Română

Somajul în Europa creşte continuu de 22 de luni

Cele mai recente date de la biroul de Statistică Eurostat confirmă că aprofundarea recesiunii economice pe continent se materializează tot mai mult într-o creştere a somajului şi într-o scădere a nivelului de trai.

 

Agenţia Eurostat a declarat marţi că, comparativ cu cifra de 11,9 la sută din ianuarie, rata şomajului din cele 17 naţiuni care alcătuiesc zona euro, au crescut în luna februarie la 12 la sută. Datele pentru ianuarie au fost revizuite retroactiv în sens ascendent la 12 la sută şi este probabil ca şi cele mai recente date să urmeze aceluiaşi model. Cifrele recente, de exemplu, nu includ repercusiunile asupra pieţei europene a muncii datorate celei mai recente crize economice şi bancare din Cipru.

 

Cifra de 12 la sută este cea mai ridicată de la înfiinţarea zonei euro încoace şi este deja aproape de maxima de 12,2 la sută prezisă de către Uniunea Europeană pentru 2013. Şomajul în cele 27 de ţări membre ale UE a crescut în februarie de la 10,8 la sută la 10,9 la sută; peste 26 de milioane de oameni rămânândd fără un loc de muncă. În ultimile 22 de luni, rata şomajului în Europa a crescut consecutiv.

 

Statisticile brute ascund o criză socială şi o mizerie aflată în creştere pentru milioane de familii din Europa. Creşterea şomajului este un act de acuzare masiv al politicii Uniunii Europene şi a tuturor suporterilor săi, în primul şi în primul rând a sindicatelor. Fiecare summit recent al liderilor europeni a început cu apeluri din partea sindicatelor pentru măsuri care să stopeze pierderea locurilor de muncă pe întreg continentul. În schimbul unor propoziţii formulate blând la finalul fiecărei rezoluţii a summitelor şi pentru câteva milioane de euro pentru programe de locuri de muncă, sindicatele convin în mod slugarnic să continue să acorde sprijinul lor politicilor de austeritate ale UE.

 

Şomajul de 12 la sută se aplică celor care sunt înregistraţi oficial şi care au aplicat pentru beneficii sociale. Acesta nu îi include pe cei care nu mai au dreptul să obţină beneficii şi, de asemenea, nu include subocuparea pieţei muncii. Totalul oficial este o subestimare drastică a problemei reale a şomajului din Europa. Germania înregistrează printre cele mai mici rate ale şomajului din Europa, cu o medie de 5,4 la sută. Această cifră nu ia însă în considerare faptul că peste 7 milioane de germani sunt angajaţi în activităţi care plătesc un salariu foarte scăzut şi în care sunt angajaţi informal.

 

Liderii tabelului Eurostat privind şomajul sunt acele ţări, care au fost supuse unei succesiuni de programe de austeritate drastice din partea Troicăi (Uniunea Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional).

 

În februarie, ratele şomajului din Spania au crescut la 26,3 la sută şi în Portugalia la 17,5 la sută. Pe locul al doilea în spatele Spaniei este Grecia cu 26,4 la suta, insă această cifră este depăşită şi provine din decembrie anul trecut. Fără îndoială, după ultima tranşă de măsuri de austeritate, datele din Grecia au crescut în continuare şi în acest an.

 

Din nou, cei mai afectaţi de recesiunea bazată pe austeritate sunt tinerii. Conform Eurostat, aproape un sfert din toţi cei sub 25 de ani din zona euro nu au un loc de muncă. În UE, cifra de 23,5 la sută este doar cu puţin mai scăzută.

 

Sudul Europei conduce lista somajului în rândul tinerilor. Peste jumătate din tinerii muncitori din Grecia sunt şomeri (58,4 la sută, date, de asemenea, din decembrie), în Spania cifra este de 55, 7 la suta. Portugalia este pe locul trei cu 38,2 la sută, urmată de Italia cu 37,8 la sută. Rata şomajului printre tinerii, care au puţine şanse să găsească de lucru în viitorul apropiat, a făcut ca unii comentatori burghezi să se refere la ei drept "generaţia pierdută."

 

În aceeaşi zi când statisticile Eurostat au fost date publicităţii, o analiză separată a demonstrat că tendința spre recesiune în Europa se aprofundează. Indicele Markit Eurozone PMI a scăzut în martie la 46,8 puncte. Indicele raportează încrederea angajatorilor în economie şi orice cifră sub 50 de puncte este considerată ca fiind un indicator spre recesiune.

 

Economia zonei euro s-a contractat în ultimele cinci trimestre, iar indicele Markit, împreună cu cele mai recente cifre privind ocuparea forţei de muncă, demonstrează clar că această tendinţă a recesiunii va continua şi este probabil ca ea să se aprofundeze în acest an.

 

În timp ce ciuma şomajului de masă se răspândeşte pe continent, pieţele bursiere din întreaga Europă au avut marţi de sărbătorit. Indicele DAX din Germania a crescut cu 1,9 la sută, indicele FTSE 100 britanic cu 1,2 la sută şi cel francez, CAC 40, a încheiat ziua cu o creştere de 2 la sută. Un alt indice lider, Stoxx Europe 600, a crescut cu 1,3 la sută.

 

Comentând câştigurile de la bursă, analistul financiar Nicholas Spiro a remarcat că "valul de somaj cuplat cu datele PMI sumbre din această dimineaţă sunt un exemplu izbitor al măsurii în care percepţia pieţei faţă de zona euro s-a detaşat de fundamentele economice."

 

În realitate însă, această "deconectare” nu există. Pieţele bursiere sărbătoresc enorma reîmpărţire a averii, care a aruncat milioane de oameni de pe continent în sărăcie, în timp ce o minoritate restrânsă a fost capabilă să îşi mărească în mod semnificativ averile.

 

Creşterea inegalităţii în Europa este clasată într-o studiu Eurostat realizat recent separat şi intitulat "Populaţia şi condiţiile sociale." Autorul studiului concluzionează că în 2010 , comparativ cu anul anterior, nivelul de trai a scăzut în 15 din cele 27 de state membre ale UE. Scăderea cea mai abruptă a avut loc în ţări mai sărace, cum ar fi Bulgaria, Letonia, Grecia şi Spania, unde şomerii şi o cincime din cei mai săraci ai societăţii suferă cele mai mari reduceri ale veniturilor lor.

 

Studiul enumeră scăderea veniturilor într-un număr de ţări europene şi concluzionează că un număr tot mai mare de familii europene nu îşi vor mai putea permite la fiecare două zile o masă cu carne, pui, peşte sau echivalentul vegetarian.

 

Media veniturilor a scăzut pe întreg continentul, însă acelaşi studiu constată că o cincime din populaţia cea mai bogată dintr-un număr de ţări europene a fost capabilă să înregistreze mari creşteri ale averilor lor.