Preşedintele Barack Obama a ajuns duminică după-masa în zona Denver, Colorado pentru a se întâlni cu familiile victimelor masacrului din cinematograful din Aurora. Ulterior el a avut o scurtă apariţie publică în cadrul căreia a declarat:
"Deşi autorul acestui act malefic a primit multă atenţie în ultimele zile, această atenţie va dispărea şi până la urmă, după ce va resimţi deplina putere a sistemului nostru judiciar, cele de care ne vom aminti vor fi persoanele afectate de această tragedie."
Această declaraţie nu este doar nechibzuită, ci şi cinică. În realitate se cunosc puţine informaţii despre James Holmes, atacatorul responsabil de moartea a doisprezece oameni şi rănirea mai multor altora. Este un noroc faptul, că acest individ nu şi-a luat propria viaţă. Faptul că Holmes este încă în viaţă oferă posibilitatea de a descoperi cauzele psihologice adânci care au dus la aceste crime în masă sau la alte episoade asemănătoare.
Sperăm ca doctorii să depună un efort substanţial pentru a descoperi procesele neurologice şi psihologice care au condus un om tânăr să comită crime atât de groaznice. Deoarece acest incident este al treilea care are loc pe perioada preşedinţiei sale, lumea se aşteaptă ca Obama să recunoască importanţa unei astfel de investigaţii. Însă după cum se pare, acest preşedinte se gândeşte doar la răzbunare. El crede, că problemele îngrijorătoare care reies din această ultimă tragedie pot fi rezolvate atunci când Holmes va fi supus “deplinei puteri a sistemului nostru judiciar.”
În ceea ce priveşte victimele, atât ele cât şi familiile lor îndoliate vor fi curând uitate de către clasa politică şi de mass-media. Îşi mai amintesc politicienii şi mass-media de victimele masacrului din Columbine, Virginia Tech şi Tucson? După cum s-a întâmplat şi până acum, familiile celor decedaţi şi răniţi vor fi lăsaţi să îndure singuri suferinţa fără sfârşit. Societatea americană, aşa cum este ea structurată momentan, nu crede că datorează victimelor ceva, cu atât mai puţin o explicaţie.
Examinarea fundalului psihologic aflat în spatele acestei crime este esenţială, însă aceasta poate oferi doar o parte din explicaţiile privind crimele din Aurora. Holmes este o persoană foarte bolnavă. Cu toate acestea, cauzele acesteor crime nu pot fi explicate investigând numai, sau în primul rând, psihicul atacatorului. Crimele lui Holmes, ca şi a altor criminali în serie, au apărut într-un context social definit. Nu trebuie să înţelegem doar patologia individului, ci şi a societăţii în care acesta a trăit.
Au trecut mai mult de treisprezece ani de când SUA şi lumea întreagă a fost şocată de crimele asupra studenţilor din Columbine. Evenimentul a fost urmat de observaţii lipsite de sens privind natura “răului” şi curând după aceea, declaraţiile de solidaritate cu victimele şi familiile acestora au fost uitate. Politicienii şi mass-media s-au ocupat de alte lucruri şi au urmat alte dezastre. Poate cine spune că s-a învăţat ceva din acea tragedie?
Trebuie să ne întrebăm: au fost identificate şi rezolvate unele dintre cauzele adânci aflate în spatele împuşcăturilor din Columbine? Este SUA mai mult sau mai puţin disfuncţională decât era în 1999? Este America mai puţin dreaptă şi egală? Coeziunea socială este mai puţin tensionată? S-a întâmplat ceva pe parcursul ultimilor treisprezece ani care să facă societatea americană mai puţin violentă şi mai prevăzătoare? Au tinerii americani mai multe motive pentru a privi cu speranţă către viitor în comparaţie cu cei care au trăit cu un deceniu sau două decenii în urmă?
James Holmes s-a născut în decembrie 1987. Care sunt evenimentele şi circumstanţele care au configurat viaţa sa? La vremea când au avut loc împuşcăturile din Columbine el a avut doar unsprezece ani. Evenimentele din unsprezece septembrie care au declanşat “războiul împotriva terorii” au avut loc când el avea 13 ani. Începând cu anii adolescenţei sale, Holmes a trăit într-o societate a cărei lideri politici au încurajat şi promovat o formă a paranoiei sociale în care populaţiei i se cere să fie “în alertă” privind indivizii “suspicioşi” şi ameninţările neştiute. Oamenilor li se spune, că pericolul pândeşte de peste tot. Singura apărare împotriva acestui pericol neştiut, dar omniprezent, este violenţa – practicată de liderii ţării la un nivel de neimaginat. În fiecare zi, undeva în lume, America ucide “inamici.”
Acesta este un mediu violent, amplificat de presiunea socială a unor ani de criză economică care au acţionat asupra minţii lui James Holmes. Caracteristica cea mai izbitoare a crimelor lui Holmes este faptul că a ucis în mod arbitrar. Înarmat bine, el a intrat într-o sală de cinematograf întunecoasă şi a început să tragă în spectatorii aflaţi acolo. El nu cunoştea oamenii pe care îi împuşca şi abia dacă le putea vedea feţele. Ei reprezentau doar ţine pentru armele sale.
Această formă a crimelor depersonalizate este o reproducere a metodelor folosite de SUA atunci când utillizează drone. Este cunoscut faptul, că mulţi din cei loviţi de rachete au fost ucişi pentru simplu motiv că s-au aflat în momentul respectiv la locul nepotrivit. “Tehnicienii” care manevrează dronele de la mii de km distanţă nu cunosc indentitatea celor pe care îi ucid. În mintea lor, ei doar elimină reprezentanţii depersonalizaţi ai unui pericol abstract. Astfel de acţiuni, cerute de preşedintele Obama şi efectuate la comanda sa de către tehnicieni, sunt bazate pe planuri şi calcule atent realizate.
Crimele “raţionale” comise de către stat dau naştere la iraţionalitate în cadrul societăţii. Crimele depersonalizate care au devenit rutină, ectuate la scară largă de către guvern şi justificate de către mass-media, trebuie să aibă consecvenţe tragice asupra societăţii americane. Am putea spune, că una dintre aceste consecinţe este vărsarea de sânge din Aurora.