Discursul beligerant şi provocator ţinut joi de prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu în faţa Adunării Generale a Naţiunilor Unite a subliniat că planurile pentru un atac militar neprovocat asupra Iranului sunt foarte avansate.

 

Netanyahu a stabilit un termen limită de patru până la nouă luni după alegerile din SUA din noiembrie pentru lansarea unui război. Motivul invocat este acela de a distruge facilităţile de îmbogăţire ale uraniului efectuată de către Iran. Arătând spre un desen în care este o bombă cu un fitil aprins, el a spus că " la ratele curente de îmbogăţire, primăvara viitoare, cel târziu vara viitoare, ei vor fi terminat îmbogăţirea medie a uranului şi vor fi trecut la stadiul final... . Linia roşie trebuie să fie trasă chiar aici, înainte ca Iranul să încheie a doua etapă de îmbogăţire nucleară necesară pentru a face o bombă."

 

Acest lucru a fost un ultimatum adresat Iranului ca să abandoneze programul său nuclear de îmbogăţire a uraniului sau va trebui să facă faţă represaliilor masive din partea Israelului şi Statelor Unite. Netanyahu, care a criticat administraţia Obama pentru întârzierea unei acţiuni militare împotriva Iranului, a subliniat în discursul său de la ONU convergenţă dintre SUA şi Israel.

 

Scopul "opririi programului iranian de arme nucleare" a spus el, uneşte "democraţii şi republicanii". El a vorbit la două zile după ce preşedintele Obama s-a adresat Adunării Generale şi a declarat că " un Iran înarmat cu arme nucleare nu este o provocare care poate fi tolerată.... . Statele Unite va face ceea ce trebuie pentru a împiedica Iranul să obțină o armă nucleară."

 

Netanyahu a încercat să creeze impresia că el ar fi dispus să renunţe la un atac israelian asupra Iranului înainte de alegerile din SUA în schimbul unui angajament clar de la Washington, de a lansa un război anul viitor.

 

Discursul său a exemplificat caracterul penal al politicii externe dusă de Israel şi Statele Unite. Netanyahu a prezentat Israelul - care menţine o ocupaţie ilegală în Palestina şi care a atacat toate statele arabe vecine în decursul istoriei sale relativ scurte - ca fiind o victimă, şi Iranul - care nu a atacat niciodată Israelul - drept un agresor.

 

El a cerut ca Iranul să abandoneze programul său nuclear de îmbogăţire a uraniului, care este în întregime juridic şi conform Tratatului de Neproliferare Nucleară, în timp ce Israelul a refuzat să semneze Tratatul şi a construit ilegal aproximativ 400 de focoase nucleare. Nici Israelul, nici SUA, nici Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică nu au prezentat nicio dovadă, care să contrazică afirmaţia Iranului, că ar dezvolta energie nucleară în scopuri paşnice, civile. SUA admite că Iranul nu posedă nicio armă nucleară şi ca nu a luat nicio decizie pentru a construi una.

 

Războiul care este pregătit în comun de SUA şi Israel este un război de agresiune, un aşa-numit "război preventiv" – un tip de război adoptat deschis drept politică în anii 1930 și 1940 de cel de-al Treilea Reich nazist. Acest război a fost condamnat de Tribunalele de la Nürnberg ca fiind o crimă de război şi a fost interzis în documentele fondatoare ale ONU.

 

În urma discursului lui Netanyahu, atât el cât şi Obama au declarat că sunt de acord cu o confruntare cu Iranul. Candidatul republican la preşedinţie, Mitt Romney, a lăudat cuvântarea acestora.

 

Premierul israelian a declarat sâmbătă presei israeliene că el a avut "o discuţie destul de lungă" cu Obama, urmată de o "întâlnire privată cu [secretarul de stat] Clinton." El a adăugat că "echipele noastre se întâlnesc la cele mai înalte niveluri. Cred că Israelul şi SUA pot ajunge la înţelegeri mult mai concrete decât ar putea crede unii comentatori."

 

Aceste declaraţii sugerează că angajamentele au fost făcute deja de către administraţia Obama, cu sprijinul bipartizan al republicanilor, şi că aceste angajamente sunt ascunse poporului american. Înteaga campanie electorală se desfăşoară fără o discuţie serioasă privind probabilitatea unui război împotriva Iranului şi implicaţiile sale pentru SUA, Iran şi lumea întreagă.

 

În fața opoziției populare largi faţă de un alt război în Orientul Mijlociu, care va trage poporul american într-un dezastru, există o conspiraţie a tăcerii, întreţinută de către ambele partide politice şi de către mass-media.

