Română

Economia mondială în 2013: iluzii şi realitate

Atunci când se va scrie o istorie a economiei privind perioada recentă este posibil ca anul 2012 să fie considerat aproape la fel de important ca 2008.

 

Colapsul Lehman Brothers în urmă cu patru ani şi jumătate a fost momentul declanşator care a pus în mişcare defalcarea sistemului capitalist global. Însa anul trecut a lăsat propriile sale urme. Acesta a fost martorul distrugerii unei serii de ficţiuni promovate asiduu de purtătorii de cuvânt a elitelor conducătoare în urma debutului crizei financiare mondiale.

 

Mai întâi de toate, anul 2012 a contrazis afirmaţia că economia mondială se va îndrepta cumva prin operaţiunile ciclului de afaceri şi că " magia piaţei" va interveni pentru a o salva. La aproape cinci ani de la debutul crizei, sistemul financiar este susţinut doar de activităţile băncilor centrale majore ale lumii. Acestea furnizează prin diverse forme de "facilitare cantitativă" - un eufemism pentru imprimarea banilor - sute de miliarde de dolari principalelor bănci şi case de finanţe.

 

Cu toate acestea, departe de a crea condiţiile pentru "recuperare", aceste operaţiuni pur şi simplu finanţează acumularea de profituri prin speculaţii - exact lucrul care a condus la prăbuşirea din 2008 - şi stabileşte scena pentru un alt accident.

 

Scriind în ediţia de luni a Financial Times, Mohamed El-Erian, Director executiv şi vice-preşedinte al departamentului de investiţii în cadrul gigantului fond de investiţii, Pimco, a remarcat că " preţurile diverslor clase de active sunt extrem de manipulate datorită activităţilor - atât reale, cât şi semnalate - experimentale ale băncilor şi că "situaţia aceasta este o reminiscenţă a anilor 2006-07."

 

Ultimele 12 luni au eliminat, de asemenea, şi iluzia că după o perioadă de turbulenţe financiare, "recuperarea" se află tocmai după colţ. Toate datele privind economia mondială indică înspre o continuă scădere a creşterii sau o recesiune pentru toate ţările importante.

 

În raportul său asupra economiei mondiale emis luna trecută, ONU a indicat înspre "slăbiciunile din economiile dezvoltate importante " ca fiind la originea "problemelor economice" continue, cele mai multe dintre aceste economii, în special în Europa, fiind "atrase într-o spirală descendentă", în timp ce şomajul ridicat, consumul redus al cheltuielilor, riscurile bancare continue, restrângerile fiscale şi creşterea mai lentă "se hrănesc în mod vicios una pe alta." Rapoartele din partea celorlalte mari instituţii financiare internaţionale evidenţiază aceleaşi procese.

 

Potrivit ONU, zona euro este de aşteptat să crească cu numai 0,3 la sută în 2013 şi doar 1,4 la sută în 2014, după ce în 2012 a înregistrat o contracţie de 0,5 la sută. Se anticipează că rata de creştere a SUA va scădea la 1,7 la sută în 2013, după ce în 2012 a ajuns la doar 2,1 la sută - cu mult sub nivelul experimentat în timpul altei "recuperări" în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial. Este de aşteptat ca Japonia, care a suferit o contracţie în ultimul trimestru, să crească cu doar 0,6 la sută în 2013, după o creştere de numai 1,5 la sută în 2012.

 

Raportul ONU a indicat, de asemenea, şi înspre cifrele din comerţ, care evidenţiază că procesele de bază din economia mondială se contractă. Lumea comerţului a scăzut cu 10 la sută în 2009, dar apoi a revenit în mod semnificativ în 2010. Cu toate acestea, în 2011, creşterea exporturilor a început să încetinească şi apoi a scăzut brusc în 2012, " în mare parte datorită scăderii cererii de import în Europa ... şi o cerere de agregate anemică în Statele Unite şi Japonia."

