Unilever, compania gigant care produce bunuri de consum, a anunţat că a început să pună în practică în Europa strategia de marketing "lumea a treia". Acest lucru este o mărturie elocventă a inegalităţii sociale aflată în creştere, care asaltează acum continentul.
Jan Zijderveld, şeful operaţiunilor din Europa, a declarat răspicat că decizia a fost luată, deoarece "sărăcia se reîntoarce în Europa."
Concernul va începe producerea pentru Europa a unor pachete mai mici, mai ieftine, pe care le vinde acum în Africa şi Asia. "În Indonezia vindem pachete individuale de şampon pentru doi-trei cenţi şi încă mai avem un câştig decent, " a spus Zijderveld. "Ştim cum să facem asta, dar în Europa am uitat în anii înainte de criză."
Unilever a adoptat deja această strategie în Grecia şi Spania, două ţări vizate pentru măsuri de austeritate draconice de către Troica -Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Centrală Europeană. Politicile de austeritate ale Troicii au agravat criza economică în aceste ţări, determinând suferinţă în masă. În Grecia şi Spania, somajul în rândul tinerilor este de 53,8 la sută, respectiv 52.9 la sută.
Însă dificultăţile în masă nu se limitează numai la sudul Europei. Două rapoarte recente privind condiţiile din Marea Britanie şi Germania dezvăluie o intensificare a polarizării sociale în "inima" Europei.
Cine câştigă din creşterea economică? se întreabă un raport întocmit de Institutul de Studii Fiscale (IFS) şi Institutul Naţional de Cercetări Economice (Rei) şi apoi prognozează că nivelul de trai din Marea Britanie pentru gospodariile cu venituri mici şi medii va scădea brusc în următorii opt ani, chiar dacă ţară reuşeşte să iasă din acest curent al unei duble recesiuni.
Până în 2020, aceste gospodării îşi vor vedea veniturile reduse cu până la 15 la sută. Până la sfârşitul deceniului, o familie cu venituri mici, care în prezent se luptă cu un venit de 10.600 de lire pe an, îşi va vedea venitul net scăzut în termeni reali la 9.000 de lire. O familie cu venituri medii, de 22.900 de lire pe an, va suferi o pierdere de 3 procente. În schimb, cei bogaţi vor observa o creştere a nivelului lor de trai.
Aceste proiecţii sunt cu atât mai condamnabile având în vedere că scenariul pe care se bazează raportul a luat în calcul o rată de creştere anuală între 1,5 şi 2,5 la sută până în 2020 şi nicio altă reducere a cheltuielilor. De fapt, condiţiile vor fi mult mai rele.
Conservatorii şi liberal- democraţii din Marea Britanie a dat recent de înţeles că intenţionează să facă un atac suplimentar asupra prestaţiilor sociale. Cancelarul George Osborne va anunţa curând o nouă reducere în valoare de 10 miliarde de lire din programele sociale, în plus faţă de cele 18 miliarde de lire deja tăiate.
Aceste măsuri sunt implementate în condițiile în care 2,5 milioane de oameni sunt oficial fără un loc de muncă şi în care majoritatea muncitorilor au fost deja supuşi unor reduceri salariale şi îngheţări ale salariilor. Aproximativ 3,6 milioane de copii trăiesc în mod oficial în sărăcie. Un studiu efectuat la începutul acestui an a arătat că patru din cinci profesori raportează că elevii merg la şcoală fără mâncare.
În schimb, lista celor bogaţi publicată anul acesta în Sunday Times a dezvăluit că bogăţia combinată a celor mai bogaţi 1.000 de oameni a crescut la un nivel record de 414.260 miliarde de lire.
Un raport încheiat o dată la patru ani şi întocmit de Ministerul Muncii din Germania, raportul bogăţiei şi sărăciei, arată că decalajul dintre bogaţi şi săraci se lărgeste şi în acea ţară, care este de obicei proclamată a fi povestea succesului economic european.
