1. Comitetul Internațional al celei de-a Patra Internaționale (ICFI) și World Socialist Web Site se opun fără echivoc încercărilor nesăbuite ale Washinghtonului și aliaților săi din NATO de a provoca un război cu Rusia, folosindu-se de motivul mincinos al unei invazii iminente a Ucrainei ca pretext. Administrația Biden a născocit o poveste de tipul „vin rușii !” complet absurdă, lipsită de fapte credibile și care sfidează orice logică politică.
2. Poveștile despre iminența războiului vin exclusiv dinspre Statele Unite și NATO. Președintele rus Vladimir Putin nu a făcut nici o afirmație care ar putea măcar să sugereze că acestea sunt intențiile sale. Președintele ucrainean Volodymyr Zelensky neagă „iminența” unei invazii și a cerut în mod repetat SUA și NATO să nu mai instige panică.
3. Propaganda halucinantă a guvernului SUA este servită publicului de către o presă fără coloană vertebrală ai cărei comentatori fără minte nu pun nici o întrebare și prezintă ca adevăr absolut scenariile zilnice care le sunt pregătite de armată și serviciile secrete. Minciuna „armelor de distrugere în masa” care a fost folosită pentru a justifica dezastruoasa invazie a Irakului din 2003 a fost uitată. Nici o întrebare critică sau voce de opoziției anti-război nu este permisă în mass media. Simple acuzații sunt prezentate ca dovadă. Așa cum a declarat un purtător de cuvânt al administrației Biden la o conferință de presă recentă, o declarație a guvernului nu necesită dovezi care să o coroboreze. Declarația este, prin ea însăși, dovadă suficientă, pentru că a fost făcută de guvern.
4. Conform basmului din presă, compus de CIA, America și NATO, iubitoare de pace reacționează la amenințarea bruscă a invaziei de către Rusiei a Ucrainei. Dar confruntarea este rezultatul a luni de pregătiri intense ale Statelor Unite și NATO. În ultimile opt luni, Washington a mobilizat 10000 de trupe la baza sa din Alexandropoulis din Grecia, a efectuat DEFENDER-Europe 21 pentru a se pregăti de lupte în zona Balcanilor și a Mării Negre, și cea mai mare operațiune Sea Breeze cea a avut loc vreodată la Marea Neagră.
5. Ca în cazul tuturor războaielor SUA și NATO, conflictul din Ucraina este pregătit cu ipocrizie. În acest caz, anexarea Crimeei de către Rusia și susținerea forțelor separatiste din Estul Ucrainei – ambele apărute în răspuns la puciul de schimbare a regimului din 2014 organizat de Statel Unite și Germania – sunt prezentate ca o violare grosolană a suveranității Ucrainei.
6. SUA și NATO proclamă sanctitatea granițelor statale. Dar devoțiunea lor declarată față de acest principiu este în totală contradicție cu repetatele lor violări și rearanjări ale granițelor statale din ultimii 30 ani. SUA și NATO nu au arătat respect pentru auto-determinare în Iugoslavia, care a fost distrusă după disoluția Uniunii Sovietice în 1991. Recunoașterea independenței Croației de către SUA și Germania au creat premizele unui conflict care a costat zeci de mii de vieți. În1999, Coaliția NATO condusă de SUA a bombardat Serbia timp de 78 zile consecutiv pentru susținerea secesiunii provinciei Kosovo, a carei independență a fost creată sub controlul unui guvern compus din traficanți de droguri.
7. Statele Unite au invadat Afganistanul în Octombrie 2001 și i-au dărâmat guvernul. Acest lucru a fost urmat în martie 2003 de o și mai flagrantă violare a dreptului internațional : Invazia Irakului și dărâmarea guvernului său. În timpul sângeroasei ocupări a Irakului de către SUA, Antony Blinken, acum Secretar de Stat (Ministru de Externe), a propuns o divizare în trei părți a țării. Planuri similare au fost elaborate pentru Libia, pentru asaltul SUA-NATO din 2011, care a rezultat în dărâmarea guvernului și uciderea președintelui său – o crimă sângeroasă care a fost o ocazie pentru Secretarul de Stat de atunci, Hillary Clinton de glume și râs. Intervenția a fost urmată de bombardarea Siriei de către SUA, care continuă și astăzi.
