În faţa ambasadelor diplomatice ale SUA din întreg Orientul Mijlociu au loc proteste îndreptate împotriva unui film anti-islamic. Aceste proteste sunt un verdict popular devastator dat politicilor guvernului Statelor Unite.

Protestele s-au răspândit în cel puțin unsprezece țări, inclusiv în Egipt, Yemen, Libia, Irak, Tunisia, Algeria, Iordania, Iran, Maroc, Sudan, şi Bangladesh.

Furia populară legată de acel film, o provocare politică a cercurilor de dreapta din Statele Unite, a adus la suprafață repudierea profundă pe care populaţia o are faţă de politicile Washingtonului din Orientul Mijlociu. De anul trecut, de când revoltele clasei muncitoare au răsturnat dictaturile susţinute de SUA în Tunisia și Egipt, administraţia Obama a sprijinit necruţător şi în ciuda opoziţiei populare regimurile aripii de dreapta şi a escaladat războaie sângeroase purtate de proxi-urile sale în Libia și Siria.

În faţa ambasadei americane din Egipt, muncitorul zilier Yassin Maher a spus celor de la Al Ahram că el protestează împotriva regimului islamist al preşedintelui Mohamed Mursi, care este sprijinit de SUA, pentru a cere condiții de viață mai bune. El a denunţat represiunea poliţiei împotriva protestului: "După cum puteţi vedea, forțele de securitate sub Mursi sunt aceleaşi care erau şi în timpul erei Mubarak - ambele apără America."

Muncitorii şi tineretul au luat cu asalt ambasada SUA din Sana, capitala Yemenului, o ţara sărăcită al cărui guvern corupt a fost sprijinit de Washington atunci când poporul a protestat împotriva războiului civil sângeros pe care acesta îl desfăşoară acolo. A devenit o rutină ca forţele SUA să organizeze raiduri şi să lanseze atacuri cu drone în ţară. Anul trecut, o dronă a ucis un cetăţean american, pe Anwar al-Awlaki.

Preşedintele Yemenului, Rabbo Mansour Hadi, a denunţat protestele ca fiind o conspiraţie menită să tulbure relaţiile ţării sale cu Washingtonul.

Mii de protestatari suniţi şi şiiţi au mărsăluit împreună în Irak, în oraşele Bagdad şi Basra. Irakul a fost invadat de Statele Unite în 2003 şi apoi devastat de o ocupaţie care a durat aproape zece ani şi care a costat viaţa a peste un milion de irakieni .

În Libia, unde un raid coordonat asupra consulatului american din Benghazi a ucis patru oficiali americani, Washingtonul culege ceea ce a semănat în timpul războiului de anul trecut.

Administraţia Obama a orchestrat răsturnarea colonelului Muammar Gaddafi printr-o campanie de bombardament venită în sprijinul diferitelor miliţii islamiste şi tribale, care au acţionat ca proxy-urile sale pe teren şi care au fost ghidate de SUA şi de forţele speciale europene. Cu toate acestea, guvernul SUA nu a intenţionat niciodată să acorde acestor forţe controlul deplin al Libiei, al banilor proveniţi din petrol sau să le dea un cec necompletat pentru operațiunile internaționale desfăşurate de acestea, dar nesupravegheate de către Statele Unite. O neînţelegere între Statele Unite şi unele secţiuni ale acestor forţe locale din Libia a fost inevitabilă.

O întreagă armată a miliţiilor de dreapta se luptă acum pentru controlul asupra ţării. În mijlocul haosului social pe care SUA l-a creat prin intervențiile sale, grupul care a atacat consulatul din Benghazi a fost capabil să planifice şi să efectueze operaţiunea sa.

Washingtonul urmăreşte în mod neglijent desfășurarea aceloraşi politici şi în războiul sângeros purtat de proxi-urile sale în Siria. Cu cinism desăvârşit, SUA dezlănţuie forțe ca Abdel Hakim Belhadj - un mercenar libian ţinut pentru un timp în închisoarea secretă a CIA-ului din Thailanda, înainte de a fi predat Libiei - în războiul său împotriva regimului preşedintelui Bashar al-Assad.

Acest fapt subliniază ipocrizia orwelliană a "războiului împotriva terorii" pe care Statele Unite pretinde a -l duce împotriva Al- Qaeda. Prin această denumire SUA încearcă să vândă poporului american un produs neatrăgător: afirmaţia sângeroasă a intereselor imperialiste ale Americii în Orientul Mijlociu. În funcție de cel pe care Statele Unite l-a selectat ca fiind ţinta sa, Al-Qaeda apare fie ea înşişi ca o ţintă sau ca un instrument al intervenţiei militare americane.

Promovarea "democraţiei" de către SUA, este, la fel ca "războiul împotriva terorii", o frază retorică goală. Ceea ce este reală este moartea, distrugerea şi sărăcia lăsată în urmă de războaiele americane şi jefuirea regiunii pe care SUA o organizează împreună cu regimurile sale proxy.

Răspunsul Washingtonului la reizbucnirea celor mai recente proteste populare din regiune este de a mobiliza puterea sa militară cu scopul de a intimida opoziţia populară şi pentru a pregătit terenul pentru o nouă rundă de vărsare de sânge. Ea a expediat distrugătoare pentru a patrula coasta libiană şi pentru a lansa rachete de croazieră asupra unor ţinte aflate în interiorul ţării, care sunt bănuite a fi responsabile pentru atac.

În mijlocul războiului proxy al SUA din Siria şi a noilor ameninţări împotriva altor forțe aliate cu Iranul, cum ar fi organizaţia Hezbollah în Liban, o noua escaladare a operaţiunilor americane stabileşte scena pentru un război cu Iranul. Acest război este cerut de regimul israelian şi de secţiuni largi din cadrul guvernului american.

Un raport publicat recent de Iran Project - un grup de academicieni, ofițeri militari şi oficiali ai politicii externe americane - a avertizat asupra unor consecințe probabile ale unui astfel de război. Printre acestea se numără posibilitatea ca comerțul mondial cu petrol să fie perturbat datorită luptelor care ar avea loc în strategica Strâmtoare Hormuz. Pe lângă aceasta, luptele care s-ar da între forțele sprijinite de SUA şi cele susţinute de Iran ar putea cuprinde întregul Orient Mijlociu, iar Rusia şi China ar putea mări cu această ocazie livrarea de arme către Iran.

Răspunsul violent dat de imperialismul american la creşterea opoziţiei clasei muncitoare faţă de politicile sale din Orientul Mijlociu, din ţară şi din străinătate, stabileşte scena pentru dezastre mai sângeroase. La fel ca şi în anii 1930, înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, urmărirea unor războaie locale pregăteşte o conflagraţie generală, cu consecinţe dezastruoase.