1. Comitetul Internațional al Internaționalei a Patra (ICFI) denunță fără echivoc declarația de război a guvernului Netanyahu împotriva poporului palestinian în urma revoltei din Gaza împotriva ocupației israeliene. Spumegările isterice ale regimului israelian, care amintesc de cele ale naziștilor, nu pot fi interpretate ca fiind nimic altceva decât un apel la exterminarea unei mari părți a populației din Gaza. ICFI denunță nu mai puțin categoric declarațiile de susținere totală a administrației Biden și a guvernelor Uniunii Europene față de campania de genocid planificată și pusă în aplicare de către forțele armate israeliene. Trimiterea unui portavion american în regiune este o demonstrație josnică de solidaritate imperialistă cu atacul masiv asupra poporului palestinian.
2. Este responsabilitatea clasei muncitoare la nivel internațional și în Israel însuși, să îi apere pe muncitorii și tinerii palestinieni în lupta lor împotriva opresiunii. În centrele imperialiste și în întreaga lume, trebuie să existe proteste și opoziție față de livrarea de arme și de sprijinul financiar acordat guvernului israelian. În fiecare țară, trebuie să aibă loc demonstrații de masă care să ceară încetarea ocupației din Gaza și Cisiordania.
3. Facem apel în mod special la clasa muncitoare israeliană și la toate elementele progresiste din rândul populației evreiești să respingă șovinismul otrăvitor al regimului. Muncitorii și tinerii israelieni trebuie să se separe de și să denunțe acțiunile criminale ale guvernului Netanyahu, care nu le reprezintă interesele.
4. Așa cum s-a întâmplat întotdeauna de-a lungul istoriei, orice act de rezistență din partea maselor evocă o indignare frenetică din partea elitelor conducătoare. Biden, Scholz, Macron și ceilalți pot striga „terorism“ până când se învinețesc. Dar, în ciuda propagandei pro-sioniste neîncetate, simpatia muncitorilor, a tinerilor și a celor oprimați din întreaga lume este alături de palestinieni. Se înțelege faptul că ceea ce are loc este o revoltă în masă împotriva unei ocupații brutale și că, prin „terorism“, clasa conducătoare înțelege orice manifestare de opoziție față de interesele și politicile sale.
5. Ca și în cazul războiului din Ucraina, evenimentele din Palestina sunt, în mass-media capitalistă, smulse din întregul lor context istoric. Se împlinesc 75 de ani de la ocuparea Palestinei de către noul stat israelian și de la expulzarea celor care trăiau acolo din țara lor natală. Au trecut 55 de ani de la Războiul de Șase Zile din 1967, care a dat startul ocupației și anexării israeliene a Cisiordaniei. Au trecut 17 ani de la războiul israelian din 2006 asupra Gazei și de la blocada care a urmat, care a transformat Gaza, în cuvintele Human Rights Watch, într-o „închisoare în aer liber“. De-a lungul deceniilor, au avut loc nenumărate omoruri și bombardamente pe fărâmele de pământ din ce în ce mai mici pe care au fost concentrați palestinienii – precum și în zonele în care aceștia au fugit, ca în cazul masacrului palestinienilor din 1982 din taberele de refugiați Sabra și Shatila din Liban.
6. În tot acest timp, Israelul a fost sprijinit de puterile imperialiste, în primul rând de Statele Unite, pentru care Israelul a funcționat ca principal reprezentant în Orientul Mijlociu. Organizația Națiunilor Unite a refuzat să aplice propriile rezoluții împotrica anexărilor, în timp ce regimurile burgheze arabe au făcut înțelegeri cu imperialismul și Israelul și au lăsat poporul palestinian să fie masacrat și bătut. Cu toate acestea, în ciuda a tot ceea ce s-a întâmplat, statul israelian și susținătorii săi nu au reușit să suprime luptele palestinienilor pentru drepturile lor democratice și sociale.
7. Acesta este un moment decisiv. Timp de luni de zile, Netanyahu și partenerii săi de coaliție fasciști, Sionismul Religios condus de Bazalel Smotrich și Puterea Evreiască, condusă de Itamar Ben Gvir, au condus o ofensivă a Forțelor de Apărare Israeliene (IDF). Poliția și grupurile de coloniști au efectuat aproape zilnic atacuri asupra orașelor și satelor din Cisiordania, Gaza și din Israel însuși, împreună cu provocări la moscheea Al Aqsa.