8. Pretinsa preocupare a Washingtonului pentru democrația din Ucraina este la fel de înșelătoare și ipocrită ca devotamentul său petru auto-determianrea Ucrainei. Guvernul de la Kiev, care își derivă existența din dărâmarea cu susținerea SUA a unui guvern ales, conduce țara în numele unei kleptocrații responsabile pentru reprimarea clasei muncitoare din Ucraina. Forțele sociale de care depinde Zelenski, care includ diverse organizații paramilitare și grupări de extremă-dreapta, poartă marca istorică a fascismului.
9. Marșul războiului inițiat de Washington are o frenetică urgență. Pare că operează conform unui orar care nu îi permite să cântărească consecințele sau să discute deschis cele mai serioase scenarii. Biden a spus la o conferință de presă din 10 februarie că dacă americanii și rușii trag unii în alții, „asta este Război Mondial.” Iar în loc să urmeze pași pentru a aplana și preveni un astfel de cataclism, Statele Unite merg înainte cu provocările și acuzațiile anunțând că știu data precisă în care Rusia intenționează să invadeze : 16 februarie.
10. Statele Unite sunt angajate într-o provocare unilaterală cu scopul de a-și urmări interesele. Nebunia războiului care a cuprins Washingtonul și aliații săi se supune unei logici obiective determiante de doi factori fundamentali
11. În primul rând, Statele Unite sunt implicate din 1991 într-un marș neabătut de a exploata posibilitățile pentru prădat și expansiune imperialistă deschise de disoluția URSS. Planul Strategic al Pentagonului conceput în 1992 declara că Statele Unite nu vor permite apariția unui adversar la hegemonia lor mondială. În ultimile trei decenii Washingtonul a purtat război în mod neobosit în acest scop, distrugând tări și civilizații întregi în Balcani, Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Asia Centrală. Cu cât mai pronunțat declinul hegemoniei economice a SUA, cu atât mai cuprinzătoare și globale devin scopurile sale pentru război. Cătarea este acum fixată asupra Rusiei și Chinei.
12. În declarația din 18 februarie 2016, „Socialismul și lupta împotriva războiului”, Comitetul Internațional al celei de-a Patra Internaționale a prezentat o analiză amplă a strategiei globale a imperialismului american și a aliaților săi din NATO. A subliniat că dedesubtul marșului către război stăteau „contradicțiile adânci ale sistemului capitalist mondial : (1) dintre o economie interdependentă și integrată global și divizarea sa în state naționale antagoniste ; și (2) dintre caracterul socializat al producției globale și subordonarea sa, prin deținerea privată a mijloacelor de producție, acumulării de profit privat de către clasa conducătoare capitalistă.”
13. În contextul acestor contradicții fundamentale ICFI a explicat :
Marșul către război este centrat de eforturile Statelo Unite de a-și menține poziția de putere hegemonică globală. Disoluția în 1991 a Uniunii Sovietice a fost văzută ca o oportunitate de a afirma dominația fără egal a SUA în întreaga lume. Ea a fost glorificată de către propagandiștii imperialiști ca „sfârșitul istoriei”, ce a creat un „moment unipolar” în care puterea de ne-egalat a Statelor Unite va dicta o „nouă ordine mondială” în interesul Wall Street. Uniunea Sovietică cuprindea o arie vastă a globului, întinzându-se de la granițele de est ale Europei până la Oceanul Pacific. Astfel, vastele regiuni ale Eurasiei, ocupate de o Rusie slăbită și state nou independente Central Asiatice erau din nou „în joc”, deschise exploatării corporațiilor și jafului. Restaurarea, de către staliniști, a capitalismului în China, represiunea statului polițienesc din 1989 și deschiderea de „zone de comerț liber” către investiții transnaționale au pus la dispoziție un vast rezervor de muncă ieftină.