Ponderea totală a averii deţinută de cei care se încadrează în cele 10 procente a celor mai bogaţi din populaţia lumii a crescut de la 45 la sută în anul 1998, la 53 la sută în 2008. Jumătate din toate gospodăriile lumii au deţinut doar 1,0 la sută.
Raportul afirmă că aproape 16 la sută din populaţie se află "în prag" de sărăcie şi că "salariile care nu mai sunt suficiente - chiar dacă cineva este angajat cu normă întreagă - nici pentru a hrăni o singură persoană accentuează riscurile sărăciei şi subminează coheziunea socială."
Cele două rapoarte au primit un răspuns anxios din partea secţiunilor din mass-media.
The Observer din Marea Britanie a scris un editorial intitutlat "Trebuie să evitam această polarizare din Marea Britanie." Aceasta polarizare şi sărăcirea clasei de mijloc din Marea Britanie, care deja luptă, este dăunătoare pentru cetăţenii individuali, corpul politic şi coeziunea socială şi pentru un viitor sănătos, bogăţia şi bunăstarea Marii Britanii. Nu trebuie să fi permis ca acest aspect să apară", a avertizat ziarul.
Răspunzând raportului emis de Ministerul Muncii, Frankfurter Rundschau a concluzionat că decalajul dintre bogaţi şi săraci se lărgeşte ca urmare a "re- împărţirii" activelor de jos în sus." Prognozând că fără o acţiune de remediere, următorul raport ar arăta că diferenţa de avere a devenit chiar mai mare, ziarul s-a întrebat: "Oare cât timp mai poate tolera societatea ca bogaţii să devină mai bogaţi? Nimeni nu ştie răspunsul."
Cu toate acestea, în ciuda plângerilor lor, niciun ziar nu a avut o soluţie. Frankfurter Rundschau a scris, cu un aer de disperare, "că atâta timp cât noi nu avem soluţii, acestea trebuie să fie găsite. Noi trebuie să încercăm. Să experimentăm."
The Observer a sugerat o dezbatere "naţională privind....un nou contract social," dar acest lucru este format din propuneri vagi şi minime, cum ar fi "educaţia vocaţională, îngrijirea copiilor şi un salariu care să asigure traiul."
Astfel de apeluri sunt lipsite de sens şi sunt în stare de faliment. Ele sunt îndreptate spre aceeaşi elită conducătoare, care a profitat de criza economică globală pe care a creat-o, pentru a realiza o contrarevoluţie socială în Europa.
Această strategie a "pământului ars" este condusă de burghezia germană și britanică, şi, după cum au demonstrat recentele rapoarte, se aplică muncitorilor din propria ţară, cât şi celor din Europa de Sud.
The Observer şi Frankfurter Rundschau au dreptate atunci când spun că aceasta este o cale care va duce la confruntări majore de clasă şi la explozii sociale. Însă apelurile lor către elita conducătoare, de la care se aşteaptă să dea lucrurilor un sens şi să introducă anumite paliative în vederea îmbunătăţirii tensiunilor de clasă, se vor lovi de urechi surde.
Clasă conducătoare şi reprezentanţii săi politici au respins orice noţiune de reformă socială. Fie că sunt conservatoare, democrat -liberale sau sociale, toate sunt orientate înspre cei super bogaţi şi sunt angajate în numele unei politici a războiului de clasă. "Modelul european social" este acum unul al sărăciei fără limite, controlat de sindicate şi susţinut de violenţa poliţiei şi de represiunea de stat.
Nu este o chestiune de cât timp mai poate "societatea tolera" această stare de fapt, ci ce poate şi trebuie să facă clasa muncitoare pentru a schimba situaţia. Singura soluţie pentru catastrofa care se întinde în Europa se află într-o acţiune şi un program independent al clasei muncitoare.
Strânsoarea asupra vieţii economice şi sociale, care este exercitată de oligarhia financiară, poate fi ruptă numai printr-o luptă conştientă şi revoluţionară a clasei muncitoare, care să răstoarne capitalismul şi să formeze guverne muncitoreşti bazate pe politici socialiste. Acest lucru trebuie să facă parte din lupta pentru Statele Socialiste Unite ale Europei.