prea îndepărtat."

Aceste ameninţări recente urmăresc parțial intimidarea criticilor din Israel, unde există opoziţie pe scară largă faţă de un război împotriva Iranului, precum şi adăugarea unei presiuni asupra administraţiei Obama, de a escalada propriile ameninţări adresate Iranului. Indiferent care este scopul conştient al acestor declaraţii ale oficialilor israelieni, pledările lor în favoarea războiului sporesc tensiunile în întreaga regiune şi sporesc pericolul unui război.

În plus, Iranul nu este singura ţintă. Ambasadorul israelian Oren şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu stocul de arme chimice al Siriei, stoc aflat în mijlocul unui război civil care se înrăutăţeşte. El a spus că situaţia este "foarte periculoasă, uşor inflamabilă " şi a indicat că este posibil să fie nevoie "să ne ocupăm întâi" de Siria şi abia apoi de Iran. Israelul a ameninţat deja că va ataca armele chimice din Siria.

Pretextele folosite de către Statele Unite şi aliaţii săi pentru a justifica războiul împotriva Iranului sunt în întregime cinice. SUA ameninţă să atace Iranul bazându-se pe acuzaţii nefondate că ţara dezvoltă arme nucleare, asta în timp ce închide ochii la stocul uriaş de bombe nucleare și sisteme de lansare deţinut de Israel. SUA şi Israelul fac, de asemenea, declaraţii inflamatorii privind armele chimice din Siria pentru a oferi o scuză pentru o agresiune militară.

Pentru strategii americani şi israelieni, războiului civil din Siria și pregătirile pentru un atac asupra Iranului sunt strâns interconectate. Iranul - prin sprijinul primit de la aliatul său, regimul sirian al preşedintelui Bashar al-Assad, precum şi a miliţiei libaneze, Hezbollah, şi a organizaţiei palestiniene Hamas - este considerat principalul obstacol în faţa consolidării hegemoniei americane în Orientul Mijlociu. După ce intervenţia militară susţinută de SUA va escalada în Siria, la fel se va dezvolta şi puterea militară a Statele Unite şi a aliaţilor săi din Golful Persic împotriva Iranului.

Cu sprijinul SUA, Israelul este implicat deja în Iran într-un război de sabotare şi asasinare sub acoperire extrem de provocator.

În plus, cu sprijinul oferit de monarhiile sunite reacţionare din Arabia Saudită şi Qatar, precum şi a guvernului turc, SUA provoacă deliberat scânteile unui război sectar regional de-a lungul liniilor etnice sunite-şiite.

Miliţiile de opoziţie siriene sunt înarmate de Statele Unite, iar printre aliaţii săi se numără luptători suniţi extremişti, inclusiv grupări legate de Al-Qaeda, care sunt ostile faţă de regimurile "şiite" din Iran şi Siria. După ce tensiunile politice au crescut până la punctul de fierbere, chiar şi un episod relativ minor - o ciocnire navală în Golful Persic sau un incident la granița dintre Siria şi Turcia - poate deveni declanşatorul unui război regional care ar atrage marile puteri.

Intervenția în Orientul Mijlociu a imperialismului american şi a aliaţilor săi este pe punctul de a escalada. Ea este un răspuns dat mişcărilor revoluţionare ale clasei muncitoare care au erupt anul trecut în Egipt și Tunisia. Războiul NATO care l-a îndepărtat de la conducerea regimului libian pe Muammar Gaddafi s-a bazat pe motive umanitare false şi a devenit modelul după care se ghidează eforturile conduse de SUA pentru a-l elimina de la putere pe Bashar al Assad, preşedintele Siriei.

Promovarea suniţilor islamişti și a extremiştilor din Libia, Siria şi în altă parte a Orientului Mijlociu este în concordanţă cu cele mai profunde nevoi ale imperialismului american și a elitelor de guvernământ din Orientul Mijlociu de a diviza clasa muncitoare.

Singura forţă socială care poate preveni alunecarea într-un război catastrofal în Orientul Mijlociu şi la nivel internaţional este clasa muncitoare. Muncitorii din întreaga regiune - indiferent de limba pe care o vorbesc, de religia sau etnia căreia îi aparţin - au aceleaşi interese comune de clasă: opoziţia faţă de o intervenție imperialistă, faţă de militarism şi război, precum şi împotriva neobositului asalt asupra nivelului lor de trai şi a drepturilor lor democratice. Este necesară o luptă unificată a clasei muncitoare îndreptată împotriva cauzei principale a războiului - sistemul de profit în sine - şi pentru Statele Socialiste Unite din Orientul Mijlociu.