14. Afirmațiile despre o invazie iminentă a Rusiei și desfășurarea de forțe ale SUA în regiune semnifică faptul că secțiuni puternice ale elitei financiar-corporate și ale agențiilor de spionaj au decis că o confruntare, planificată de mult, cu Rusia nu mai poate fi amânată. Între 2017 și 2020, principala nemulțumire a Partidului Democrat împotriva lui Trump nu a fost asaltul său asupra Constituției și pregătirile pentru dictatură ci, mai degrabă, eșecului său de a se opune cu suficientă forță Rusiei. Audierile pentru prima suspendare a lui Trump, dintre decembrie 2019 și februarie 2020 au fost dominate de acuzații că a refuzat ajutor militar către Ucraina. Denunțul standard al Partidului Democrat către Trump nu a fost că era un potențial dictator fascist, ci că era „marioneta lui Putin.”
15. Acum că administrația Biden este la putere, încearcă să recupereze timpul pierdut. Strateagema SUA-NATO este pe cât de rudimentară pe atât de evidentă. Ucraina este folosită ca momeală pentru a atrage Rusia în război. Repetatele referințe ale lui Biden la o operațiune de tip „steag fals” amintește de bine cunoscuta tactică a hoțului care distrage atenția potențialilor urmăritori strigând „Stop hoțul!” Dacă vreo țară plănuiește o operațiune „steag fals”, acea țară sunt Statele Unite.
16. Orice incident în Ucraina, oricât de dubiose ar fi originile sale, va fi folosit pentru a activa forțe ale NATO și va crea, de jure sau de facto, o stare de război. Proiectul conductei de gaz Nord Stream II, prin care Rusia urma să trimită gaz natural către Germania, va fi terminat. Rusia va fi confruntată cu o listă interminabilă și mereu mai numeroasă de cereri, începând cu întoarcerea necondiționată a Crimeei către Ucraina. Influența Rusiei în Belarus va fi oprită. Mișcări secesioniste în Rusia, din Cecenia până în Siberia, vor primi susținere imperialistă fără disimulare. Scopul final este schimbare de regim la Moscova și fragmentarea Rusiei.
17. Insistența administrației Biden asupra „dreptului” Ucrainei de a deveni membru al NATO este un element esențial al strategiei îndreptată spre reducerea Rusiei la o stare de totală irelevanță. Zbigniew Brzezinski, fostul strateg imperialist și promotor al războiului, în cartea sa Marea Tablă de Șah (1997), scria că Ucraina este „un pivot geopolitic” pentru Rusia, determinând securitatea granițelor sale sudice și accesul la mările calde. Regiunea care cuprinde Ucraina, Marea Neagră, și Marea Caspică are o semnificație geostrategică incalculabilă și este axa centrală a planurilor Washingtonului pentru dominație globală. Prin această regiune Rusia accesează Mediterana iar China își extinde Inițiativa „Centura și drumul” în Europa. Scopul de război al Washingtonului este să elimine Rusia ca obstacol al hegemoniei SUA asupra regiunilor Mării Negre și Mării Caspice, și finalmente asupra întregii Eurasii, reducând această țară bogată în resurese la statutul de semi-colonie. Acest lucru este văzut ca un pas necesar în pregătirea războiului cu China.
18. În al doilea rând, marșul către război a fost adus la paroxism de către criza domestică insolubilă. Escaladarea marșului către război, în imediata apropiere a dezastrului din Afganistan, are originea în crizele conectate sociale, financiare și politice fără precedent.
19. Așa cum Comitetul Internațional a subliniat de la debutul din ianuarie 2020, impactul pandemiei de COVID-19 asupra cursului secolului douăzeci și unu se va dovedi la fel de important ca cel al celor două Războaie Mondiale asupra secolului douăzeci. Pandemia este un „eveniment declanșator” care a adus la un punct exploziv contradicțiile deja extrem de avansate ale sistemului capitalist.
20. Costul global în vieți omenești de la începutul pandemiei este covârșitor. Cele mai conservatoare estimări plasează costul mondial la aproape de 6 milioane. Estimările bazate pe calcularea morților în exces plasează pierderile de vieți până la 20 milioane. În Statele Unite, cea mai bogată și puternică țară capitalistă, bilanțul morților se apropie de un milion.