8.Rezistența maselor palestiniene este un fiasco politic pentru Netanyahu, care este un criminal chiar și în legislația israeliană. Este un fapt al vieții politice din Israel că acest gangster fără scrupule se agață de putere pentru a nu ajunge la închisoare. De asemenea, milioane de israelieni recunosc faptul că Netanyahu a pus în scenă provocări împotriva palestinienilor pentru a provoca un răspuns violent care ar putea fi folosit pentru a distrage atenția opoziției interne. Cu toate acestea, reacția palestiniană la planurile sale criminale a depășit cu mult calculele lui Netanyahu.
9. Hamas a lansat o ofensivă militară la care au participat mii de oameni, deși este înconjurată de trupe inamice într-un ghetou presupus impenetrabil și este supusă unei supravegheri constante și unor asasinate țintite. O operațiune de o asemenea amploare ar fi putut fi planificată și ținută secretă doar datorită sprijinului copleșitor al celor două milioane de locuitori din Gaza. Este o revoltă populară autentică, întreprinsă împotriva unui asupritor înarmat masiv, care evocă exemplul revoltei deținuților evrei din ghetoul din Varșovia din 1943 și al rebeliunii masive a clasei muncitoare din Varșovia împotriva ocupației naziste germane din 1944.
10. Clasa conducătoare din Israel se află acum în punctul în care perspectiva reacționară de a asigura un stat evreiesc exclusivist prin expulzarea forțată a palestinienilor nu poate fi menținută decât prin crime în masă și epurare etnică. Netanyahu s-a angajat să reducă fâșia Gaza, lungă de 43 de kilometri și lată de 10 kilometri, la „moloz“ și spune populației captive a acesteia să „se dea la o parte“, știind că nu poate.
11. Răspunsul militar brutal a început deja. În cea de-a doua zi a „Operațiunii Săbiile de fier“, Israelul a lansat atacuri asupra a 800 de ținte din Gaza, a întrerupt alimentarea cu energie electrică, a oprit circulația mărfurilor în și din enclava asediată și a lovit spitale și turnuri rezidențiale în care locuiesc sute de civili lipsiți de apărare. Palestinienii s-au adunat în școlile administrate de UNRWA, căutând refugiu din calea bombardamentelor aeriene.
12. Aceasta este realitatea crudă din spatele susținerii universale pentru declarația de război a lui Netanyahu de către administrația Biden din Statele Unite, de către liderii tuturor marilor puteri ale lumii și de către mass media. Într-o perioadă de creștere a tulburărilor sociale și a grevelor în întreaga lume, clasa conducătoare de pretutindeni este îngrozită de exemplul pe care îl va da orice manifestare de opoziție populară.
13. Liderii imperialiști și camera lor de ecou mediatică nu se opun „terorismului“, ci opoziției de masă față de ocupație și față de teroarea impusă zilnic de Israel. Și vor face acest lucru până la și inclusiv sprijinirea genocidului împotriva palestinienilor și extinderea acestuia la un război regional împotriva Iranului, Siriei și Libanului. The Wall Street Journal a scris într-un editorial:
Și vă rog să nu mai condamnați „blocada“ sau „ocupația“ Israelului... tentația de la Casa Albă va fi de a da Israelului o săptămână sau cam așa ceva pentru a răspunde cu libertate de acțiune, iar apoi să se aplece asupra guvernului Netanyahu pentru a se retrage. Acesta este întotdeauna modelul SUA, dar nu ar trebui să fie așa de data aceasta. Iar dacă izbucnește un război mai amplu, SUA va trebui să ofere Israelului armele și sprijinul diplomatic necesar pentru a distruge Hamas și capacitatea militară a Hezbollah.
14. Mass-media nu trebuie să se teamă de o astfel de retragere din partea administrației Biden. Ieri, secretarul Apărării, Lloyd Austin, a confirmat că SUA va trimite în regiune un grup de atac cu portavioane, inclusiv portavionul Ford, în valoare de 50 de miliarde de dolari, și va furniza muniții „în zilele următoare“. Aceasta nu este o simplă „solidaritate“ cu Israelul, ci o pregătire pentru a lua parte la război. În sprijinul total pentru răspunsul militar al Israelului, nu se spune niciun cuvânt despre uciderea fără discriminare a palestinienilor. Nu există niciun apel la reținere, cu atât mai puțin la încetarea focului. Singura preocupare exprimată acum în cercurile imperialiste este că furnizarea de muniții către Israel ar putea diminua livrarea de muniții necesare pentru escaladarea războiului SUA-NATO împotriva Rusiei în Ucraina.
