Aproape 50 de milioane de oameni trăiesc în sărăcie în Statele Unite. Acestea au fost cumplitele ştiri date publicităţii într-un raport de Biroul de Recensământ al SUA, opt zile după alegerile prezidenţiale.
Concluziile noului raport - care anume factor din cheltuielile şi beneficiile oferite de guvern, oferă o imagine mai precisă a sărăciei din SUA - este un rechizitoriu condamnabil al capitalismului american. Bazându-se pe date din 2011, primii trei ani ai primului mandat a lui Obama, raportul este, de asemenea, un comentariu asupra caracterului reacţionar al administraţiei şi răspunsul acesteia la cea mai gravă criză economică de la Marea Depresie încoace.
Vestea şocantă, că aproape unul din şase americani trăieşte în sărăcie, nu a dus la niciun comentariu în cadrul reţelelor sau emisiunilor de ştiri. Raportul a fost întâmpinat cu tăcere şi la Washington, acolo unde politicienii democraţi şi republicani conspiră pentru a pune în aplicare reduceri draconice din cadrul programelor sociale. Aceste reduceri vor arunca milioane de oameni mai adânc în rândurile celor săraci.
Barack Obama şi-a făcut un obicei din a exclude cuvântul "sărăcie" din vocabularul său politic. Prima conferinţă de presă postelectorală, care a avut loc în aceeaşi zi în care a fost lansat raportul de recensământ, nu a fost o excepţie. El nu a considerat că ar fi nevoie să ţină cont de cumplita creştere a sărăciei atunci când a stabilit scena pentru negocierile cu republicanii privind un pachet de austeritate de mai multe trilioane de dolari. Aceste reduceri vor devasta programele sociale de bază precum Medicare şi pensiile.
Creşterea bruscă a sărăciei, a persoanelor fără adăpost şi a foametei în America pe parcursul ultimilor patru ani nu este pur şi simplu un rezultat al forţelor economice. Mai presus de toate, acesta este rezultatul unei tendinţe calculate de a utiliza criza pentru a stabili un asediu asupra standardelor de viaţă şi drepturilor democratice a clasei muncitoare.
Primul mandat a lui Obama a fost consacrat protejării şi extinderii averii oligarhiei financiar-corporative în detrimentul marii majorităţi a populaţiei. Al doilea mandat va fi axat pe implementarea unei degenerări istorice, în care toate câştigurile obţinute de clasa muncitoare în peste un secol de luptă vor fi inversate.
Salvarea băncilor cu trilioane de dolari pe de o parte, şi atacurile asupra salariilor, pensiilor, programelor de sănătate şi a condiţiilor de muncă pe de altă parte - începute cu restructurarea industriei auto prin reducerea salariilor - vor fi intensificate şi combinate cu un asalt asupra a ceea ce a mai rămas din programe de asistenţă socială.
Cea mai semnificativă descoperire a raportului de recensământ este creşterea bruscă a celor care sunt săraci, deşi muncesc. Raportul ia ca punct de plecare cele 144 de milioane de oameni, care au lucrat cu normă întreagă sau parţială pe tot parcursul anului 2011. Aproximativ 9,4 la sută din aceşti muncitori - aproximativ 13,6 milioane de oameni - trăiesc conform pragului oficial în sărăcie (acest prag este absurd de scăzut şi subestimează dramatic numărul real al celor săraci).
Din cele 97 de milioane de muncitori angajaţi cu normă întreagă, 5,1 la sută - aproximativ 5 milioane de oameni - au trăit în sărăcie. Rata sărăciei printre cei aproximativ 46, 7 de milioane de angajaţi cu norma parţială de muncă a atins uimitoarea cifră de 18,5 la sută - aproximativ 8,6 milioane de oameni.
Potrivit Biroului de Recensământ, mai mult de un sfert din cei care trăiesc în sărăcie au avut un loc de muncă. Însă ei au câştigat atât de puţin - fie datorită salariului mic, a insuficientelor ore de lucru sau o combinaţie a ambelor motive - încât chiar dacă s-ar fi încadrat pentru un fel de ajutor guvernamental, ei tot ar fi trăit sub pragul sărăciei.
Pentru cei fără locuri de muncă, situaţia a fost chiar mai amară. Dintre aceştia, aproape o treime au trăit în sărăcie. Cu acordul lui Obama şi a Congresului, beneficiile pentru şomaj exins vor expira în ianuarie, privând 2 milioane de muncitori fără locuri de muncă de bani şi cufundând mai multe gospodării în sărăcie.
Administraţia Obama nu a implementat nicio politică pentru a oferi locuri de muncă şomerilor sau pentru a atenua suferinţa a milioane de lucrători, tineri şi seniori, care au fost aduşi în centrul atenţiei de către raportul Biroului de Recensământ. În urma accidentului de pe Wall Street şi a crizei economice nu a fost pusă în aplicare nicio măsură pentru a oferi ajutor celor care şi-au pierdut locurile de muncă, au fost evacuaţi din casele lor sau s-au luptat cu greutatea facturilor medicale sau a datoriilor masive pentru studii.
Între timp, bogaţii şi-au mărit averile şi inegalitatea socială a crescut.
Noile statistici privind sărăcia ar trebui să servească ca un avertisment puternic. Mitul despre "visul american" a devenit un coşmar social. Şi acesta este numai începutul. Nu este o schimbare temporară. Salariile de mizerie şi exploatarea brutală este "noua normalitate" sub sistemul de profit şi cel al dominaţiei politice a celor două partide controlate de aristocraţia financiară.
Locurile de muncă decente şi nivelul de trai sunt incompatibile cu sistemul de "piaţă liberă" elogiat des de Obama şi apărat de ambele partide. Lupta pentru locuri de muncă, salarii decente, educaţie, sănătate şi locuinţe este o luptă împotriva sistemului capitalist şi a tuturor apărătorilor săi politici. Problema urgentă cu care se confruntă muncitorii şi tineretul este construirea unei mişcări de masă socialiste şi independente, care să lupte pentru un guvern muncitoresc şi să reorganizeze viaţa economică în mod socialist.