21. Acrest bilanț devastator este rezultatul politicilor care au subordonat salvarea vieților în fața protejării și creșterii bogăției clasei conducătoare capitaliste oligarhice. Chiar în timp ce pandemia continuă să ia zeci de mii de vieți în fiecare săptămână, eforturile de a ține sub control răspândirea COVID-19 au fost repudiate în mod explicit. Guverne de pe tot parcursul globului, cu Washingtonul în frunte, tratează acum mii de morți în fiecare zi ca un fapt normal și se îndreaptă spre oprirea raportării infecțiilor și mortalității.
22. Pandemia a intensificat crizele financiare, politice și sociale interne ale tuturor țărilor capitaliste. Mai exact chiar în cele mai avansate țări capitaliste, și în special în Statel Unite criza ia cea mai toxică formă.
23. Statele Unite se apropie rapid de o completă disfuncționalitate economică, socială și politică. Inflația explodează, iar datoria Americii, în mare parte atrasă prin sifonarea de bani către bănci și Wall Street, a ajuns la o valoare enormă de 30 trilioane de dolari. Clasa muncitoare se angajează într-o luptă deschisă și potențial explozivă. Nu a trecut decât un an de când SUA au fost la câteva minute de dărâmarea guvernului constituțional, în tentativa de lovitură de stat din 6 ianuarie 2021.
24. La o conferință de presă luna trecută, Biden a remarcat că este discutabil dacă democrația americană va supraviețui încă un deceniu. Nicio altă țară nu are un asemenea nivel de inegalitate socială sau o clasă conducătoare atât de indiferentă față de nevoile de bază ale populației. Statele Unite sunt un butoi cu pulbere social. Războiul este un mijloc pentru o unitate artificială și pentru redirecționarea crizelor spre exterior
25. În studiul cauzelor războiului, mulți istorici serioși au subliniat primariatul contradicțiilor interne. Cunoscutul istoric American Arno Mayer, a scris cu o jumatate de secol în urmă într-un studiu al Dinamicii Contrarevoluției că :
condițiile interne tensionate și instabile tind să facă elitele să devină intransigente și dispuse să recurgă la soluții preventive excepțional de drastice, pentru a nu spune extravagant de riscante. Este mai probabil ca guvernele și clasele politice aflate sub presiune și vulnerabile să fie dispuse pentru decât împotriva recurgerii la un conflict extern sau la război. Atât prin reflex, cât și prin calcul, ei presupun că membrii unei clase politice și a unei societăți serios sfâșiate se vor uni odată ce se vor confrunta cu o amenințare și un inamic extern comun și iminent. Astfel de guverne înclină să folosească intensificarea conflictul extern sau războiul ca un instrument de coeziune socială internă, ca un antidot pentru insurecție, revoluție, război civil sau secesiune despre care pretind a fi iminentă. Obiectivul final este de a monetiza o victorie decisivă diplomatică sau militară pentru a restaura sau preferabil pentru a întări puterea sau prestijul diminuat al regimurilor, guvernelor sau elitelor slăbite intern.
26. Abia supraviețuind catastrofei celor două războie modiale, burghezia europeană este înclinată către mai multă precauție. Chiar și așa, ține isonul marșului către război al Washingtonului, în ciuda faptului că un război în Ucraina ar putea fi catastrofic pentru interesele proprii având în vedere dependența de gazul natural și de alte resurse din Rusia. Se confruntă cu crize interne masive care le împing pe aceeași cale dezastruoasă. Mai mult, ele știu că o sfidare directă a agendei americane ar aduce o răzbunare devastatoare. În 2003, Germania și Franța au exprimat o reținere oficială față de susținerea invaziei Irakului de către SUA. Washingonul și-a atacat direct aliații și a amenințat că își reorientează relațiile în Europa către statele Est Europene, nou admise în NATO, în opoziție cu țările centrale ale „vechii Europe.” Burghezia europeană se teme de asemenea că opoziția față de Statele Unite va determina excluderea de la prada care ar fi asigurată în eventualitatea reorganizării Rusiei. Astfel disciplinați, ei se alătură marșului către război.