15. Pentru a discredita orice manifestare de sprijin pentru poporul palestinian, guvernele imperialiste și mass-media lansează inevitabil acuzația de „antisemitism“. Această calomnie ticăloasă este îmbibată de ipocrizie. Atunci când le servește intereselor lor, elitele conducătoare nu au nici o problemă în a se alia cu apologeții lui Hitler și cu neonaziștii. Guvernul german susține eforturile depuse de academicieni de dreapta pentru a justifica și a ascunde crimele regimului nazist. Cu mai puțin de două săptămâni în urmă, întregul parlament canadian, împreună cu prim-ministrul Trudeau și ambasadorul german, l-au ovaționat pe Yaroslav Hunka, un fost membru al Waffen-SS nazist, care a participat la masacrarea evreilor în timpul Holocaustului.
16. Regimul Netanyahu este capabil de orice crimă. Dar nu este invincibil. Ferocitatea sângeroasă a strigătelor sale de război nu poate ascunde frica și disperarea guvernului. Acesta se confruntă nu numai cu rezistența maselor palestiniene, ci și cu opoziția tot mai mare a clasei muncitoare israeliene. De-a lungul anului au avut loc demonstrații în masă ale muncitorilor și tinerilor israelieni împotriva guvernului Netanyahu și a măsurilor sale autoritare. Aceste demonstrații au fost subminate de conducerea oficială, care a refuzat să ridice problema opresiunii palestinienilor. De asemenea, declarația de război a lui Netanyahu i-a compromis irevocabil pe principalii lideri sioniști ai opoziției, Yair Lapid de la Yesh Atid și Benny Gantz de la Partidul Unității Naționale, care, în mod previzibil, s-au mobilizat în spatele planurilor de război israeliene. Sunt în curs de desfășurare discuții intense pentru a forma un guvern de uniune națională cu Netanyahu.
17. Pentru masele de muncitori și tineri din Israel, nu palestinienii sunt inamicul, ci guvernul Netanyahu și clasa conducătoare israeliană. Demersurile de răsturnare a formelor democratice de guvernare în Israel sunt legate de creșterea extremă a inegalității sociale și de intensificarea asaltului asupra programelor sociale.
18. Marele paradox istoric și politic al situației actuale este următorul: Clasa muncitoare israeliană nu-și poate apăra propriile drepturi democratice fără a lupta pentru drepturile democratice ale poporului palestinian împotriva opresiunii sioniste. Iar palestinienii nu-și pot realiza aspirațiile lor pentru drepturi democratice și egalitate socială fără a încheia o alianță de luptă cu clasa muncitoare israeliană. Singura perspectivă viabilă nu este o mitică „soluție a celor două state“, ci un stat socialist unificat al muncitorilor evrei și arabi.
19. Indiferent cât de eroică este lupta palestinienilor, condițiile intolerabile cu care se confruntă nu vor fi rezolvate fără dezvoltarea unei mișcări internaționale a clasei muncitoare pentru socialism. Acest lucru nu este mai puțin adevărat pentru muncitorii și tinerii evrei din Israel. Pericolul reprezentat de o nouă creștere a antisemitismului este foarte real. Dar acesta nu provine din luptele democratice ale maselor din Gaza și Cisiordania ocupată, ci din șovinismul național reacționar incitat de capitalism și imperialism.
20. Revolta din Palestina face ea însăși parte dintr-o erupție în curs de dezvoltare a furiei și opoziției, sub forma unor greve și proteste de masă în întreaga lume. Această mișcare socială, ghidată de un program și o perspectivă conștient socialiste și revoluționare, este cea care trebuie mobilizată pentru a pune capăt războiului imperialist, inegalității și tuturor formelor de opresiune. Aceasta este perspectiva și programul Internaționalei a IV-a troțkiste, condusă de Comitetul Internațional.
9 octombrie 2023