 

Economia britanică se află anul acesta în faţa unui al treilea val de recesiune. Activitatea în sectorul serviciilor, care reprezintă aproximativ 75 la sută din economia britanică, a experimentat un declin în decembrie.

 

Economia germană, care se bazează pe fabricaţie, merge pe acelaşi drum. Conform ultimului raport publicat de Institutul Kiel pentru Economie Mondială, Germania se confruntă acum cu " o încetinire pronunţată" după ce a experimentat o "o scădere a creşterii" în 2012. Este de aşteptat ca totalul ieşirilor în al patrulea trimestru să scadă cu 1,2 la sută ca urmare a "exporturilor lente" şi o "scădere semnificativă a chelutielilor pentru investiţii în domeniul afacerilor."

 

Evenimentele economice din 2012 au expus, de asemenea, şi ficţiune că aşa-numitele economii BRIC ar putea oferi o nouă bază pentru expansiunea capitalismului global în ciuda stagnării economiilor majore. Afirmaţia că pieţele "emergente" ar fi capabile să se "decupleze" de economiile majore a fost spulberată de ratele de creştere aflate în scădere.

 

Anul trecut, rata de creştere în China a scăzut de la 10,4 la sută la 7,7 la sută. Brazilia, ţară în care creşterea a ajuns la 7,5 la sută în 2010, a înregistrat anul trecut o rată de doar 1,3 la sută, în timp ce creşterea din India a scăzut de la 8,9 la sută la 5,5 la sută.

 

Un raport recent publicat de McKinsey Global Institute (MGI) indică clar că economia capitalistă mondială nu trece printr-o recesiune de conjunctură, ci printr-o defalcare comparabilă cu cea care a început în 1914 şi a continuat în următoarele trei decenii. Această analiză, care a fost avansată de World Socialist Web Site cu mai mult de patru ani în urmă, este confirmată de fapte şi cifre irefragabile.

 

Raportul McKinsey a constatat că la baza adâncirii recesiunii în Europa a stat colapsul din investiţiile private. Între 2007 şi 2011, investiţiile private în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene au scăzut cu mai mult de 350 de miliarde de euro," cea mai mare scădere înregistrată până acum." Cifra reprezintă de 20 de ori scăderea consumului privat şi de patru ori declinul Produsului Intern Brut.

 

Investiţiile private sunt acum cu 15 la sută mai mici decât în 2007, ceea ce înseamnă că între 2009 şi 2020 companiile vor avea cu aproximativ 543 de miliarde de euro venituri mai puţine decât ar fi fost de aşteptat. Raportul MGI a remarcat faptul că companiile europene au un exces de numerar de 750 de miliarde de euro pentru care nu au putut găsi desfacere profitabilă. Acumularea de numerar indică o prăbuşire în însăşi bazei dinamice a producţiei capitaliste, în care investiţiile conduc la acumularea de profit, care apoi duce la investiţii noi şi expansiunea economică.

 

Acelaşi proces se manifestă şi în economia Statelor Unite. Companiile acumulează numerar, însă profiturile sunt obţinute din ce în ce mai mult prin speculaţii pe pieţele financiare.

 

Logica obiectivă a sistemului de profit este forţa motrică din spatele programelor de austeritate implementate de către clasele conducatoare în SUA, Europa şi peste tot în lume. Ele caută să rezolve criza prin sărăcirea clasei muncitoare şi reducerea condiţiilor la cele din anii 1930 şi chiar mai jos.

 

Clasa muncitoare internaţională trebuie să răspundă cu propria strategie independentă bazată pe răsturnarea sistemul de profit aflat în stare de faliment şi stabilirea socialismului. Cea mai mare greşeală pe care ar putea-o face clasa muncitoare este să creadă că jumătăţile de măsuri vor fi suficiente sau că economia capitalistă îşi va reveni în cele din urmă. Evenimentele din 2012 au spulberat această iluzie şi a pus baza pentru luptele sociale majore care urmează anul acesta.