27. Dar orice își imaginează strategii din Washington și din capitalele europene, recursul la război nu va rezolva nici una dintre problemele lor. Criminalii care pun în mișcare asemenea cataclisme vor descoperi cu confuzie adevărul zicalei că cine seamănă vânt va culege furtună.
28. Războiul cu Rusia în Ucraina, indiferent cum începe sau de care va fi cursul primelor sale stadii, nu va rămâne izolat. Va urma o logică expansivă de necontrolat. Fiecare stat din regiune va fi atras în conflict. Marea Neagră, care se întinde de-a lungul coastei a șapte țări, va fi transformată într-un cazan de escaladare al conflictelor, care vor mătura regiunea Transcaucaziei, regiunea Mării Caspice, Asia Centrală și mai departe.
29. China și-ar vedea propriile interese amenințate în mod direct și ar fi atrasă în război. Ar urma un conflict pentru Taiwan. Iran și Israel ar fi prinse în război. Japonia și Australia ar urma cu rapiditate. La un moment dat folosirea armelor nucleare ar fi văzută ca o modalitate de ieșire. Și în fiecare dintre aceste conflicte, Statele Unite ar fi implicate în mod central, cu pierderi devastatoare de vieți și nivele masive de dislocare socială.
30. Au trecut un pic peste 30 ani de la disoluția Uniunii Sovietice. În 1992, birocrații staliniști de la Moscova și din Kiev pretindeau că restaurarea capitalismului va inaugura o nouă eră a prosperității fără precedent. Atât Rusia cât și Ucraina, pretindeau ei, o dată ce au abandonat lozincile marxismului, se vor bucura de o prosperitate fără precedent, primite în familia fericită a națiunilor capitaliste iubitoare de pace.
31. Această fantezie non-istorică și utopică – înrădăcinată în panaceele staliniste de dinainte de 1991 ale „socialismului într-o singură țară” și „co-existenței pașnice” cu imperialismul – au fost complete destrămate. Guvernul rus, cel mai înverșunat dușman al marxismului și al tot ce este asociat cu Revoluția din Octombrie 1917, este cum confruntat cu realitatea subjugării imperialiste.
32. Regimul Putin, care conduce în numele unei oligarhii capitaliste corupte, nu are un răspuns viabil, cu atât mai puțin progresist la această amenințare. Posibilitatea integrării pașnice a Rusiei în structurile capitalismului mondial, dominate de Statele Unite și de celelalte puteri imperialiste, s-a dovedit a fi o înșelăciune. Economia Rusiei, un factor neglijabil în finanțele mondiale, este permanent sub presiunea sancțiunilor impuse de Statele Unite.
33. Invocarea reacționarului naționalism este incapabilă să ajungă la populația din granițele sale și adâncește izolarea Rusiei. Mai mult, recursul lui Putin la amenințarea nucleară nu oferă altceva decât perspectiva Armageddonului global. Putin conduce în mod precar peste o țară răvășită de pandemie, care a intensificat toate contradicțiile mutilatei societăți post-sovietice. Putin este obligat să balanseze între facțiuni rivale ale elitei capitaliste, adică între cei care ar accepta rolul de capitaliști comprador sub dominația imperialismului SUA și european și cei care se tem că prin capitulare și-ar periclita interesele. Între aceste elemente sunt strânse forțe ultranaționaliste și de extramă-dreaptă, al căror concepție de apărare națională se bazează finalmente pe o politică suicidară care include folosirea armelor nucleare.
34. Comitetul Internațional își bazează opoziția față de războiul imperialist nu pe susținerea oricărei forme de naționalism ci pe lupta pentru unificarea clasei muncitoare din toate țările pentru a răsturna capitalismul și a institui socialismul mondial. Acest principiu esențial se aplică cu o forță excepțională situației prezente.
