Selecţiile majore de cabinet făcute de Preşedintele Barack Obama anunţă caracterul reacţionar al politicilor pe care el le va continua în cel de- al doilea mandat. Administraţia sa va fi angajată să reducă cheltuielile publice din programe cum ar fi pensiile, Medicare şi Medicaid, în timp ce va escalada violenţa imperialistă în Orientul Mijlociu, Asia Centrală, Africa şi alte părţi ale lumii.

Două dintre cele mai semnificative nominalizări din ultimile zece zile au fost John Brennan pentru funcţia de Director al CIA şi Jacob Lew ca secretar al Trezoreriei. Ambii sunt ajutoare de top ale lui Obama - Brennan este consilierul lui Obama şi director al Centrului Naţional pentru Contraterorism, Lew a fost adjunct al secretarului de stat - şi va părăsi Casa Albă pentru a prelua două dintre cele mai puternice poziţii din guvern.

Concentrarea de putere într-un cerc mai restrâns din guvern este semnul distinctiv al unui regim care funcţionează din ce în ce mai mult ca o lege în sine. În politica externă şi politica internă, administraţia Obama urmăreşte să extindă sfera de acţiune executivă în detrimentul legislativ, un proces care continuă de la o administraţie la alta, democrată sau republicană deopotrivă, în timp ce democraţia americană continuă să se erodeze.

Brennan este personificarea politicii externe a administraţiei Obama, care se bazează în primul rând pe asasinarea cu ajutorul dronelor şi pe operaţiuni ale forţelor speciale. În 2009, atunci când a preluat prima data conducerea, Obama a trebuit să abandoneze unele planuri pentr a-l putea numi pe Brennan şef al CIA-ului, deoarece directorul executiv adjunct al CIA-ului era prea strâns identificat cu politicile de pradare, tortură şi ucidere efectuate sub administraţia Bush.

Brennan, care pretinde astăzi că s-a opus utilizării torturii, a apărat public în timpul administraţiei Bush "metodele dure de interogare" din partea agenţilor americani şi predarea din partea altor ţări străine a presupuşilor terorişti - nici acuzaţi şi nici condamnaţi de vreo crimă - pentru a fi torturaţi de aliaţii SUA. Recent, el a apărat presupusul drept al preşedintelui de a ordona asasinări extrajudiciare cu ajutorul dronelor, inclusiv a cetăţenilor americani - un program pe care el l-a supravegheat personal. De la începutul anului 2013, aceste atacuri au fost brusc escaladate în Pakistan şi în altă parte.

Astăzi, când administraţia Obama a îmbrăţişat şi accelerează utilizarea crimei ca pe un instrument central al politicii externe americane, evaluarea unui personaj ca Brennan nu evocă nicio opoziţie semnificativă din partea unui partid , a unei secţiuni politice sau din mass-media. Diferenţa principală între politica externă a lui Bush şi a lui Obama este că Bush a preferat invazia militară deschisă pentru a distruge regimurile vizate de Washington, în timp ce Obama pune accent mai mare pe operaţiuni sub acoperire şi crime extrajudiciare, care vizează efectuarea aceleaşi munci murdare. Acest lucru, cu toate acestea, nu exclude atacuri militare directe împotriva unui anumit număr de ţări, în viitorul apropiat, Siria şi Iran.

Prin alegerea lui Lew ca şef al Trezorerie, Obama abandonează orice pretenţie că autorităţile de reglementare federale ar trebui să aibă o oarecare independenţă de Wall Street. El a selectat un fost oficial de top de la Citibank drept şef al unei agenţii, care controlează finanţele guvernului SUA. Lew a lucrat pentru Charles Prince, demis ca CEO al celei mai mari banci din SUA în octombrie 2007, şi apoi pentru succesorul acestuia, Vikram Pandit, care a condus banca în timpul accidentului de pe Wall Street din 2008. Banca a scăpat de lichidare numai datorită salvării efectuate de administraţiile Bush şi Obama.

Înainte de a se muta în 2010 la Casa Albă pentru un al doilea mandat ca director pentru buget, Lew a intrat în administraţia Obama ca oficial de top în cadrul Departamentul de Stat. ( El a avut aceeaşi poziţie în administraţia Clinton). Un an mai târziu, el a preluat funcţia colegului său, bancherul William Daley, ca şef de cabinet al administraţiei de la Casa Albă.

Rolul de top a lui Lew în cadrul Trezoreriei stabileşte revenirea celor de pe Wall Street la status quo ante, în al cincilea an de la prăbuşirea financiară. Profiturile, preţurile acţiunilor şi salariile CEO-urilor au revenit la nivelul stratosferic care a predominat înainte de accident - în timp ce locurile de muncă şi nivelul de trai al clasei muncitoare rămâne la niveluri aproape de depresie.

Nicio figură proeminentă de pe Wall Street nu a fost închisă sau măcar judecată pentru distrugerea colosală cauzată de accident. Acum, un fost bancher a fost numit responsabil pentru agenţia de guvern americană, care are responsabilitatea principală de a gestiona finanţele federale.

Cu toate acestea, Lew nu este în primul rând un executiv de pe Wall Street. Cea mai mare parte a carierei sale şi-a petrecut-o în guvern, în special în supervizarea bugetului federal şi a cheltuielilor pentru programele sociale. El se identifică cu reducerile care au avut loc în cadrul programelor sociale datând încă din 1983. Pe atunci, el era o doar un tânăr angajat în biroul purtătorului de cuvânt al Casei Reprezentantilor, Tip O'Neill, care concepea reduceri din pensii în discuţii cu administraţia Reagan.

Lew a fost un războinic fiscal în administraţia Clinton, în special în anii când Clinton a lucrat cu Newt Gingrich şi cu republicanii din Congres pentru a distruge programele de bunăstare, cum ar fi ajutoarele pentru familii cu copii în întreţinere. El a jucat acelaşi rol în administraţia Obama, lucrând în iulie 2011 la "o marea afacere" împreună cu liderii republicanilor. Deşi rămasă fără succes, “afacerea“ avea acordul lui Obama pentru ridicarea vârstei de eligibilitate pentru Medicare de la 65 la 67 de ani şi reducerea viitoarelor măriri ale pensiilor.

A existat o brumă de critică liberală privind nominalizările lui Brennan şi Lew, precum şi legat de faptul că John Kerry o va înlocui pe Hillary Clinton ca Secretar de Stat, iar Chuck Hagel va fi numit Secretar al Apărării. Aceste critici nu au fost aduse din punct de vedere politic, ci pentru că toţi cei patru desemnaţi sunt oameni de culoare albă. Este evident că aceşti comentatori cred că victimele austerităţii şi agresiunii militare ale SUA se vor simţi mai bine, dacă cei care comit astfel de politici sunt de culoare, hispanici, femei sau homosexuali.

Numirile pentru cabinetul lui Obama expun minciuna acestor comentatori liberali şi de pseudo-stânga, care au promovat iluziile că Obama, în cazul în care va fi reales, va răspunde în cel de-al doilea său mandat voinţei populare şi va exercita o agendă mai "progresivă". Rolul politic penal al acestor forţe este subliniat de cabinetul de aripă dreapta asamblat de către Obama. Liderii întruchipează asaltul clasei de guvernământ asupra nivelului de trai şi a drepturilor democratice ale clasei muncitoare în ţară şi politica sa de agresiune şi de nesfârşit război în străinătate.