Oroarea din Newtown

De partea redacţiei
19 decembrie 2012

Oribilul masacru de la o şcoală din micul oraş Newtown, Connecticut , a şocat întreaga ţară. Au murit douăzeci şi opt de persoane, inclusiv douăzeci de copii cu vârsta cuprinsă între şase şi şapte ani. Aceştia au fost împuşcaţi de mai multe ori. În atacul de vineri au fost ucişi şi şase adulţi. Atacatorul, Adam Lanza, şi-a luat propria viaţă. Mai devreme în cursul aceleaşi dimineţi el şi-a împuşcat şi ucis mama. Inumanitatea crimei este profund tulburătoare. Dincolo de motivaţiile individuale ale criminalului, împuşcăturile din Newtown scot în evidenţă brutalitatea care străbate societatea americană.

Crima în masă care a avut loc vineri este ultima dintr-o serie lungă de astfel de incidente. Statele Unite ale Americii a fost martoră în repetate rânduri la astfel de izbucniri de violenţă. Cu toate acestea, ultimele două decenii au fost neobişnuite, chiar şi după standardele americane. Frecvenţă şi numărul mare de crime în masă indică spre o cauză adâncă care le stă la bază.

Printre cele mai semnificative evenimente au fost bombardamentele de la Oklahoma City în 1995 (168 ucişi, inclusiv 19 copii), masacrul din Columbine, Colorado în 1999 (14 morţi) şi masacrul de la Virginia Tech în 2007 (34 de morţi). Anul acesta au avut loc masacre la un cinematograf din Aurora, Colorado (12 morţi şi 58 de răniți), într-un templu Sikh în Oak Creek, Wisconsin (6 morţi), într-un sediu de afaceri din Minneapolis, Minnesota (6 morţi), într-un centru de spa în Brookfield, Wisconsin (3 morţi) şi într-un mall, cu şase zile în urmă, în Portland, Oregon (3 morţi).

Răspunsul dat de mass-media americană şi de establishment-ul politic la cele mai recente împuşcături nu a fost diferit de cel de altă dată. Sunt declaraţii banale privind incomprehensibilitatea şi lipsa de sens a acestui "rău". În măsura în care sunt oferite răspunsuri mai largi, acesta sunt axate pe nevoia unui "dialog naţional" pe tema controlului armelor şi promisiuni goale pentru a se face mai multe în privinţa sănătăţii mintale. Pomisiunile sunt făcute de politicieni care fac tot ceea ce le stă în putinţă pentru a reduce programele de îngrijire a sănătăţii până la dispariţia acestora.

Clasa de guvernământ americană şi-a pierdut capacitatea de auto-examinare. Ea ştie că orice analiză serioasă a rădăcinilor acestei sau altei tragedii indică înapoi înspre sine şi societatea pe care o domină.

Discursul dat de preşedintele Obama în cadrul unei slujbe de comemorare, care a avut loc duminică seara în Newtown, a fost tipică - o combinaţie de fraze folosite şi altă dată, actorie şi invocaţii religioase. Ar fi fost mai bine dacă nu ar fi spus nimic, deoarece el nu a avut nimic inteligent de spus.

Ceremonia a fost un exerciţiu de obscurantism religios, în care părinţilor copiilor ucişi li s-a spus să nu fie întristaţi sau să-şi piardă curajul, pentru că fiii şi fiicele lor sunt în rai.

"Dumnezeu i-a chemat pe toţi acasă," a declarat Obama în discursul de încheiere. Astfel de declaraţii nu sunt numai insensibile pentru familiile celor ucişi, ele sunt insultătoare la adresa inteligenţei poporului american. Întoarcerea înspre religie - ca o sursă de consolare - a celor care au experimentat o astfel de tragedie de nedescris poate fi înţeleasă. Însă în mâinile statului, ea este un mijloc de confuzie pentru a acoperi rădăcinile sociale şi politice ale unor astfel de evenimente.

Dacă politicienii consideră că trebuie să invoce religia, atunci ei ar face mai bine să se întrebe ce ar fi putut răspunde Lincoln. Descriind masacrul războiului revoluţionar pe care el l-a condus, cel de-al XVI-lea preşedintele a spus că, dacă Dumnezeu a voit ca " fiecare picătură de sânge scoasă cu biciul să fie plătită de o alta, scoasă cu sabia," apoi "judecăţile Domnului sunt toate drepte".Tragediile aceastei lumi (Războiul Civil), a insistat Lincoln, sunt produse de crime lumeşti (sclavie).

Care sunt faptele pentru care apar tragediile precum cele pentru care plăteşte Newtown? Departe de a fi de neînţeles, crima este chiar uşor de înţeles. Rădăcinile nu sunt greu de urmărit: o societate de o inegalitate fără precedent, o ideologie politică oficială înapoiată şi lipsită de un conţinut progresist şi, mai presus de toate, un nivel incredibil de violenţă comisă de către stat, însoţită de brutalizarea societăţii în ansamblul său.

Caracterul crimelor în masă sunt o mărturie a acestei conexiuni. Anumite caracteristici apar cu regularitate: utilizarea armelor asemănătoare celor militare, atacatorii (precum Lanza) îmbrăcaţi în haine de luptă, implicarea frecventă a unor foşti soldaţi.

Ultimele două decenii au fost ani de război fără sfârşit. Născut în 1992, Lanza, în vârsta de 20 de ani, şi-a petrecut marea parte a vieţii sale în perioada "războiului împotriva terorii" - o ocupaţie neocolonială după alta, atacuri cu drone, tortură, predare, un asalt neobosit asupra drepturilor democratice. El nu a avut cum să nu fi fost afectat de eforturile constante de a promova frica şi paranoia - sentimentul că "duşmanul" este chiar după colt.

Obama însuşi este primul preşedinte al Statelor Unite care îşi afirmă deschis dreptul de a asasina pe oricine, oriunde, inclusiv cetăţeni ai SUA. El dedică o parte semnificativă din timpul său selectării ţintelor, care vor fi lovite de drone, cu deplină cunoştinţă că civilii - inclusiv femei şi copii - vor fi ucişi ca rezultat al acţiunilor sale. Unele estimări indică că numai în Pakistan au fost ucise ca urmare a atacurilor cu drone 3.365 de persoane, inclusiv 176 de copii.

Guvernul şi mass-media laudă crimele comise de către armata SUA , iar soldaţii trimişi pentru a invada și ocupa naţiunile sunt veneraţi drept "eroi". Puşcaşii marini şi forţele pentru operaţiuni speciale, care fac treburile murdare ale armatei SUA, sunt glorificaţi.

Oare cineva chiar poate să creadă că această ţară poate provoca violenţă în întreaga lume fără să sufere consecinţe mortale la domiciliu?

În zilele următoare vor apărea mai multe informaţii care vor oferi lumină asupra motivelor specifice aflate în spatele acestei ultime crime în masă. Conform tuturor declaraţiilor, Lanza a fost un tânăr profund tulburat. Altfel ar fi imposibil să săvârşeşti o astfel de infracţiune. Totuşi, psihoza individuală şi modul ei de exprimare este, în cele din urmă, un produs al unei boli sociale profunde.