35. Clasele muncitoare din Rusia și Ucraina împărtășesc o istorie comună. Nu au nici o dorință de a purta un război fratricid. Mișcarea revoluționară din Ucraina a produs mulți dintre cei mai mari lideri ai luptei pentru socialism, inclusiv Leon Troțki. Muncitorii din Ucraina și Rusia au luptat împreună ca tovarăși pentru răsturnarea țarismului și pentru victoria Revoluției din Octombrie. Au luptat împreună împotriva imperialismului german. Muncitorii din Rusia și Ucraina au fost și unii și alții victimizați de către crimele regimului stalinist și au suferit și unii și alții consecințele restaurării capitalismului. Naționaliștii fasciști prezenți în ambele țări nu reprezintă și nu vorbesc pentru interesele clasei muncitoare.
36. Calea înainte pentru clasa muncitoare din Rusia și Ucraina necesită o perspectivă globală. Trebuie subliniat faptul că opoziția față de Putin nu implică alinierea cu imperialismul. Denunțările „imperialismului” Rusiei și Chinei de către pseudo-stânga nu au legătură cu dezvoltarea istorică a secolelor XX și XXI. Aceste denunțări exprimă mai degrabă alinierea forțelor mic-burgheze cu Washingtonul. Este necesară opoziția față de imperialism fără o adaptare la naționalismul rus și opoziția față de naționalismul rus fără o adaptare la imperialism.
37. Indiferent de rezultatul imediat al tensiunilor curente, nu există o rezoluție pașnică a acestei crize. Perioada dinaintea izbucnirii Primului Război Mondial în 1914 și al Celui de-al Doilea Război Mondial în 1939 a cunoscut numeroase „panici de război.” Dar rezoluția unei crize făcea loc curând unei alteia, iar războiul, în final, a venit.
38. Criza actuală este un avertisment extrem de serios. Imperialismul alunecă către dezastru. Forța socială care trebuie mobilizată pentru a opri catastrofa care este pregătită în Ucraina este clasa muncitoare internațională. Lupta împotriva războiului este direct legată de lupta împotriva exploatării și împotriva politicilor criminale ale imunității de turmă ale guvernelor capitaliste. Imperialismul și capitalul financiar vor accepta oricâte morți este necesar pentru a-și asigura prada și profiturile. Nu trebuie adăugate milioane de morți în război milioanelor de morți din cauza pandemiei. Este de o urgență maximă ca muncitorii să construiască o mișcare independentă anti-război pe baza unei perspective socialiste și internaționaliste.
39. Principiile care trebuie să ghideze lupta împotriva imperialismului și marșului către război mondial, enumerate de către Comitetul Internațional în declarația sa din 2016, capătă în criza actuală cea mai mare urgență :
- Lupta împotriva războiului trebuie bazată pe clasa muncitoare, marea forță revoluționară în societate, unind în spatele ei toate elementele progresiste ale populației.
- Noua mișcare anti-război trebuie să fie anti-capitalistă și socialistă, din moment ce nu poate exista o luptă serioasă împotriva războiului în afara luptei de a pune capăt dictaturii capitalului financiar și de a pune capăt unui sistem economic care este cauza fundamentală a militarismului și războiului.
- Noua mișcare anti-război trebuie astfel să fie, în mod necesar, în mod complet și fără echivoc independentă de și ostilă față de toate partidele politice și organizațiile clasei capitaliste.
- Noua mișcare anti-război trebuie să fie, mai presus de toate, internațională, mobilizând vasta putere a clasei muncitoare într-o luptă globală unificată împotriva imperialismului.
40. Facem apel la toate secțiunile clasei muncitoare și tineretului, de asemenea la cele mai principiale și curajoase secțiuni ale clasei mijlocii, să lupte pe baza acestor principii împotriva marșului către război.
41. Comitetul Internațional al celei de-a Patra Internaționale și secțiile sale primesc cu bucurie discuții fraterne, pe baza principiilor expuse în această declarație, cu tendințe politice și indivizi de peste tot din lume care recunosc necesitatea urgentă de a construi o mișcare internațională de masă împotriva războiului.
(14 februarie 2022)