 

Între timp, SUA, Israelul şi ţările aliate desfăşoară exerciţii de război în Golful Persic, pregătindu-se pentru un atac militar. Joia trecută, forțele navale din 25 de naţiuni au finalizat o bătălie de exerciţiu care a durat 12 zile şi care a fost cel mai extins exerciţiu militar efectuat în Golf. Incluse în armadă cu SUA au fost Marea Britanie, Franţa, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi alte naţiuni.

 

Luna aceasta, SUA şi Israelul vor organiza jocuri de război, care implică simularea atacurilor împotriva Iranului şi Siriei. Potrivit ziarului israelian Maariv, exerciţiul va fi numit "proba de costume."

 

Potrivit diverselor rapoarte de presă, atacul Statelor Unite nu va fi unul restrictiv, concentrat şi scurt. Ziarele israeliene au raportat în august că consilierul pentru securitate naţională, Thomas Donilon, a informat Israelul privind planurile de război. Acestea ar începe cu o lansare iniţială a sute de rachete de croazieră, care să distrugă "apărarea aeriană, bazele de inteligenţă şi staţiile radar iraniene." Acest lucru ar fi urmat de un val de bombardiere B-52, care "ar arunca bombe asupra facilităţilor nucleare ale Iranului."

 

Centrul de Studii Strategice şi Internaţionale, un think-thank militar şi de inteligentă influent din Washington, a publicat luna trecută o analiză detailată a posibilelor dimensiuni ale unui atac al Statelor Unite asupra Iranului. Pe lânga cele cinci locaţii nucleare principale ale Iranului, raportul a enumerat alte opt baze de rachete şi douăsprezece facilităţi industriale şi de cercetare, care ar urma să fie bombardate.

 

Există pericolul real ca SUA sau Israelul să recurgă la arme nucleare. Un raport dintr-un ziar a remarcat faptul că Israelul a mărit puterea sa submarină, care, conform relatărilor, este echipată cu arme nucleare.

 

Duminică, un număr de semnatari ai unui studiu recent privind implicaţiile unui atac al Statelor Unite asupra Iranului, studiu efectuat de Iran Project, a publicat un articol în Washington Post cerând o discuţie publică înaintea oricăror acţiuni militare. Printre autorii articolului se numără fostul şef al Comandamentului Central, Adm. în rezervă William Fallon, fostul senator republican Chuck Hagel, fostul congresman democrat Lee Hamilton şi un alt fost comandant al Comandamentului SUA, Gen. în rezervă Anthony Zinni.

 

Articolul a avertizat că un atac al Statelor Unite asupra instalaţiilor nucleare ale Iranului ar putea escalada rapid într-o implementare masivă de trupe americane la sol şi ar putea declanşa un război regional, "care ar include Siria, Hezbollah-ul, palestinienii, alte state arabe şi grupări teroriste."

 

Din nou, după Afganistan, Irak şi Libia, poporul american este târât într-un război criminal pe baza unor pretexte false şi a unor minciuni - de data aceasta împotriva unei ţări a cărei populaţiii a fost de nenumărate ori obiectivul unor războaie anterioare. Acest război poate duce la tensiuni chiar mai explozive - sociale, naţionale, religioase, sectare - în întreg Orientul Mijlociu şi Asia Centrală.

 

Ca şi războaiele anterioare ale secolului al XXI-lea, scopurile reale ale acestuia sunt ascunse. Iranul este vizat nu datorită programului său nuclear, ci pentru vastele sale rezerve de petrol şi deoarece este considerat cel mai mare obstacol regional în calea hegemoniei americane în Orientul Mijlociu şi Asia Centrală. SUA este hotărâtă să monopolizeze controlul resurselor petroliere din lume pentru a contracara declinul său economic global şi pentru a slăbi poziţia proncipalilor săi rivalii, în primul rând China.

 

Poporul american are dreptul să cunoască ce planuri de cucerire şi ucidere în masă sunt pregătite fără ştirea lor! Acesta ar trebui să ceară explicaţii de la guvern şi de la ambii candidaţi la preşedinţie din partea marilor partide de afaceri.

 

Singura forţă socială care poate opri pregătirile de război şi care îi poate dezarma este clasa muncitoare. Lupta împotriva războiului cere construirea unei mişcări socialiste şi internaţionaliste de masă, care să pună capăt sistemului capitalist, care dă naştere războiului şi represiunii.