Română

Mesajul de Crăciun al cancelarului Merkel

Peste câteva zile, cancelarul german va transmite, de lângă un brad împodobit şi steagul german, discursul de Crăciun. De obicei, Angela Merkel, fiica unui pastor din statul est-german Mecklenburg, nu face economie în acest mesaj de apeluri la armonie, pace şi iubirea aproapelui.

 

Cu toate acestea, în acest an, Merkel a transmis deja mesajul său real într-un interviu cu Financial Times. Interviul a fost intitulat "Merkel avertizează asupra costurilor programelor sociale de stat." În interviul publicat week-end-ul trecut, Merkel explică clar că ea consideră programele sociale europene drept nesustenabile.

 

Confruntându-se cu o concurenţă internaţională tot mai mare, Europa " trebuie să muncească foarte greu pentru a-şi menţine prosperitatea şi modul de viaţă," a spus Merkel. "Fiecare dintre noi trebuie să se oprească din a cheltui mai mult decât poate câştiga într-un an."

 

Pentru a oferi o idee despre magnitudinea reducerilor pe care ea le doreşte, Merkel a dat următoarele date: "Europa are astăzi puţin peste 7 la sută din populaţia lumii, produce aproximativ 25 la sută din PIB-ul global şi trebuie să finanţeze 50 la sută din cheltuielie sociale mondiale."

 

Apelul lui Merkel, timpic unei gospodine care face economii, este extrem de cinic. Apelul este făcut de un cancelar care, în timpul mandatului său, a pus peste 700 de miliarde de euro la dispoziţie pentru aşa-numita salvare a băncilor germane - asigurând de fapt profiturile unui cerc nesimţit de bogat de speculanţi financiari şi profitori.

 

După cum se ştie între timp, fostul CEO al Deutsche Bank, Josef Ackermann, şi-a sărbătorit cea de-a 60-a aniversare având-o pe Merkel drept gazdă, într-un moment în el recurgea la metode penale pentru a conduce afacerile băncii. Criza financiară a fost folosită pentru a accelera îmbogăţirea celor bogaţi în detrimentul publicului. Conform datelor de la guvern, între 2007 și 2012 - adică în anii de criză- activele private nete din Germania au crescut cu 1,4 miliarde de euro. În timp ce guvernul a pompat sume mari de bani în trezorăriile băncilor, el a dat naştere unui numar uriaş de oameni care se afla în partea de jos a societăţii şi care au fost condamnaţi la sărăcie, mizerie şi la o disperare care aminteşte de anii 1930.

 

Merkel demonstrează prin exemplul Greciei consecinţele unor astfel de atacuri asupra programelor sociale de stat. Cinci programe de austeritate impuse de UE, dar elaborate în mare măsură în biroul cancelarului, au aruncat ţara în ruină. Şomajul a crescut, salariile şi pensiile au fost reduse, iar sistemele de sănătate şi educaţie ale ţării au fost distruse. Acum, bandele fasciste şi partidele de extremă dreapta sunt încurajate să suprime rezistenţa populară aflată în creştere. Ceea ce are loc în prezent în Grecia este o crimă politică monstruoasă.

 

În interviul dat FT, cancelarul german explică clar că terapia de şoc greacă ar trebui extinsă şi în Spania, Portugalia şi Italia, precum şi în ţările cu un buget echilibrat. Printre aceste din urmă ţări, Merkel se referă la Franţa şi Germania. Lumea a încetat de mult să mai privească programele sociale europene drept un model, a declarat ea, ci s-a orientat înspre " alte modele." Noile standarde pentru competitivitatea internaţională, a adaugat ea, sunt China şi India.

 

Cu această declaraţie de intenţie privind impunerea standardelor chineze în Europa, Merkel declară război clasei muncitoare. Planul ei este de a reduce drastic salariile şi de a abroga drepturile sociale, inclusiv legislaţia existentă privind protecţia locurilor de muncă, zilele de boală plătite, pensiile şi asigurările de sănătate.

 

În campania sa împotriva programelor sociale europene, Merkel recunoaşte că se bazează pe experienţa sa din DDR, mai exact pe reintroducerea exploatării capitaliste care a urmat după căderea regimului stalinist în Germania de Est. O fostă tânără funcţionară stalinistă, care nu a plătit un cent pentru pregătirea sa în RDG, Merkel priveşte distrugerea sistemului social est-german ca pe o piatră de hotar în ceea ce priveşte realizarea competitivităţii internaţionale.

 

Acum, catastrofa socială din Europa de Est - care a condus la rândul său la apariția unor partide fasciste în Ungaria şi Polonia şi care îşi exercită influenţa asupra politicii guvernului - trebuie să se extindă în Europa de Vest.

 

Nu este o coincidenţă faptul că atât şeful guvernului german, cât şi preşedintele şării sunt foşti cetăţeni ai RDG, politizaţi în timpul perioadei reacţionare a două decenii de la reintroducerea capitalismului. În timp ce Merkel a atacat în FT programele sociale, preşedintele Joachim Gauck a zburat în Afganistan pentru a participa la o petrecere de Crăciun pentru soldaţii germani şi pentru a propaga necesitatea de a sprijini armata.

 

Motivul pentru care cancelarul german se simte liberă să atace în mod deschis şi agresiv programele sociale este evident. Ea are sprijinul tuturor partidelor parlamentare şi pe cel a sindicatelor. Die Linke nu este o excepţie în acest sens. Partidul a jucat un rol-cheie în reintroducerea capitalismului în RDG şi a considerat reunificarea capitalistă a Germaniei ca " absolut necesară" şi ceva ce trebuie " întreprins cu determinare" – acestea sunt cuvintele prim-ministrului de atunci şi ulterior a preşedintelui de onoare al die Linke, Hans Modrow.

 

De fiecare dată când die Linke are influenţă politică, partidul este în fruntea propunerilor de punere în aplicare a reducerilor din programele sociale şi în favoarea măsurilor de austeritate. În acelaşi timp, partidul încearcă să oprească protestele şi să limiteze lupta muncitorilor la scrierea de petiţii adresate guvernului.

 

În timpul unei sesiuni recente a Bundestag-ului, chemat pentru a discuta despre dezafectarea fabricii GM-Opel din Bochum, apelul principal al die Linke a fost îndreptat spre Merkel: " Doamna cancelar, faceţi din Opel principala D-voastră preocupare! " Acest lucru nu este doar o declaraţie a falimentului politic, ci, de asemenea, o încercare de a preveni şi de a suprima o luptă politică a clasei muncitoare împotriva guvernului.

 

Mesajulul de Crăciun transmis de Merkel în Financial Times este o declaraţie de război la adresa programelor sociale şi iniţiază o perioadă de lupte de clasă feroce. Muncitorii trebuie să pregătească propria strategie pentru conflictele sociale şi politice care vor urma. Acest lucru necesită, mai presus de toate, construirea unui partid revoluţionar, care să lupte necruţător împotriva politicilor reacţionare ale partidelor oficiale, inclusiv a die Linke, şi care să mobilizeze clasa muncitoare pe baza unui program socialist internaţional.